ÎN AŞTEPTAREA STĂPÂNULUI

Mi se părea în vis că eram într-o casă de rugăciune; se făcuse noaptea târziu şi foarte mulţi din fraţii şi surorile ce erau în adunare, au aţipit pentru că noaptea s-a lungit foarte mult. în casa de rugăciune era foarte mare deranj: dezordine si praf ca şi cum nu s-ar fi măturat de mai mult timp. S-a făcut ora foarte târzie (după apreciere ştiam că e aproape 4 dimineaţa). M-am mirat mult că deşi era vară, nu se vedea nici o licărire de lumină. Era întuneric beznă; m-am uitat pe geam şi nu se vedea nimic.

Seara, noi (toţi credincioşii din casa de rugăciune), am primit o poruncă să nu ne culcăm în timpul nopţii pentru că în noaptea aceea va veni stăpânul casei. Cu toate acestea noaptea a fost grea şi mulţi au adormit pe bănci. Eu mă simţeam atât de obosită că nu mai puteam - m-am gândit "ce-ar fi dacă m-aş rezema şi eu puţin de un perete şi aş aţipi numai câteva minute?", dar mi-a venit gândul că dacă cumva chiar atunci as adormi si ar veni stăpânul casei, veghea mea de până atunci n-ar fi avut nici un folos. M-am hotărât să nu mă culc orice ar fi si să lupt cu neputinţa şi somnul. Ca să înlătur somnul, am vrut să mătur prin casa de rugăciune, dar nu am găsit mătura. M-am apucat să ud florile din vază si să şterg praful ce era depus pe frunze; multe erau ofilite şi abia se mai simţea parfumul lor. Am pornit să şterg cu mâinile praful de pe pereţi. Peste tot erau păianjeni mari, multe scame şi praf pe jos. În jurul palmelor mele s-au făcut ca nişte mănuşi de scame şi praf. Aşa am măturat cu mâinile şi pe jos.

Deodată am auzit nişte paşi ce se apropiau de uşă. M-am uitat să văd cine era: era un om ce-mi părea cunoscut. A venit si a întrebat cu glas tare: "De ce au adormit atâţia?" I-am răspuns că noaptea a fost tare lungă şi veghea tare grea si mulţi n-au mai putut rezista şi au adormit. M-a întrebat: "De ce nu te-ai culcat şi tu?" I-am răspuns că noaptea a fost lungă si vegherea grea, dar aşa am primit poruncă să nu dormim. Atunci, cu severitate în glas m-a întrebat "Ce ai lucrat dacă nu te-ai culcat? Uite ce dezordine e aici." Am început a plânge zicând: "Prea mult nu am putut lucra, pentru că e greu să lucrezi noaptea când alţii dorm; n-am putut face mai mult decât atât: cu mâinile am şters praful si tot cu mâinile am măturat pe jos, că mătură nu am avut. Am mai udat florile şi le-am şters de praf." Atunci s-a uitat blând la mine si mi-a spus să nu mă tem că nu voi fi pedepsită, fiindcă totuşi am lucrat ceva. "Urcă-te pe trepte" mi-a zis, iar în faţă au apărut nişte trepte ce urcau în sus şi pe care eu am urcat. Tavanul casei era despărţit în două, iar de sus au apărut trei fire, ca cele de curent electric ce treceau peste casa de rugăciune. O voce a strigat: "Aşa vorbeşte Domnul: se va ridica în locul acesta un bărbat, un sol încins cu putere, din Duhul Sfânt, ca un fir de înaltă tensiune, prin care voi face o mare trezire în popor, că e vremea să vină stăpânul si mulţi au aţipit. Vreau să fac o trezire înainte de venirea stăpânului, ca să nu fie găsiţi aşa mulţi dormind." Am văzut pe un frate lucrător în adunare ce se gândea că el va fi omul de care se va folosi Dumnezeu şi a zis: "Eu sunt Doamne omul de care vrei să te foloseşti?" Glasul a strigat că nu este el, ci pe altul îl va ridica Domnul în poporul Lui. "Cât despre tine, şi tu eşti un fir de care vreau să mă folosesc în lucrare, dar înţelege chemarea ce s-a făcut: SFÂNT PENTRU DOMNUL. Orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de răutate să dispară, înţelege-ţi si preţuieşte-ti chemarea: ti se cere predare în slujbă. Pentru ce tu nu bagi în seamă florile de la colţurile grădinii, nu le cercetezi şi nu le preţuieşti; ţi se par neînsemnate şi te opreşti să te ocupi numai de florile din mijlocul grădinii, dar tu nu ştii că florile nebăgate în seamă de la margini au mai mult miros şi parfum în ele, dar din pricină că nu sunt îngrijite, nu pot să răspândească parfumul." "Cât despre firul din mijloc reprezintă .femeia (biserica vie) în care vreau să lucrez prin mărturia Duhului Meu la trezirea poporului Meu căci e scurt timpul: foarte curând Eu voi veni şi ce-i al Meu voi lua la Mine. Al treilea fir sunt vasele de lucrare prin care vreau să lucrez prin proorocii, vedenii şi înştiinţări, spre trezirea poporului, ca nu cumva la venirea Mea, mulţi să fie găsiţi dormind." Atunci am întrebat: "Dacă aşa de curând vine Domnul, de ce nu apar zorile şi e aşa de întuneric?" A deschis un geam si a arătat un nor foarte gros, zicându-ne: "Norul acesta gros şi negru vine cu o iuţeală mare si el împiedică să se arate zorile. Dar e scurt timpul si după ce va trece norul apar zorile. De aceea înţelegeţi: e mai puţin timp decât vă gândiţi si vine Domnul. M-am trezit strigând cu voce tare "Amin, Amin, vino Doamne Isuse!"

Pe când cugetam asupra acestui vis mi s-a dat prin Duhul Sfânt lumina să înţeleg această lucrare. Domnul vorbeşte de multe ori despre un om ca despre un popor si unui popor ca unui singur om. In această lucrare. Domnul nu se referea doar la trei persoane care reprezintă cele trei fire, ci Domnul alege în vremea aceasta trei categorii de persoane:

Persoane reprezentate prin primul fir - oameni plini de Duhul Sfânt, prin care El să lucreze cu putere pentru trezirea poporului că venirea Domnului e foarte aproape. Domnul va lucra cum a fost vestit prin Daniel 11:32, prin puterea ce se va da sfinţilor de a face mari isprăvi în vremea sfârşitului (Apoc. 11:4-6)

Biserica reprezentată prin al doilea fir (femeia) - în care trebuie să fie prezentă lucrarea Duhului Sfânt prin daruri duhovniceşti, cum scrie în Marcu 16:16.

Străjerii si vasele de lucrare reprezenta te de al treilea fir pe care Domnul le va folosi pentru trezirea poporului prin lucrarea de proorocie, prin vedenii şi înştiinţări temeinice pentru zidirea poporului.

Bărbatul care a întrebat: "Eu sunt Doamne omul de care vrei să te foloseşti?" reprezintă lucrătorii zilelor noastre care cred că ei sunt cei pe care Domnul îi foloseşte în lucrarea de trezire. Ei se ocupă mai mult de florile aspectuoase dar fără parfum din mijlocul grădinii (cor, orchestră, fanfare şi alte formaţii). Acestea sunt frumoase pe dinafară şi preţuite în adunări, dar sunt lipsite de cele mai multe ori de parfumul Duhului Sfânt. Florile de la marginea grădinii sunt credincioşii nebăgaţi în seamă, socotiţi ca fără mare valoare şi dispreţuiţi, dar Dumnezeu a pus ceva din Duhul Sfânt în ei; prin aceştia Domnul a spus că se răspândeşte parfumul. Prin ei Domnul îşi face simţită prezenta Duhului Sfânt în adunări. Domnul cerea lucrătorilor zilelor noastre, dacă vor să fie folosiţi de Domnul, să-şi înţeleagă chemarea, să fie sfinţi pentru Domnul aşa cum s-a spus: orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire, orice răutate să dispară. Numai dacă vor ţinea cont de ceea ce le cere Domnul, ei vor putea să aibă însoţirea Duhului Sfânt în lucrare si vor avea rezultate de trezire si înviorare a poporului în vremea aceasta.

DRUMUL SPRE GOLGOTA

Când eram necăsătorită, aveam o prietenă bună, soră în Domnul, care s-a căsătorit cu un frate sincer, socotit exemplu între tineri în vremea aceea. Am rămas prieteni de familie, dar - ne întâlneam foarte rar, deoarece distanta între oraşul nostru si oraşul lor era foarte mare. Din pricina greutăţilor familiale ivite pe parcurs, au trecut ani de-a rândul si nu ne-am mai putut întâlni. Apoi am auzit că familia respectivă a emigrat în S.U.A. Câţiva ani nu am ştiut nimic de ei, nici unde s-au stabilit în America.

Într-o zi a anului 1984, am primit un telefon de la prietena mea din America, între alte discuţii m-a întrebat dacă putem să-i ajutăm în rugăciune, că au o problemă serioasă si dacă simţim alături de ei să aducem împreună cauza lor în fata Domnului. I-am răspuns că lucrul acesta trebuie să-l facem nu pentru că am fost prieteni, ci pentru că aşa ne-a învăţat Domnul: să plângem cu cei ce plâng si să ne bucurăm cu cei ce se bucură, într-o seară, am rugat mai deosebit pe Domnul să se ocupe de problema lor si dacă găseşte cu cale să le-o rezolve. Domnul mi-a dat un vis în noaptea aceea.

Parcă urcam dealul Golgotei cu dorinţa să ajung sus la Golgota. Pe umeri duceam un bagaj si deşi nu era uşor, mă gândeam că voi ajunge sus si acolo îmi voi pune jos bagajul si aşa urcam cu bucurie şi nu mi se părea greu de dus. în fata mea si după mine erau mulţi ce urcau spre Golgota. Deodată am văzut în fată nu departe de mine pe familia pentru care mă rugasem; urcau şi ei având două valize mari: una o ducea soţul, una soţia, dar abia le duceau de grele ce erau. Le duceau 2-3 paşi si le lăsau jos, apoi iarăşi le luau, dar nu le mai puteau duce. S-au uitat în jur să vadă dacă nu e cineva cunoscut să le ajute la bagaj. Văzându-mă că vin în urma lor au zis unul către altul: "Iată că vine sora V. - să o rugăm să ne ajute să ducem bagajele. Când am ajuns lângă ei mi-au zis: "Sora V. ştim că mergi la Golgota. Şi noi vrem să ajungem tot acolo, dar avem bagajele acestea aşa de grele că nu mai putem urca de nu ne ajută cineva ca să le ducem. Te rugăm ajută-ne să putem urca si noi. Nu trece ca preotul sau ca levitul pe lângă noi, fără să ne ajuţi. Măcar la un bagaj ajută-ne." M-am uitat la ei. Nu puteam trece fără să-i ajut. I-am întrebat ce au aşa de greu în valiză, dar mi-au zis să nu-i întreb despre asta, si să-i ajut dacă pot. Le-am spus să-mi dea din bagaj că vreau să-i ajut. Au deschis valiza si din ea au scos o periniţă mică de bebe cu tot trusoul unui nou născut: cămăsuţe, costumase, scutece, etc. Când am văzut ce-mi dă, am zis: "Cum, nişte haine de copil mic sunt aşa de grele că nu le mai puteţi duce? Daţi-mi-le mie ca să le duc eu."

Când am întins mâna după ele si le-am luat nu mai era numai periniţa si hainele, ci era si un bebe mic în ele, în braţele mele. De sus de pe munte s-a auzit un glas ce a strigat: "S-a făcut numărătoarea în familia voastră -si sunt lipsă două numere din numărul hotărât. Pentru că v-aţi împotrivit planului ceresc cu privire la căminul vostru si 1-aţi zădărnicit, iată am îngăduit o lovitură peste inimile voastre, care v-a adus întristare, mâhnire si ocară. Acest foc e îngăduit din pricină că Mi-aţi zădărnicit planul si în foc va arde toată zgura de pe voi."

Când m-am trezit din vis, am înţeles care era cauza lor. Într-adevăr era o problemă grea si o povară în inima lor. După câteva zile sora m-a sunat din nou si le-am spus că sunt însărcinată să le spun lucruri aspre. Când am terminat de spus totul am auzit la celălalt capăt al firului pe sora plângând, apoi mi-a zis: "Aşa este situaţia. Două din fetele cele mai mari au plecat de la noi, găsindu-şi plăcerea în deşertăciunea acestei lumi." Eu le-am spus să-şi aducă aminte că din pricina lor au fost îngăduite aceste probleme în familie.

AMIN.