La primele cinci concilii ecumenice ale
bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile
pâna in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol
(381), Efes
(431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru localitati se gasesc in Turcia: Niceea
si Calcedon nu departe de Istambul (fostul Constantinopol), Efes
in partea vestica a Anatoliei.
Conciliul 1 din Niceea (anul 325)
Convocat de imparatul roman Constantin
cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului roman cu ajutorul
noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii
si Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru
putere intre Constantin cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus
(episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului Constantin cel Mare
au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la
acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus
nu sunt fiinte identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a
obligat membrii conciliului sa accepte teza unitatii indisolubile intre Isus si
Dumnezeu.
Conciliul 2 din Constantinopol (anul
381)
Convocat de imparatul Theodosius I
(347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat crestinismul drept
religie oficiala de stat, ordonând distrugerea tuturor vechilor asezaminte de
cult pagâne. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvânt greu
de spus: episcopii prezenti au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate
(Sf.Treime) (identitatea de fiinta intre Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit).
Conciliul 3 din Efes (anul 431)
Convocat la cererea co-împaratilor
romani Valentianus III (425-455, împarat al partii de vest a imperiului,
cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, împarat al partii de est,
cu resedinta la Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub
patronajul acestor 2 împarati, s-a pus problema in ce calitate trebuie privita
Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc) sau Theotokos
(Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarât
recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberând-o de orice pacat
pamântesc. In spatele deciziei a stat însa Pulcheria (sora mai mare a
împaratului Theodosius II), nu reprezentantii clericali (papa sau
episcopii).
Conciliul 4 din Calcedon (anul 451)
Formal, conciliul al 4-lea a fost
convocat de împaratul bizantin Marcianus (396-457), în realitate de
aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a
casatorit cu împaratul Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la
conciliul al 4-lea, in pofida împotrivirii fatise a multor episcopi. Conciliul
a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana -
a lui Isus, precum si primatul papei de la Roma (împuternicit cu managementul
unic al treburilor clericale mondiale).
Conciliul 5 din Constantinopol (anul
553)
Convocat de imparatul bizantin Justinian
I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta
imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile
lor, urmarite cu intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin
orice mijloace si crestinizarea fortata a maselor. Conciliul al 5-lea a ramas
in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii imperiale
Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii
conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de
vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi sa aprobe, sub aclamatii unamime la
comanda, toate tezele religioase propuse de perechea imperiala: declararea
neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in
special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total
au fost pronuntate 15 anateme).
