CELE TREI CATEGORII DE COPII

N-a trecut mult timp de la căsătoria mea, când mi-am dat seama că am să devin mamă. Ştiam din Cuvântul Domnului că fiii sunt o moştenire de la Domnul si rodul pântecului este o răsplată dată de El (Ps. 127:3). De orice fel ar fi fost binecuvântarea, ar fi fost bine primită de noi, dar ca mamă, doream mai mult să fie fetiţă (ştiam că Domnul îmi va da mai mulţi copii, iar fetiţa fiind mare îmi va fi de ajutor). Soţul ar fi dorit să fie băiat - asta de obicei e preferinţa soţilor, dar gândul acesta l-am lăsat în grija Domnului, să ne dea El ce va vrea. în fiecare zi mă rugam să fie sub privirile Lui, la adăpostul Lui înainte de a se naşte.

Când am fost în luna a cincea de sarcină, Domnul mi-a dat un vis: mi se părea că mai multe femei, printre care si eu, stăteam la rând la o uşă, pentru a primi copii. Deodată, uşa s-a deschis si a ieşit o fiinţă îmbrăcată în alb ce a strigat: "Ascultaţi mamelor: ştiu că aţi venit aici ca să primiţi copii, dar înainte ca să intraţi, ca să vi se dea copii, trebuie să vă spun să vă gândiţi bine ce fel de copii vreţi să vă luaţi. Copiii sunt clasaţi în trei categorii si eu vă voi spune care sunt categoriile, iar voi să vă alegeţi din care categorie vreţi. Cum îi veţi alege, aşa îi veţi avea."

Prima categorie - copiii doriţi de părinţi.

Aceştia sunt copii născuţi din voia firii - orice părinţi fie credincioşi, fie necredincioşi, după ce se căsătoresc, aproape toţi doresc să aibă un copil sau doi. Aceasta nu înseamnă că aceşti copii sunt binecuvântaţi - depinde de planul lui Dumnezeu: pot fi binecuvântaţi, sau pot fi lipsiţi de binecuvântare, fiind un blestem pentru părinţi. Nu înseamnă că dacă sunt primiţi si acceptaţi cu bucurie, sunt si binecuvântaţi. Vor fi binecuvântaţi numai dacă părinţii îi primesc ca pe darul lui Dumnezeu si sunt cuprinşi în planul lui Dumnezeu de binecuvântare.

A doua categorie - copiii nedoriţi de părinţi.

După ce părinţii au un copil, doi, trei sau patru, nu-i mai doresc si n-ar vrea să mai aibă. Dar cu toate că se feresc si folosesc diferite metode, totuşi se întâmplă că, copiii vin. Aceştia sunt copii nedoriţi. Părinţii îi primesc doar că n-au ce face. Multe chiar din familiile credincioşilor cad în această extremă: nu ar vrea să aibă copii mulţi. Aceştia sunt copii nedoriţi, socotiţi povară în familie si nu binecuvântare, dar nu înseamnă că dacă părinţii nu i-au dorit si nu s-au bucurat de ei, ei nu vor fi binecuvântaţi de Domnul. Depinde totul de planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa lor: pot fi binecuvântaţi sau nu. Dar părinţii care îi primesc cu murmur si cârtire, socotin-du-i o povară, vor fi îngăduiţi prin aceşti copii să fie încercaţi mai mult. Vrăjmaşul va avea mai mare putere să-i ispitească prin aceşti copii.

A treia categorie - copiii binecuvântaţi.

Aceşti copii se nasc nu din voia firii, nici din voia vreunui om, ci se nasc pentru că Dumnezeu are un plan de binecuvântare pentru ei - ei trebuie să se nască. Ei sunt trimişi cu un plan bine stabilit în familie si nu depinde dacă sunt întâi născuţi, sau nu. în vederea acestui lucru Domnul Isus a spus: "Oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte" (Matei 18:5). De aceea, oridecâteori primesc câte un copil, părinţii îl primesc ca pe un dar trimis de Domnul, si tot ce fac pentru acest copil, o fac pentru Domnul şi vor fi răsplătiţi pentru osteneala depusă. Chiar dacă vrăjmaşul va căuta să-i descurajeze pe părinţi că aceşti copii nu sunt binecuvântaţi, căutând să-i îndepărteze de Domnul, în final ei vor fi binecuvântaţi si mântuiţi. Părinţii vor putea spune: "iată-ne pe noi şi pe copiii pe care ni i-a dat Domnul, fără ca să lipsească unul din numărătoare".

După ce ne-a spus care sunt cele trei categorii de copii ne-a dat voie să mergem ca într-un spital de maternitate, cu saloane pline de pătuţe pentru nou născuţi, în ele erau copii înveliţi în scutece albe. Şi ne-a zis: "Alegeţi acum ce copii vă place. Mamele au intrat toate si au început să-şi aleagă fiecare ce copil îi plăcea. Eu m-am dus să văd unde găsesc cele trei categorii de copii şi căutam să văd o etichetă pe care să fie indicată categoria copiilor, dar nu am găsit nimic. Nu era nicăieri nici o inscripţie. Am ajuns la un pătuţ în care era o fetiţă mică, tare drăgălaşă. Mi-a plăcut mult de ea si aş fi luat-o, dar la gândul că poate e numai alegerea mea, si pentru că nu avea mă un semn că face parte din categoria a treia, am plecat mai departe să caut copii binecuvântaţi. Nu m-am dus decât câteva paturi mai departe Şi am auzit fetiţa plângând foarte tare. Auzind-o că plânge, m-am întors să văd ce s-a întâmplat cu ea. Când am ajuns din nou la pătuţul ei, ea a. ridicat mâinile spre mine si oprindu-se din plâns a zis: "la-mă pe mine, ia-mă pe mine... fac parte din categoria copiilor binecuvântaţi." Atunci am zis: Tocmai copii binecuvântaţi caut si te iau pe tine dacă faci parte dintre ei." Am luat-o în braţe si am întrebat-o: "Cum te cheamă?" Ea a răspuns: "Pe mine mă cheamă Emanuela."

M-am trezit din vis si i-am spus soţului visul si că Domnul ne va da o fetiţă si o va chema Emanuela, după cum mi-a fost arătat în vis. Slavă Domnului că visul s-a împlinit întocmai în 22 aug. 1972 când Domnul ne-a dăruit primul nostru copil, Emanuela. O mare bucurie a fost pentru noi când am primit-o, mai ales că ştiam că face parte din categoria copiilor binecuvântaţi. Cu toate acestea vreau să spun cum am fost încercaţi prin ea când a fost mică: toată ziua era foarte bună, mânca şi dormea, iar când venea noaptea si trebuia şi noi să dormim fiindcă şi eu si soţul lucram, ea se scula şi toată noaptea plângea. Tăcea numai dacă era lumina aprinsă şi mă plimbam cu ea în braţe prin cameră. Cum şedeam jos, chiar dacă o legănam pe braţe, plângea şi ţipa de parcă era pusă pe foc. Aşa a ţinut până la vârsta de 5-6 luni într-o noapte mi-am pierdut răbdarea: am schimbat-o, i-am dat mâncare, ştiam că nu era bolnavă dar ea plângea întruna. Eu eram aşa de obosită că nu mai rezistam să mă plimb cu ea în braţe, pentru că eu trebuia să lucrez ziua si nu puteam să dorm ca ea. Pentru prima dată, i-am dat două palme la funduleţ, si am trântit-o în pătuţul ei zicând: "Acum plângi cât vrei că eu nu te mai pot plimba pe braţe că nu mai rezist." M-am dus în pat, dar nu puteam să dorm auzind-o cum plânge. Atunci mi-am pus perna pe cap să n-o mai aud. Deodată am auzit pe fetiţă strigând: "Mamă, de ce m-ai bătut că eu nu sunt de vină; nu am făcut nici un rău." Am tresărit si m-am sculat. Cum, fetiţa mea vorbeşte? Până atunci nu a vorbit nici un cuvânt, nici măcar primul cuvânt care-l spun copiii, "mama". Ea doar s-a uitat la mine si a plâns mai departe. Mi-am dat seama că Domnul m-a avertizat sau îngerul ei păzitor a strigat la mine. M-am pus să mă rog Domnului. să mă ierte că mi-am pierdut răbdarea, si Domnul mi-a vorbit foarte clar: "Femeie, de ce ai bătut fetiţa, că nu ea e de vină că plânge, ci nişte duhuri caută să-i tulbure somnul si liniştea, ca nici voi, părinţii, să nu aveţi odihnă, să vă tulbure si să vă facă să vă pierdeţi răbdarea. Iată ce vi se cere: scoală-te împreună cu soţul tău si rugaţi-vă pentru ea. Puneţi fetiţa în apa rugăciunii, faceţi o oră de rugăciune pentru ea noaptea. Ea va primi linişte în somn si voi vă veţi putea odihni, căci duhurile ce aduc neliniştea vor fi îndepărtate." Am sculat pe soţul, i-am spus totul si ne-am pus la rugăciune înaintea Domnului. Pe când noi ne rugam, fetiţa a adormit si nu s-a mai trezit până dimineaţă, slavă Domnului!

Am spus acest lucru pentru că ştiu că sunt mulţi părinţi încercaţi prin copii în felul acesta. Sfatul care noi l-am primit de la Domnul, îl dau si eu acestor părinţi să-l urmeze si vor avea rezultate bune. Slăvit să fie Domnul!

AMIN.