2 IOAN

 

Cele trei epistole ale lui Ioan sînt adresate în ordine: unei Biserici, unei familii și unei persoane. Cea de a doua epistolă este singura scriere din Biblie adresată unei mame creștine.

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Ioannou B" - „Ioan B" spre a fi deosebită de cea dintîi epistolă a lui Ioan.

 

Autorul: Fără nici o îndoială c㠄Presbiterul" amintit la începutul epistolei este apostolul Ioan. Limbajul folosit este acela al autorului celei de a patra Evanghelii. Numai el goate folosi un fond atît de restrîns de cuvinte și totuși să exprime o gamă atît de variată de adevăruri. Într-adevăr, Ioan folosește cele mai simple cuvinte cu putință; vocabularul lui este acela al unui copil la vîrsta de 5-7 ani, dar conținutul de informații, bogăția de idei și imagini sînt fascinant de bogate. Apostolul scrie despre: adevăr, lumină, dragoste, umblare, rămînere, viață, apă, ură și moarte. Însemnătatea acestor cuvinte trece însă cu mult peste folosul lor obișnuit, devenind ferestre spre niște realități spirituale profunde.

 

Data: Epistola a fost scrisă probabil în preajma anului 90 d.Cr.

 

Contextul scrierii: Este clar că cea de a doua epistolă trebuie așezată în aceleași circumstanțe spirituale și istorice ca și prima epistolă. Este interesant să remarcăm că Duhul Sfînt ne-a lăsat un instructaj complet de comportament în condiții de atacuri asupra Bisericii. În 1 Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte adunarea ca întreg, în 2 Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte fiecare familie din adunare, iar în 3 Ioan ni s-a spus cum trebuie să se comporte fiecare credincios în parte.

 

Cei ce încearcă să spiritualizeze conținutul acestei epistole spun că ar fi adresată unei Biserici pe care autorul o numește conspirativ: „aleasă Doamnă și copiii ei" (2 Ioan 1:1). O citire atentă a versetului 4 și mai ales 10-13 ne va arăta însă că aceasta este o tălmăcire forțată. Ce fel de Biserică ar fi aceea în care numai „unii din copiii tăi umblă în adevăr"?

 

Casa acestei mame creștine căreia îi scrie apostolul era o casă creștină. Ioan nu pierde ocazia să-și exprime bucuria pentru atmosfera în care erau crescuți copiii acestei femei. „Umblarea" lor era „în adevăr", dar pericolul era și el pe aproape. Proorocii mincinoși dădeau tîrcoale celor ce mergeau pe calea dreaptă și căutau să se furișeze în casele lor și să le strecoare în suflet veninul învățăturilor lor drăcești. În condiții normale, ospitalitatea este o înaltă virtute creștină, dar în contactele cu „amăgitorii" (1 Ioan 7), ospitalitatea se poate dovedi primul pas spre dezastru. Așa cum remarca cineva: „Minciuna este un misionar plin de rîvnă. Ea merge din casă în casă căutînd să convertească cît mai multe persoane". Cu maturitatea care-l caracteriza, apostolul Ioan o sfătuiește pe această mamă creștină să-și păzească cu vigilenț㠄cuibul".

 

Conținutul cărții: În cea dintîi epistolă, Ioan ne-a informat că un grup de oameni din Biserică părăsiseră adunarea și învățătura creștină: „Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci ei au ieșit ca să se arate că nu toți sînt dintre ai noștri" (1 Ioan 2:19). Ieșiți din adunare, acești „amăgitori" colindau din casă în casă, infiltrîndu-se prin Biserici și oferind creștinilor „cunoștințe mai înalte decît Evanghelia", propovăduită în Biserică. Apostolul Ioan o avertizează pe această mamă creștină să nu se lase tîrîtă în erezie și să-i refuze categoric pe cei ce vor încerca să o depărteze de Domnul: „Păziți-vă bine să nu vă pierdeți rodul muncii voastre, ci să primiți o răsplată deplină. Oricine o ia înainte, și nu rămîne în învățătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu" (2 Ioan 8-9). Dragostea de oameni este o virtute, compromisul cu ereticii este un păcat, iar părtășia cu batjocoritorii Domnului este la fel de vinovată ca și păcătuirea.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Cuvîntul „adevăr" apare de cinci ori în primele 4 versete. Întreaga epistolă este un avertisment împotriva asaltului minciunii și împotriva imposturii celor care colindau din casă în casă ca s㠄buimăcească familii întregi, învățînd pe oameni, pentru un cîștig mîrșav, lucruri pe care nu trebuie să le învețe" (Tit 1:11). Tema generală a epistolei este „statornicia în Evanghelia Domnului" și este enunțată în versetul 6: „Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început".

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

Introducere, 1-3

 

I. ASCULTAREA DE PORUNCA DOMNULUI

a. Umblarea în adevăr, 4-5

b. Umblarea în dragoste, 6

 

II. VEGHERE ÎN ASCULTARE DE DOMNUL

a. Avertisment împotriva falșilor învățături 7-9

b. Avertisment împotriva falsei ospitalități, 10-11

 

Încheiere, 12-13

 

***********************************