2 SAMUEL

 

1 Samuel ne-a prezentat falimentul împăratului ales de oameni: Saul. 2 Samuel ne așează înaintea ochilor frumoasa domnie a unui împărat „după inima lui Dumnezeu": David.

 

Titlul: Singurul motiv pentru care cartea poartă numele de „2 Samuel" este acela că în original conținutul ei a alcătuit o singură carte împreună cu cartea „1 Samuel".

 

Autorul: Cronicarii care au păstrat scrisă amintirea acestor evenimente nu sînt cunoscuți cu certitudine, 1 Cronici 29:29-30 ni-i indică drept autori pe doi profeți: Natan și Gad.

 

Data scrierii: Este nesigură, plasată însă cu certitudine undeva în cuprinsul secolului 10 dinaintea lui Cristos.

 

Conținutul cărții: 2 Samuel poate fi o carte ușor de memorat dacă o vom considera drept o carte biografică. Subiectul ei poate fi formulat astfel: 40 de ani de domnie din viața împăratului David (2 Sam. 5:4-5).

 

David a preluat conducerea lui Israel într-un timp în care națiunea se afla într-o stare haotică. Moartea lui Saul fusese în același timp și tragică și rușinoasă. Prima experiență a Israelului cu monarhia sfîrșise într-un total eșec. Începutul cărții „2 Samuel" ni-l arată pe David întors la Țiclag după biruința pe care o avusese asupra Amaleciților (2 Sam.1:1). El era obosit în trup, dar bucuros în suflet pentru victoria repurtată. Grija lui cea mare însă era la soarta celeilalte bătălii: aceea dintre filisteni și Israel. După trei zile, David primește vestea că Israelul a fost învins. Durerea lui David este sinceră și nemîngîiată. Cu această ocazie iese în relief toată frumusețea caracterului său. Cîntarea de jale scrisă de el pentru Saul și mai ales pentru Ionatan (1: 17-27) este o elegie a unui suflet îndrăgostit și neatins de morbul dușmăniei, în ciuda nebuniei ucigașe a lui Saul, David l-a iubit pînă la capăt.

 

Începuturile domniei lui David au fost modeste și pline de momente de descurajare, dar împăratul a avut o credință nestrămutată în Dumnezeu. Caracteristica vieții lui David a fost o totală subordonare față de inițiativele și orarul lui Dumnezeu.

 

Sub conducerea lui David, Israelul a ajuns la apogeul puterii și strălucirii. Timpul domniei lui și timpul domniei fiului său Solomon sînt cunoscute drept „epoca de aur a Israelului". David a eradicat idolatria din țară. Conducerea lui militară a fost genială și teritoriile cucerite de el au dus Israelul la cea mai mare întindere geografică din toată istoria lui. Faima și bogăția adusă de el evreilor era cunoscută pretutindeni. Negustorii evrei cutreierau pămîntul între Nil, Tigru și Eufrat sau alunecau pe corăbiile mărilor pînă spre țărmuri exotice și îndepărtate. Dumnezeu a rînduit ca pe vremea domniei lui David și Egiptul și puterea Mesopotamiei, cele două puncte tradiționale de dominație mondială, să fie intrate într-o totală eclipsă. Pentru cîteva decenii, Israelul s-a aflat în fruntea națiunilor lumii. Puterea, cultura, faima și luxul aveau atunci o singură capitală: Ierusalimul. Tronul așezat în acest oraș își exercita influența asupra populației întregii lumii. De ce a făcut Dumnezeu aceste lucruri pentru David? Răspunsul nu este greu de găsit. David a acceptat să fie toată viața lui autoritatea numărul 2 în Israel. Secretul reușitelor lui este întoarcerea la spiritul teocrației. Împăratul David s-a subordonat împăratului cerurilor căutînd toată viața lui să facă numai „voia Domnului" (Fapte 13:22; 1 Sam. 13:13-14). În inima lui David, Iehova a fost tot timpul adevăratul împărat al lui Israel. Pe sine s-a considerat doar un fel de reprezentant vizibil al divinității. Aduceți-vă aminte de felul în care s-a purtat el cu Saul: de refuzul său repetat de a-și face singur dreptate și respectul nelimitat față de „unsul Domnului" (1 Sam. 24:6; 26:10-11). Remarcați totala lui dependență de indicațiile divine: s-a nagat atunci cînd a fost în momente de criză (1 Sam. 23:2, 10-12), s-a rugat atunci cînd a început domnia (2 Sam 2:1) și a așteptat hotărîrile lui Dumnezeu atunci cînd a fost prigonit și blestemat pe nedrept (2 Sam. 16:5-12). Probabil că tocmai această caracteristică a comportamentului lui a fost aceea care l-a făcut pe Dumnezeu să-l numeasc㠄un om după inima Lui" (1 Sam. 13:13-14). Altfel este greu să accepți această numire pentru un om care a avut păcate și defecte care i-au întunecat ultimii ani ai vieții. Pentru cititorul atent, viața lui David se împarte în două jumătăți distincte. Cea de pînă la păcătuirea cu Bat-Șeba și cea de după această cădere. Chiar și cartea le acordă fiecăreia părți egale: 12 capitole pentru ascensiunea glorioasă a lui David și tot 12 capitole pentru necazurile care i-au marcat cea de a doua perioadă a vieții.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: În 2 Samuel 7:11-16 ne întîlnim cu legămîntul Davidic. Importanta lui se extinde nu numai asupra istoriei familiei lui David, ci și asupra istoriei întregii omeniri, mai ales în partea ei viitoare. Legămîntul Davidic este cheia divină pentru înțelegerea planului lui Dumnezeu în istorie. Din momentul încheierii lui, evreii au știut că Mesia va veni din linia genealogică a lui David. Ei păstrează aceiași convingere și astăzi (Isaia 11:1; Ieremia 23:5; Ezechiel 37:25; ca și Luca 1:30-33). Legămîntul în sine conține cîteva elemente distincte: (1) confirmarea tronului lui Israel. Pînă la acest pasaj, monarhia fusese o dorință vinovată a evreilor. De acum înainte, tronul lui Israel intră în istorie ca o instituție divină, (2) consacrarea familiei lui David ca familie împărătească. Lui David i se promit trei lucruri: o „casă" cu semnificația unei linii continue de descendenți, un „tron" cu semnificația autorității împărătești și o „împărăție" cu semnificația unui domeniu de exercitare a autorității. 2 Samuel 7:16 ne declară că promisiunea acestor trei elemente este „pe vecie". Cel de al treilea element este: (3) anunțarea programului mesianic. Caracterul veșnic al celor trei promisiuni făcute lui David implică împlinirea lor finală în viața lui Mesia (Isaia 9:7).

 

Legămîntul Davidic marchează cea de a patra treaptă de dezvoltare a promisiunilor mesianice. Lui Adam i s-a făcut o primisiune care privea rasa umană în general; lui Avraam i s-a făcut o promisiune care privea Israelul ca națiune; prin Iacov s-a făcut o promisiune specială seminției lui Iuda, iar acum se identifică o familie din seminția lui Iuda: casa lui David. Rămîne doar ca Isaia să mai adauge c㠄sămînța femeii", fiul lui Avraam, Leul din seminția lui Iuda și odrasla lui David va fi născut... dintr-o fecioară (Isaia 7:14).

 

Mesajul cărții: Cele două jumătăți ale cărții ne spun clar că există o plată care trebuiește plătită pentru păcat. Greșala lui David în cazul lui Bat-Șeba și Urie a atras asupra împăratului și asupra casei lui agonia pedepsei. O clipă de rătăcire a dus la ani de suferințe. Dreptatea lui Dumnezeu se aplică fără discriminare asupra tuturor celor ce păcătuiesc, oricare ar fi poziția lor înaintea Domnului. Există însă chiar și în pedepsele Domnului o porție de har (2 Sam. 24:14).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. RIDICAREA LUI DAVID 1-12

 

ÎMPĂRAT PESTE IUDA

a. Vestea morți lui Saul, 1:1-10

b. Reacția lui David, 1:11-16

c. Cîntarea de jale, 1:17-27

d. David este uns împărăția Hebron, 2:1-7

e. Iș-Boșet, rivalul lui David, 2:8-11

 

RĂZBOIUL CIVIL

a. Abner se luptă cu Ioab, 2:12-32

b. Abner îl părăsește pe Iș-Boșet, 3:1-21

c. Ioab îl omoară pe Abner, 3:22-39

d. Iș-Boșet este asasinat, 4:1-12

 

ÎMPĂRAT PESTE TOT ISRAELUL

a. David este uns împărat peste Israel, 5:1-6

b. Stabilirea capitalei la Ierusalim, 5:7-25

c. Chivotul este adus la Ierusalim, 6:1-23

 

LEGĂMÎNTUL DAVIDIC

a. Dorința lui David, 7:1-3

b. Promisiunea dumnezeiască, 7:4-17

c. Reacția lui David, 7:18-29

 

CONSOLIDAREA Șl EXTINDEREA ÎMPĂRĂȚIEI

a. Biruințele lui David, 8:1-14

b. Înalții slujbași ai lui David, 8:15-18

c. David și Mefiboșet, 9:1-13

d. Biruința asupra Amoniților, 10:1-19

 

PĂCATUL LUI DAVID CU BAT-ȘEBA

a. Comoditatea, 11:1

b. Ispitirea, 11:2

c. Păcătuirea, 11:3-5

d. Perversitatea, 11:6-13

e. Crima, 12:14-25

f. Rezolvarea păcătoasă, 12:26-27

 

II. NECAZURILE LUI DAVID 12-24

 

DUMNEZEU MUSTRĂ Șl PEDEPSEȘTE

a. Natan spune o întîmplare, 12:1-5

b. Reacția lui David, 12:6

c. Natan condamnă pe față, 12:7-9

d. Rostirea sentinței, 12:10-12

e. David se recunoaște vinovat, 12:13-14

f. Moartea copilului, 12:15-23

g. Nașterea lui Solomon, 12:24-25

h. Refacerea autorității, 12:26-31

 

NECAZURI ÎN FAMILIA LUI DAVID

a. Amnon curvește cu sora sa, 13:1-22

b. Amnon este omorît de Absalom, 13:23-29

c. Absalom fuge în exil, 13:34-39

d. Ioab mijlocește pentru Absalom, 14:1-20

e. Absalom este iertat și adus înapoi, 14:21 -33

f. Răscoala lui Absalom, 15:1-12

g. Fuga lui David, 15:13-37

h. Țiba înnegrește pe Mefiboșet, 16:1-4

i. Șimei bleastămă pe David, 16:5-14

î. Hușai la Absalom, 16:15-19

j. Absalom ascultă de Ahitofel, 16:20-23

k. Hușai înfruntă pe Ahitofel, 17:1-14

l. Moartea lui Ahitofel, 17:15-23

m. David la Mahanaim, 17:24-18:4

n. Absalom ucis de Ioab, 18:5-18

o. Jalea lui David, 18:19-33

 

NECAZURI ÎN ÎMPĂRĂȚIE

a. Descumpănirea poporului, 19:1-8

b. Refacerea armoniei în împărăție, 19:9-43

c. Răscoala lui Șeba, 20:1 -3

d. Amasa asasinat de Ioab, 20:4-13

d. Uciderea lui Șeba, 20:14-22

e. Dregătorii lui David, 20:23-26

f. Foamete de trei ani, 21:1-14

g. Filistenii pornesc alt război, 21:15-22

h. Cîntarea lui David, 22:1-51

i. David laudă legămîntul, 23:1-7

î. Vitejii lui David, 23:8-39

j. Numărătoarea poporului, 24:1-9

k. Pedeapsa prin ciumă, 24:10-25

 

************************************