2 TIMOTEI

 

Această epistolă este „cîntecul de lebădă" al lui Pavel.

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Pros Timotheon B" - „Către Timotei B". Pentru descrirea raportului dintre Pavel şi Timotei vă rugăm să citiţi introducerea la „1 Timotei".

 

Autorul: Cel ce scrie aceste rînduri duioase este Pavel, „tatăl spiritual" al lui Timotei şi al atîtor altora. Bătrîn, obosit, bolnav şi aflat aproape de clipa plecării lui la Domnul, apostolul se mai apleacă încă o dată asupra foii şi scrie cu „lacrimi de suflet" o epistolă de dragoste creştină.

 

Data: După eliberarea lui Pavel din prima lui detenţie în închisoarea din Roma (Fapte 28:30), apostolul călătoreşte prin Efes (1 Tim 1:3), Creta (Tit 1:5), Nicopoli (Tit 3:12), Milet (2 Tim 4:20) şi Troa (2 Tim. 4:13). Pavel avea însă de împlinit o profeţie (Fapte 21:11-13), aşa că drumurile vieţii lui îl duc iarăşi în închisoarea Romei (2 Tim. l:16-17), unde îşi aşteaptă judecata şi execuţia (2 Tim. 4:6-8). Datele acestea fixează timpul scrierii celei de a doua epistole către Timotei cam prin anul 66 d.Cr. spre sfîrşitul domniei împăratului roman Nero.

 

Contextul scrierii: Închisoarea este ultimul loc din care ne-am putea aştepta să primim o scrisoare de încurajare, iar condamnatul la moarte este ultimul om din lume de la care te aştepţi să auzi cuvinte de îmbărbătare. Totuşi, situaţiile acestea paradoxale s-au petrecut întocmai cu Timotei şi cu Pavel.

 

Conţinutul scrierii: Această ultimă epistolă scrisă de Pavel este un mesaj de întărire şi încurajare din partea apostolului pentru mai tînărul şi mai timidul său colaborator aflat în continuare la Efes. Departe de a se considera un învins, Pavel, ca un veritabil soldat al crucii, îi mai face ultima instrucţie lui Timotei. Veteranul predă armele recrutului înainte de lăsarea sa la vatră (2 Tim. 4:6, 18).

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Tema întregii cărţi poate fi luată din expresia: „un bun ostaş al lui Cristos" (2 Tim. 2:3). Alte teme importante din epistolă sînt: „Inspirarea Scripturilor" (2 Tim. 3:16-17), credincioşie pînă la capăt (2 Tim. 8-9), „cununa neprihănirii" (2 Tim. 4:6-8), mîntuirea finală (2 Tim. 4:18). Nicăieri în altă carte a Noului Testament nu găsim o descriere mai amănunţită a stării caracteristice a omenirii la vremea sfîrşitului (2 Tim. 3:1-9; 4:3-4).

 

CUPRINSUL CĂRŢII

Chemare la credincioşie

 

Introducere, 1:1-2

 

I. Adevăratul lucrător şi încercările prezente 1-2

 

Chemări personale:

a. „înflăcărează", 1:6

b. „Să nu-ţi fie ruşine de mărturisirea Domnului", 1:8

c. „întăreşte-te", 2:1

d. „sufere", 2:3

e. „adu-ţi aminte de Domnul", 2:8

f. „adu-ţi aminte de exemplul meu", 1:12; 2:9-10; 4:5-8

 

Chemări pastorale:

a. „adu-le aminte", 2:14

b. „roagă-i fierbinte", 2:14

c. „împarte drept Cuvîntul adevărului", 2:15

d. „fereşte-te de vorbăriile goale", 2:16

e. „fereşte-te de întrebările nebune", 2:23

 

II. Adevăratul lucrător şi încercările viitoare 3-4

 

Chemări personale:

a. „fereşte-te de relele lumii", 3:1-13

b. „rămîi în Cuvîntul Domnului", 3:14-15

c.„adu-ţi aminte de pilda mea", 3:10-11

d. „adu-ţi aminte de Scriptură", 3:16-17

 

Chemări pastorale:

a. „propovăduieşte Cuvîntul", 4:2

b. „rabdă suferinţele", 4:5

c. „fă lucrul unui evanghelist", 4:5

d. „împlineşte-ţi bine slujba", 4:5

e. „adu-ţi aminte de judecata şi de împărăţia viitoare", 4:1

f. „adu-ţi aminte de cununa răsplătirii", 4:8

 

Încheiere, 4:9-22

 

**************************************************