DESCOPERIRILE SUNT DATE PRIN SORA V.H.
IAR
CEL CE LE RĂSPÂNDEȘTE
ESTE UN UMIL SLUJITOR AL
DOMNULUI
Dumnezeu vorbește însă, cînd într'un fel, cînd
într'altul. dar omul nu ia seama. El vorbește prin visuri, prin vedenii de
noapte, cînd oamenii sînt cufundați într'un somn adînc, cînd dorm în patul lor.
Atunci El le dă înștiințări, și le întipărește învățăturile Lui, ca să abată pe
om de la rău, și să-l ferească de mîndrie, ca să-i păzească sufletul de groapă
și viața de loviturile săbiei.
CUPRINS
CÂT A LUCRAT FIECARE PENTRU DOMNUL
SÂNGELE DOMNULUI ISUS - ARMA
PUTERNICĂ
POSTUL DE VEGHERE RUGĂCIUNEA
ÎNDREPTAREA VEDERILOR (DRAGOSTEA)
URA DIN PARTEA LUMII PRIGOANA
LUCRARE CU PRIVIRE LA VENIREA
DOMNULUI
O ÎNTÂLNIRE DEOSEBITĂ CU DOMNUL
SCHEMA RUBRICILOR DIN SULUL AURIU
ÎNȘTIINȚARE DIN PARTEA DOMNULUI ÎN AUGUST 1999
înștințare dată de Domnul în data de 22.06.02
OGORUL DE LUCRAT ȘI RĂSTIGNIREA FIRII PĂMÂNTEȘTI
LUPTA ÎMPOTRIVA DUHULUI DE AMĂGIRE DIN BISERICI
Dumnezeu vorbește însă, când într-un
fel, când într-altul. dar omul nu ia seama
pentru ca omul lui Dumnezeu să fie
desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună
Mi se părea că mă
găsesc în mijlocul unui popor foarte mare la număr: cât cuprindeam cu ochii erau numai credincioși care stăteau în picioare înaintea Domnului.
Deodată a apărut deasupra o lumină
foarte puternică, cum apare fulgerul pe cer, cu deosebirea că fulgerul apare si dispare, însă lumina
aceasta a rămas într-un nor
luminos cam la trei metri deasupra poporului si din lumina aceea se auzea vocea Domnului ca un glas de tunet si tot poporul era cuprins de
groază. Mie mi s-a îngroșat
limba în gură si nu am mai putut mișca buzele de frica Domnului. Am vrut să repet cuvintele Domnului
ca să nu pierd conținutul
lor, căci era de mare valoare, dar nu am putut vorbi. Totuși, aproape de sfârșitul lucrării, am primit
din nou putere și am început
să rostesc cu glas tare ce am auzit pe Domnul spunând. Atunci m-am trezit din vis, că eu vorbeam cu voce tare ce am auzit, dar au fost ultimele
cuvinte. M-am ridicat și m-am dus
afară din salon și am scris cuvintele Domnului ce le-am auzit, ca să nu le uit. Si iată care au fost aceste cuvinte: "Iată ce zice Cel ce e
Viu în vecii vecilor, Acel ce era, este și
o să vină în curând către tine poporule. Cercetează-ți căile și umbletele, căci iată mersul tău nu-i bun și umbletele tale
nu îmi sunt plăcute, căci șchiopătezi pe
cărare. Schimbă-ți mersul și intră în
alinierea dreaptă și înaintează după plan în vederea orânduirilor drepte înspre punctul de neprihănire și sfințenie, căci iată vine vremea, în scurt timp,
și nu-i mult și va trebui să dai socoteală de nădejdea care este în
tine, și dacă astăzi nu-ți iei hotărâri noi
de trezire, sfințenie și apropiere de Mine, nu vei putea sta în picioare în
ziua si vremea aceea. Dar cu cei ce se
sfințesc, Mă ascultă și Mă prețuiesc, voi face în vremea aceea lucruri
mari și voi dovedi în fața celor ce nu Mă cunosc că sunt copiii Mei, și voi întări mărturia lor prin semne și minuni. Da, Amin, da Amin, vin curând. Pregătiți-vă că
timpul e scurt, zice Cel ce-i viu în vecii vecilor, Cel ce vine în scurtă vreme
și va răpi Biserica."
După ce am scris
aceste cuvinte, m-am întors din nou în salon în pat și cugetam la tot ce s-a dat și îmi făceam eu personal control asupra stării mele si mă
întrebam: "Care sunt umbletele
care nu-i plac Domnului?" si Duhul Domnului din nou a continuat lucrarea. Mă vedeam ca în mijlocul
unui popor mare la
număr. Cuvintele Domnului
au produs aceleași frământări si întrebări în inima poporului, si se
întrebau: "Care este mersul
care nu e bun pe cărare, care sunt umbletele care nu sunt plăcute Domnului si care sunt hotărârile
noi pe care le cere
Domnul?" Poporul cerea ca
Domnul să-i spună mai amănunțit tot ce nu era plăcut Domnului si ce hotărâri noi să ia. Duhul Domnului care cunoștea toate
întrebările poporului, a răspuns, dar
de data aceasta nu cu glas ca de tunet, ci cu glas mângâietor, ca de mamă ce își sfătuiește
copiii: "Iată mersul care nu este
bun si umbletele ce nu îmi sunt plăcute si șchiopătarea ta, poporule, pe cărare: Legături străine, poveri străine și mâini întinate."
A arătat câteva
puncte din legăturile străine: vorbiri de rău, clevetiri, minciuni, cugete întinate si împotrivire la naștere de copii. Poverile străine sunt: ura, cearta,
mânia, iuțimea, strigarea, murmurul,
cârtirea si mândria; iar mâinile întinate: certuri, neînțelegeri în
familie, lucruri neîngăduite, beția, necurăția, curvia, câștiguri mârșave, furtișaguri,
lucruri extrase de la locul de
muncă. Acestea sunt punctele de care poporul e vinovat în mai mică sau mai mare măsură. Domnul s-a oprit
la fiecare din aceste puncte și a
arătat că unii zic că ei nu sunt vinovați, că ei se tem de Domnul si se păzesc de păcat. Da, în mare, ei se păzesc de aceste păcate, dar
vrăjmașul a reușit pe nesimțite să
întineze aproape tot poporul dacă nu direct, atunci indirect, și fiecare ne-am făcut vinovați
înaintea Domnului. Domnul a
arătat că mulți zic că nu sunt vinovați de vorbirea de rău si ei nu vorbesc de rău pe
nimeni și nu aduc vorbe de ocară la
adresa nimănui, dar totuși Domnul a zis că tot poporul în întregime, e vinovat
de acest păcat, din pricină că noi purtăm vorbele din gură în gură, de la unii la alții, câte o vorbă despre unele persoane, si de cele mai multe ori sunt vorbe
neadevărate și fără nici un temei.
Noi nu ne dăm seama că prin aceste vorbe duhurile vătămătoare au scopul să aducă ponegriri și dispreț la adresa unor persoane și astfel vrăjmașul are
câștig; dragostea și iubirea care sunt legătura desăvârșirii, se răcesc între
frați și în schimb se disprețuiesc si. se judecă unii pe alții. În al doilea rând duhurile vătămătoare au scopul
să arunce dispreț și ponegriri asupra
lucrătorilor, asupra vestitorilor
Cuvântului, asupra proorocilor si asupra tuturor acelora ce au o slujbă
încredințată din partea Domnului ca, auzindu-se
anumite vorbe la adresa lor, să fie disprețuiți si să nu li se mai primească
sfaturile, îndemnurile, orice cuvânt de învățătură, si chiar Cuvântul Domnului dat prin prooroci să nu mai fie
primit, din pricina acestor duhuri care prin vorbirea de rău aduc dispreț si
ocară asupra multora. S-a mai arătat că unii zic că ei nu vorbesc de rău si nu mint, ci spun numai ce au văzut făcând pe vreun frate sau pe vreo soră.
Domnul a arătat că nici aceasta nu
este îngăduit: dacă ai văzut tu personal pe cineva păcătuind, trebuie să ai îndrăzneală să-i spui tu personal că ceea ce a făcut nu este bine si apoi să te rogi
împreună cu el ca Domnul să-l
izbăvească din acea stare. Dacă nu procedezi așa si mergi si spui la alții si lui nu ai îndrăzneala să-i spui, tu personal ești vinovat că nu te-ai descărcat de acel
păcat spunând persoanei în cauză, ci
ai spus la alții întinând cugetele la mai mulți. Dar dacă totuși vrem să spunem
ca un exemplu la alții, ca să se
păzească să nu cadă în cursa aceluiași păcat, nu-i voie să spunem numele persoanei care a păcătuit,
ca să nu fie disprețuită; căci dacă
sufletul acela se cădește si-i pare rău, poate primi iertare, dar cei care îi știu căderea îl consideră tot căzut, nu-i
mai prețuiesc și-i privesc tot în groapa de cădere. De aceea s-a arătat, că noi trebuie să urâm păcatul, dar
de suflet să ne fie milă; să-l
ajutăm să se ridice. Nu e voie să i se spună numele dar să fim veghetori, să nu cădem si noi în
aceleași lucruri. Pentru că nu s-a
procedat după Cuvântul Domnului, tot poporul
este vinovat de acest păcat.
Apoi s-a spus despre păcatul clevetirii:
tot poporul în întregime e vinovat si de acest păcat; deși unii zic că ei nu clevetesc si se tem de Domnul și veghează asupra
gurii ca să nu păcătuiască cu limba
si în adevăr nu toți clevetesc dar primesc
în casă pe clevetitori. Domnul a spus că atunci când intră în casele noastre unii ce umblă cu
clevetiri, noi trebuie să avem
îndrăzneala să le ieșim înainte, spunându-le că în casele noastre nu-i loc pentru clevetiri si dacă vor să
vorbim, atunci să vorbim din
Cuvântul Domnului, să ne rugăm si să cântăm să vorbim între noi cu psalmi, cu vorbe duhovnicești, așa cum se cuvine unor copii ai lui Dumnezeu. Dar unii nu
avem îndrăzneala să le ieșim înainte,
ca să nu-i jignim, că au venit în casele noastre, si chiar dacă nu le dăm nici
o atenție când încep să-și verse din inimă veninul clevetirii, totuși zicem din
când în când: "Da, se poate, așa
va fi" si dăm din cap în semn de aprobare
sau râdem împreună cu ei. în felul acesta acceptăm păcatul si ne facem si noi
vinovați întinându-ne cu acest păcat al clevetirii. Dacă noi i-am spune de la
început: "în casa mea nu-i loc pentru clevetiri" si s-ar duce la
altul care tot așa i-ar spune, sau
s-ar întâlni pe stradă cu altul care tot așa i-ar spune, acestui duh i s-ar pune bariere în cale si nu ar
înainta în popor așa de mult. Dar
pentru că nu am avut această îndrăzneală, duhul acesta a înaintat, întinând pe tot mai mulți si a cuprins aproape
pe toți. Acolo unde se întâlnesc două sau mai multe persoane, se deschide drum
acestui duh prin cuvintele: "Ce-ai mai auzit nou? Ai auzit cutare
sau cutare lucru?" si așa se dă loc acestui
duh să înainteze si astfel tot poporul s-a făcut vinovat de acest păcat înaintea Domnului.
Apoi s-a arătat cum
s-a făcut tot poporul vinovat si de păcatul minciunii. Deși la fel, unii zic că ei nu sunt vinovați de
acest păcat, că ei se străduiesc
să spună numai adevărul si își trec
cuvintele prin cântar, ei se păzesc de minciuni socotite mari, dar îngăduie minciuni mai mici si atunci
folosesc vorbe cu două înțelesuri -
minciuni mai rotunjite - o iau pe ocolite ca nici să nu mintă, dar nici să nu înțeleagă adevărul cei
ce-i ascultă. Dar oricât de rotunjită
ar fi o minciună si orice formă i s-ar da, tot neadevăr se numește si tatăl minciunii e diavolul; atunci când ocolim adevărul, luăm din ce este
al lui si ne facem vinovați de
păcatul minciunii. Domnul a zis că felul nostru de vorbire trebuie să fie Da-Da si Nu-Nu, si tot
ce trece peste acestea, vine de la
diavolul. Domnul ne pretinde nouă ca unui popor sfânt, să ne încadrăm în această linie dreaptă. Apoi a trecut la cugetele
întinate si a arătat cum mulți credincioși
de azi zic că dacă nu au săvârșit păcatul în faptă, ci numai în cuget le-a venit, nu e socotit păcat. Dar
Domnul a arătat că orice păcat care te-a robit în cuget si l-ai
acceptat, chiar dacă nu l-ai săvârșit în
faptă, căci nu ti s-a dat ocazia ca să-ți atingi scopul, te face vinovat de cuget întinat si a arătat câteva
exemple: dacă cineva e robit în cuget să se ducă să ia un lucru neîngăduit, sau ceva ce nu îi aparține si nu se
teme de Domnul că îl vede, dar când se duce la fața locului, nu-și poate atinge
scopul, fiindcă acolo este cineva
si-i vede, si nu-și mai înfăptuiește
planul ca să nu se zică: "Iată si pocăitul fură", păcatul este
socotit ca si înfăptuit, că el asta a vrut să facă, numai că nu i-a izbutit. Tot la fel este când sunt neînțelegeri între
credincioși si în mânia lor le vin în
minte cuvinte aspre, grele la adresa altora si ei zic cuvintele în gând (mincinosule, înrăitule, nebunule, prostule, îndrăcitule), dar se abțin să le
pronunțe cu buzele, ca să nu îi audă
cei din jur si să-i disprețuiască zicând: "Iată ce cuvinte a spus pocăitul." Cugetul a fost
întinat si cel în cauză se face
vinovat că a ocărât un suflet răscumpărat de Sângele lui Isus Hristos. Domnul a spus că e cu neputință să nu
vină aceste cugete străine, dar noi nu trebuie să le dăm loc să-și facă
cuib în cugetul si în mintea noastră, ci
trebuie să cerem sângele Domnului să le
îndepărteze de la noi si să ne dea putere să biruim aceste șoapte si gânduri străine ce vin în cugetul nostru. Așa este si cu cei ce se, împotrivesc nașterii
de copii. Chiar dacă nu înfăptuiesc păcatul si numai în cuget sunt întinați
de murmur si cârtesc împotriva
Domnului si rodul totuși rămâne, dar
nu-i primit cu bucurie, sunt vinovați de cugete întinate. Pentru aceste păcate,
de multe ori, chiar prin acești copii pe care nu i-au primit ca pe o binecuvântare, părinții vor fi încercați si vor avea mai multe necazuri și
ispite. Apoi a arătat Domnul poverile
străine care ne apasă si ne trag la
pământ de multe ori din pricina nevegherii noastre. Acestea sunt păcate făcute fără voie, dar
care de multe ori ne înfășoară așa de
repede, că nici nu ne dăm seama si vedem că am fost cuprinși de o iuțime, de o mânie, sau de alte păcate în a căror cursă cădem fără să vrem. Domnul a arătat că
noi trebuie să ne dăm toată silința ca
să nu păcătuim, dar dacă totuși se întâmplă, ca fără voie, să cădem în aceste
păcate, ce de multe ori sunt socotite
ca greșeli, să nu descurajăm, să nu ne pierdem nădejdea, ci să cerem Domnului iertare, căci sângele Domnului Isus pentru păcatele noastre s-a vărsat, ca să ne
curățească; să avem îndrăzneală că sângele Lui ne curățește de orice păcat. Noi însă, să nu ne facem obicei a păcătui ca
sângele Domnului să ne curățească, ci
să ne dăm toată silința ca să evităm păcatul, iar dacă totuși am căzut, să îndrăznim, că avem la Tatăl un Mijlocitor,
pe Isus Hristos, care mijlocește pentru noi.
După aceea, Domnul
a arătat despre mâinile întinate. Primul lucru cu care ne întinăm mâinile si nu le putem ridica în sus,
sunt: certurile, neînțelegerile si ciocnirile de vorbe între soț si soție, părinți si copii. Din această cauză
noi nu suntem ascultați când avem
în familie diferite cauze pentru care intrăm înaintea Domnului; nu primim răspuns pentru că ne-am
întinat mâinile cu aceste lucruri. Dar pe lângă acestea, Domnul a spus că mai sunt si alte puncte care ne întinează
mâinile si a arătat lucrurile neîngăduite. Fiecărui credincios, a spus Domnul,
în momentul în care s-a produs în
el nașterea din nou, i s-a dat cunoștința
asupra binelui si răului, așa încât el știe ce e bine să facă si ce e rău. Dar
pe lângă această cunoștință, i s-a dat si Cuvântul Domnului în care i
s-a arătat ce este îngăduit si ce nu este îngăduit a face. îndreptarul învățăturilor sănătoase ne este pus
înainte, numai să mergem după el. Pe lângă Cuvânt, mai e la îndemână si vestirea Evangheliei, prin care
Domnul ne aduce aminte tot mereu ce
este îngăduit si ce nu este îngăduit să facem. Pe lângă toate acestea, mai avem si Duhul Sfânt, care ne călăuzește în tot adevărul si ne învață cum
trebuie să trăim. Duhul Sfânt ne
spune dacă un lucru este îngăduit sau nu este îngăduit să-l facem, dar dacă nu luăm seamă la șoaptele Duhului, El suspină în noi, iar de la o vreme
nu ne mai înștiințează.
Cu toate aceste
lucruri prin care putem avea călăuzire, de multe ori unii credincioși păcătuiesc cu voia. S-au arătat unele din păcatele acestea cu voia: orice credincios
știe bine si cunoaște că nu
trebuie să se poarte necuviincios și totuși se îmbracă după moda lumii și după
chipul veacului; acesta e un păcat cu
voia. în Cuvântul Domnului scrie să nu te așezi pe scaunul celor batjocoritori, dar unii totuși
se duc la petreceri, filme, teatre,
ștrand si alte
locuri unde e
"scaunul celor batjocoritori".
Acestea sunt tot
păcate cu voia.
Tot așa, credincioșii mai știu că nu e voie să bea băuturi
alcoolice si să fumeze, dar totuși
unii fac aceste lucruri - ei nesocotesc sângele Domnului Isus, de aceea vor fi pedepsiți acum în trup, ca să nu fie pedepsiți
odată cu lumea.
De asemenea, curvia
si împotrivirea la nașterea de copii sunt tot păcate făcute cu voia. Aceste păcate sunt făcute având deplina cunoștință
că nu sunt îngăduite si cei ce fac
aceste păcate vor fi pedepsiți; căci păcatele
unora merg înaintea lor, iar ale altora merg după ei. De aceea suntem lăsați să
trecem prin suferință mai mult sau mai
puțin timp, cum găsește Domnul cu cale, până ce zgura se dezlipește de pe noi. Dar dacă noi murmurăm si
cârtim când Domnul ne trece prin
cuptorul de curățire, atunci așa cum pe poporul Israel în loc de 40 de zile, l-a purtat prin pustie 40 de ani (ca să ne slujească de pildă nouă ca să nu
cârtim si să nu murmurăm ca ei) Domnul
ne va lungi si nouă suferința si în loc de câteva zile vom suferi o lună, în loc de o lună - un an, sau poate mai
mult, până când nu mai cârtim si ne lăsăm curățiți. Atunci se sfârșește suferința și se ridică
pedeapsa când putem mulțumi Domnului
pentru tot ce vine peste noi cu scopul de curățire; altfel, atât timp cât vom murmura, suferința se va mări și se
vor mai adăuga zile la suferința noastră.
Apoi s-a mai arătat
că un cusur pe care îl are poporul în vremea aceasta este câștigul mârșav. Domnul nu îngăduie ca acest popor sfânt al Lui, care în scurtă vreme
va fi răpit, să se întineze cu
acest păcat, agonisindu-si câștiguri mârșave. Domnul a spus că nu e păcat dacă un credincios, pe lângă munca de la serviciu, mai poate, prin muncă
dreaptă, câștiga ceva. El e împotriva
celor ce prin diferite metode, cuprinși de lăcomie, ajung la aceste câștiguri
mârșave cum ar fi: afaceri, negustorie, înșelăciune cu gura și jocurile de
noroc. S-a arătat, că dacă
cineva se ocupă cu comerțul, să ceară pe lucrul ce-i vinde numai valoarea reală
plus cheltuielile ce le-a avut și socotind și timpul pierdut pentru acel lucru; să nu ceară în loc de un
preț, 5-6 sau chiar 10 prețuri - aceasta este socotit câștig mârșav. Tot așa este si cu cei ce pentru a
câștiga mai mult, înșală pe altul. De
exemplu: are ceva de vândut și el știe că lucrul ce-l vinde este stricat, slab, sau nu-i bun si vrea să scape de el dar si să câștige mult si își laudă marfa
(că nu e lucru folosit, sau că e
nou, chiar dacă nu e) si așa își face câștig prin înșelăciune. Nu-i pasă că persoana păgubită â
va blestema, va plânge si va striga
înaintea lui Dumnezeu împotriva lui, când se va vedea înșelată. Aceste lucruri sunt păcate si chiar dacă cineva și-a însușit în felul acesta câștiguri
mârșave, Domnul i le va sufla pe
altă parte, fiindcă nu se poate să rămână cu ele și de multe ori pierde dublu, căci i se adaugă si
pedeapsa. Tot așa e si câștigul
prin loto - nu este plăcut Domnului; banii aceia nu sunt câștigați prin muncă dreaptă, si toți
care și-au pierdut banii la
aceste jocuri le pare rău după ei, și-i blastămă pe cei ce îi câștigă. Domnul nu acceptă ca poporul Său să
se întineze cu câștiguri mârșave.
Câștigul celui temător de Dumnezeu este binecuvântat, pe când câștigurile
mârșave sunt urâte Domnului. Domnul a mai spus să nu ne uităm cu jind la cel ce se numește credincios si totuși își mărește
venitul prin aceste câștiguri
mârșave și nu are pierderi. Poate că nu i-a venit încă ziua să i le sufle Domnul, sau a fost trezit
odată, de două ori, de trei ori și,
pentru că nu a luat seama, este lăsat în pace, dar nu va avea parte de răpire, și este lăsat ca
fecioarele ne înțelepte, trecând pe
la judecată cu aceste câștiguri si dând socoteală de cum le-a agonisit. Apoi a arătat Domnul furtișagurile
și lucrurile extrase de la locul de muncă, în vremea aceasta, mulți credincioși
s-au întinat si cu aceasta, socotind că e păcat numai dacă fură ceva de valoare mare, iar lucrurile mărunte nu le bagă
în seamă. Dar dacă ei le iau, tot furt
se numește. Astfel, chiar prin lucruri de nimic se fac ei de nimic în fața Domnului, căci nesocotesc pe Domnul întinzând mâna la nelegiuire. A fura, e a
lua Numele Domnului în desert (Pilde
30:9), că nu te încrezi pe deplin în El că poate să-ți dea tot ce-ti
lipsește, fără să fie nevoie să furi; mai bine
să rabzi, decât să nesocotești pe Domnul furând. Unii spun că ei nu fură, dar
cumpără de la cei ce fură zicând că nu-i păcat, că au cumpărat pe bani. Dacă tu știi că persoana respectivă nu poseda lucrul acela, ci la extras prin furtișag, e
păcat dacă-i cumperi, căci te unești cu hoțul: el fură si tu primești.
Tot așa cu cei ce ei înșiși extrag lucruri,
fie mari, fie mici de la locul de muncă,
socotind că nu e păcat. Domnul vrea ca noi să fim un popor sfânt, o preoție sfântă si El nu ne îngăduie
nici nouă, nici copiilor noștri să ne hrănim cu lucruri de furat.
Domnul a spus că în lucrurile arătate tot poporul s-a
făcut vinovat, că
s-a obișnuit cu păcatul, îngăduind si una si alta, până ce a ajuns dezbrăcat de
puterea cerească si întinat de nelegiuire.
Din această cauză, starea poporului a ajuns cărticică: nici rece , nici în clocot, ci cum e mai rău, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea, adică
lipsește puterea Duhului Sfânt din popor. De aceea nu mai lucrează Domnul ca la începutul credinței în popor. La
început, poporul s-a ferit de orice i s-a părut păcat, a păzit cu sfințenie
Cuvântul și s-a silit să placă
Domnului si în îmbrăcăminte si în purtare. Dar astăzi poporul a fost găsit îmbrăcat din nou cu ceea ce a dezbrăcat odată; ce a socotit odinioară păcat,
astăzi nu mai este păcat si astfel, încetul
cu încetul a luat înapoi ceea ce a părăsit odată. De aceea, în adunări lipsește atmosfera dumnezeiască, iar harul e înlocuit cu programe. S-a arătat
că din această cauză lucrătorii, vestitorii Cuvântului
și bărbații de slujbă nu mai sunt însoțiți în lucrare cu putere, mărturia Cuvântului nu e însoțită cu
semne și minuni, cum ar trebui să
fie, fiindcă si ei s-au întinat cu păcatul. Tot la fel și unele vase de
lucrare: pentru că nu și-au păstrat curăția, nu mai au limpezimea ce ar trebui si din această cauză, de multe ori amestecă paiele cu grâul; încep în
Duhul și sfârșesc în fire. Cei ce nu
se trezesc și înaintează în felul acesta, ajung la lucrări false sub influența altor duhuri.
Apoi a spus Domnul:
"Iată că bobul de aur pe care l-am pus în voi nu-și mai are
strălucirea din pricina zgurii care s-a lipit de el. De aceea îl voi trece prin
foc pentru ca zgura să se dezlipească
de pe el. Iată că voi trece cu un foc de curățire prin popor, voi trece din casă în casă, din familie
în familie, la tânăr, k
bătrân" și pe aceia ce se lasă curățiți si iau hotărâri noi de sfințenie si de apropiere de Domnul îi va pune
într-o stare după voia Sa, căci
Domnul vrea să lucreze ca la începutul credinței, cu semne si minuni, ca darurile Duhului Sfânt să împodobească Biserica în vederea pregătirii
pentru răpire. Cei ce nu se lasă
curățiți de zgură, vor fi lăsați la o parte ca fecioarele ne înțelepte si nu vor avea parte de răpire.
Domnul a zis: "Iată că răpirea poporului va fi în curând de
tot", înainte de răpire însă, poporul va trece prin prigoană, că numai în prigoană se va dezlipi de tot ce e
firesc si pământesc. Numai
lipindu-se de Domnul, aurul își va căpăta adevărata strălucire si valoare. Nu de pe băncile adunării, stând comozi, vor fi răpiți credincioșii, ci va
trebui să vină ceasul să dea socoteală de nădejdea care este în ei. Domnul a
spus că nu îngăduie încă
prigoana, căci poporul Domnului nu e încă pregătit a intra în prigoane; e prea sleit de puterea dumnezeiască si dacă ar intra în această stare,
mulți ar cădea (s-ar lepăda) si nu ar putea rezista, căci numai prin puterea Duhului Sfânt va putea poporul trece prin
prigoană. Cu puterea pe care o
avem, nu vom putea rezista - poporul va trebui întărit prin puterea Duhului Sfânt pentru acea vreme. Celor ce se apropie de El cu hotărâri noi de
sfințenie și neprihănire Domnul
le va întări mărturia cu semne si minuni, dar aceasta va fi o vreme scurtă înainte de prigoană, pentru ca poporul Domnului să fie întărit spre a putea
trece prin prigoană. Apoi s-a trecut de la această
fază - știam că Domnul a trecut cu
focul de curățire prin popor, începând să lucreze, întărind mărturia robilor Săi prin puterea Duhului
Sfânt, în Numele Domnului Isus se făceau vindecări, semne si minuni prin care poporul s-a întărit mult în credință.
Când au auzit cei necredincioși, s-a stârnit împotrivire, "căci aceste
lucruri nu puteau să nu se vadă și să
nu se audă. Cei de afară căutau să le iasă
înainte, dar nu puteau direct, căci lucrările erau prea temeinice și vădite. Nu
puteau să le spună că nu e îngăduit a vindeca
(orbi, muți, ologi) dar au căutat o metodă să le iasă în cale. I-au chemat pe aceia din popor prin care
lucra Domnul și i-au întrebat cu ce putere fac aceste lucrări si le cereau să
nu se mai facă atâta vâlvă și să se "retragă din lucrare. Ei au răspuns: "Suntem împuterniciți de Dumnezeu pentru
acesta lucrare, și această putere vine de la El, nu de la oameni. Noi vom merge
nu unde vrem noi, ci unde ne trimite
Dumnezeu, nu la persoane pe care le
alegem noi, ci pe care Domnul le alege". Atunci li s-a spus: "Bine, dacă sunteți copiii lui Dumnezeu si nu sunteți eretici, vrem si noi să ne lămurim de
lucrul acesta, căci așa este scris în Biblia pe care voi o aveți: <De veți
trece prin foc, focul nu vă va arde; apa nu vă va îneca, iar dacă veți bea ceva de moarte nu vă va vătăma>. Noi vrem să ne
convingem că sunteți copiii lui
Dumnezeu. Vă vom băga în foc si dacă focul
nu vă va arde si animalele sălbatice nu vă vor sfâșia atunci vom crede că sunteți copiii lui
Dumnezeu".
I-au dus în fața
unui foc mare si le-au zis: "Alegeți: ori vă retrageți si nu mai săvârșiți nici o lucrare în
Numele lui Dumnezeu, ori dacă
nu, vă vom băga în foc." Atunci unii s-au întors,
spunând că se retrag, că deși știu ce este scris în Biblie, ei nu au încredințarea că si cu ei se va întâmpla la
fel. Atunci s-au ridicat câțiva
credincioși ce erau plini de Puterea lui Dumnezeu; când au început a vorbi se vedea că Duhul Domnului vorbește prin ei, căci erau plini de
curaj si tărie. Ei au zis: "Noi
vă spunem că suntem copiii lui Dumnezeu si nu ne retragem din lucrare chiar dacă am ajunge în foc. Noi nu îl slujim pe
Domnul numai dacă nu vom arde, ci noi pe Domnul îl vom sluji chiar dacă vom
arde, dar vă spunem si suntem pe deplin
încredințați că ochii voștri vor vedea pe unii trecând pe aici prin cuptor si nu vor arde, ca să știți că
suntem copiii lui Dumnezeu si atâta
timp cât este suflare în noi nu ne vom retrage
din lucrare ci vom mărturisi Adevărul."
Atunci au fost
luați si băgați în foc, dar binecuvântat să fie Domnul, căci și-a arătat puterea ca pe vremea celor trei tineri din Babilon. Flăcările focului se
retrăgeau dinaintea credincioșilor,
si n-au avut nici o putere asupra lor, nici chiar hainele nu le-au ars si au trecut neatinși prin
foc. Atunci i-au dus la animalele
sălbatice înflămânzite înadins ca să fie mai fioroase. Pe credincioși i-au dezbrăcat de hainele mai
principale si i-au lăsat numai
cu hainele de corp, ca să întărâte mai mult fiarele. Animalele au ieșit fioroase din cuștile lor și s-au repezit
spre credincioși, dar ca la o poruncă, s-au oprit cam la trei metri de credincioși. S-a întâmplat un lucru
deosebit: un urs s-a ridicat în
două labe si s-a îndreptat spre credincioși, oprindu-se în fața unei persoane.
Toți cei de față credeau că, desigur, ursul o va sfâșia, dar ursul a început s-o mângâie cu labele, iar cu capul s-a plecat si ca o pisică o mângâia pe picioare. Tot timpul, acea persoană vorbea în limbi prin puterea Duhului
Sfânt, si ursul parcă înțelegea că-l
mustră să se depărteze si s-a retras pe picioare înapoi, spre celelalte
animale. Atunci au recunoscut si cei necredincioși pe copiii lui
Dumnezeu, iar cei credincioși, toți au fost
întăriți văzând aceste mari lucrări. Aceasta
nu a fost prigoana propriu-zisă, ci vremea de care a spus Domnul că va dovedi chiar în fața celor necredincioși că suntem copiii Lui; prigoana, de
acum avea să vină. S-au căutat tot
mai multe motive si astfel a început prigoana
atât de aprigă, încât credincioșii nu mai aveau voie nici doi cu doi să se
strângă; cine călca legea era închis si pedepsit. Din ce era mai aprigă prigoana, credincioșii se bucurau, căci știau că Domnul a spus că nu va mai
fi mult, iar când va fi mai greu El va
veni si îi va lua. Pe ei nu-i mai lega nimic de pământ, ci stăteau cu mâinile
ridicate în sus strigând: "Vino Doamne Isuse!" si erau
bucuroși căci știau că este ultima fază si
urmează Răpirea Bisericii.
Până aici auzeam
vocea Domnului vorbind, dar Domnul nu s-a arătat. Acum a apărut Domnul si a intrat în mijlocul poporului.
Poporul nu mai stătea în picioare ca la adunare, ci ședea pe bănci. Domnul a trecut prin mijlocul
poporului si s-a uitat la locurile
care erau goale, apoi a întrebat: "Unde sunt persoanele cărora le este locul gol?" Unii
au început să spună motivele
pentru care frații nu vin la adunare: unul nu vine că e bolnav, altul e în spital, altul și-a pierdut
gustul duhovnicesc, altul nu
vine că nu poate să sufere pe unii care predică si nu vrea să-i audă, altul are ură pe cutare frate,
altul zice că se poate pocăi si acasă, altul s-a obosit
pe cale, iar alții se socotesc mai buni și
de aceea nu merg la adunare. Așa s-au arătat pe rând motivele pentru care unii
nu vin la adunare, dar Domnul a spus
că unele locuri sunt goale deoarece, chiar dacă unii vin la adunare, locul lor tot gol se înregistrează,
pentru că ei vin de formă, nu cu gând
să se mântuiască; din contră, mai si încurcă pe alții pe calea mântuirii si din tot ce se face în adunare nu iau
nimic, nici un sfat, nici o învățătură pentru mântuirea lor. Atunci Domnul a spus: "Iată, am venit pentru
înnoirea legământului si pentru
ridicarea celor căzuți, căci aceasta e vremea
când cei căzuți pot să se ridice; se mai face strigare în milă pentru ridicarea lor." Domnul a luat în
mână dosarele si a început a verifica
starea fiecărui suflet în parte. Când Domnul deschidea dosarul cuiva, înaintea
Domnului apărea si parcela fiecăruia
de pământ, si I se arăta ce a rodit - nimeni nu putea să se scuze, sau să spună
că nu-i așa, fiindcă tot ce a rodit se vedea acolo. Domnul a zis că
fiecare să se ducă să cheme pe cei căzuți pe
care îi cunoaște, să cheme pe toți cei ce nu vin la adunare, că aceasta-i vremea cercetării lor, când li se pune
încă odată salvarea în față. Dar să
li se spună la toți, că atunci când vin vor fi întrebați: "Cine ești?" si să nu răspundă: "Sunt un
pocăit de atâția ani", sau: "Am fost un vestitor al Evangheliei",
sau că e baptist, penticostal, creștin
după Evanghelie, sau adventist, sau alt titlu oarecare, că acestea nu au nici o
valoare. Să spună doar atât: Sunt un
suflet răscumpărat cu sângele lui Isus Hristos -vreau înnoirea legământului." Acesta este singurul lucru ce are preț înaintea lui Dumnezeu. Ajungând la un dosar, a întrebat cine va merge să
cheme acea persoană, si pentru că
persoana îmi era cunoscută, am spus că
voi merge eu. Domnul a deschis dosarul si în dosar se găsea si cartea de lucru a credinciosului. Domnul
s-a uitat în cartea de lucru si a zis
că persoana aceasta are 26 de ani lucrați pentru care va primi răsplată; ani de
pocăință avea aproape 35, însă nu erau înregistrați decât 26 de ani lucrați
pentru Domnul. Restul timpului a fost
timp risipit, ani pierduți, pentru care nu va primi plată. A spus să-i zic să-și înnoiască legământul, căci s-a găsit că nu mai rodește si nu cumva să se
închidă dosarul găsindu-l ne rodind,
că atunci, si ce a lucrat si toată neprihănirea
i se uită. Atunci m-am dus si i-am spus ce mi-a zis Domnul si am stăruit mult ca să vină, dar nu a
venit; m-am dus si a doua oară si
mi-a zis că știe tot ce-i spun și-și dă seama de situație, dar nu mai are dragostea si râvna de la început; s-a lămurit de toți frații si toate lucrurile îi
par fără nici un rost; să facă Domnul
ce va crede, dar aceasta este starea. Era o stare de amorțire si deznădejde.
Am venit si am
spus Domnului toate acestea; Domnul a spus din nou: "Du-te si spune-i că dacă nu va veni să-și înnoiască legământul ca să aducă rod la anul
viitor, i se va închide dosarul si ar fi mare paguba să piardă tot ce a lucrat până aici Să nu i se închidă dosarul cu
cuvântul <n-a adus roadă>"
în fața Domnului a apărut apoi si parcela persoanei respective si se vedea că a adus roadă dar
buruienile au crescut așa de mari că au înăbușit
roadele ce nu mai puteau ajunge la coacere. Domnul a dat la o parte buruienile
cu mâna si a găsit la capătul parcelei uri
stâlp mic (aproximativ de 25 cm în lungime si lățime), iar pe el era o
piatră albă ca de marmoră, pusă într-un cui
si pe ea era scris cu litere de aur ceva. Domnul a luat piatra si a zis: "Această piatră albă i-am dat-o în ziua când a încheiat legământul cu Mine; pe ea am scris
cu litere de aur Numele Meu, si încă
ceva: <Acest suflet a fost răscumpărat cu sângele lui Isus Hristos> Du-te si dă-i această piatră si spune-i
să-și aducă aminte de ziua când i-am dat-o si să nu nesocotească acest mare
drept pe care îl are, că e de preț si de valoare
mare. Dacă nici acum nu va veni, atunci parcela va fi nivelată si dată altei
persoane pentru a aduce roade." Atunci au apărut doi cai albi trăgând după ei un tăvălug; înainte de tăvălug era o mașină ca o grapă cu multe sape
mărunte ce trecea înaintea tăvălugului
si mărunțea si tăia tot ce se găsea în cale.
Apoi trecea tăvălugul si nivela terenul. "Acești cai", a spus Domnul, "vor trece peste orice parcelă fără
roadă a celor ce nu vin să-și
înnoiască legământul."
Atunci m-am dus a treia oară si am
început a plânge chemând acea persoană; i-am
dat si piatra albă si i-am spus tot ce
mi-a spus Domnul. Atunci a început să plângă zicând: "Chiar Domnul ți-a dat piatra ca să mi-o
aduci? Domnul nu-i supărat pe mine că
de atâta vreme n-am mai rodit? Domnul te-a
trimis după mine?" Atunci parcă s-a trezit din somn si a început a plânge si mai tare zicând: "Dacă
Domnul mă cheamă, atunci vin" si
am plecat împreună. Când a văzut Domnul de departe că acea persoană
vine, s-a bucurat foarte mult (cum se bucură păstorul când găsește o oaie rătăcită - mai mult decât de cele 99 care nu s-au rătăcit). El a zis celor
ce stăteau înaintea Lui:
"Faceți-i loc căci iată că vine" si toți i-au făcut loc si a mers până în fața Domnului. Domnul a întrebat-o:
"Cine ești si ce vrei?"
Persoana a început să plângă dar nu a răspuns. Domnul a spus: "Nu mai plânge si spune cine ești
si ce vrei?", dar nici a doua oară nu
a primit răspuns. Atunci Domnul a zis: "Iată că te întreb a treia oară si dacă nici atunci nu-mi
vei răspunde caii albi vor trece peste parcela ta, o vor nivela si locul va fi
dat altuia ca să aducă roadă."
Când a întrebat a treia oară însă, persoana a început să plângă mai tare, dar tot nu a răspuns. Atunci
Domnul a spus să treacă caii albi să niveleze terenul. Caii albi au si ridicat picioarele să plece.
Atunci eu m-am aruncat înaintea
Domnului, între persoana aceea si Domnul si am început să plâng si să rog pe Domnul: "Doamne, lasă-mă pe mine să răspund în locul acestei persoane
pentru că a venit să-și înnoiască
legământul, dar nu poate vorbi de plâns" si Domnul
a zis: "Dacă vrei să mijlocești pentru această persoană, atunci spune ce
ai de zis."
Am luat piatra albă
din mâna persoanei si am ridicat-o în sus ca să vadă toți, am pus mâna pe persoana aceea si am zis: "în ziua când a încheiat legământul cu
Domnul a primit această piatră albă
pe care este scris cu litere de aur numele lui Isus Hristos, si mai este scris ceva: <Acest suflet este răscumpărat
cu sângele lui Isus Hristos> Prețul cu
care a fost răscumpărat acest suflet
este sângele Domnului Isus Hristos si Satan nu poate câștiga acest suflet nicidecum, fiindcă e atât de scump. Sufletul acesta aparține lui Isus, fiindcă El l-a
răscumpărat -Satan nu-l poate câștiga
- e prea mare prețul plătit, deci aparține
Domnului Isus. Persoana aceasta a venit aici pentru înnoirea legământului, dar nu poate vorbi de plâns;
ea recunoaște că a întristat pe
Domnul, că de atâta timp nu a mai rodit,
dar vrea acum să-și înnoiască legământul și să aducă roadă." Cât timp am vorbit eu, persoana
respectivă plângea cu sughițuri și
dădea din cap în semn de aprobare la ceea ce ziceam. Domnul a întins mâna pe capul persoanei și a făcut un semn că e grațiată; tot poporul s-a bucurat și a
bătut din palme de bucurie, că încă
un suflet și-a înnoit legământul si a fost grațiat.
Înaintea Domnului au
urmat apoi si alte persoane. Când veneau pentru înnoirea legământului, Domnul deschidea dosarul fiecăruia si îi spunea starea cum a
fost găsit si fiecăruia îi citea din
cartea de lucru câți ani avea lucrați pentru Domnul. Unele persoane erau nemulțumite când le spunea
Domnul câți ani lucrați au. La
unii spunea 5, la alții 10, sau 15, 20 - fiecare câți avea lucrați. Cei ce aveau mai puțini erau
nemulțumiți si întrebau: "Cum
Doamne să am numai atâția ani, căci din pruncie sunt pocăit", altul spunea că are 30 de ani de pocăință, altul din tinerețe e credincios - a îmbătrânit
pe calea pocăinței si se poate să
aibă doar 5,10 sau 15 ani dintr-o viață de pocăință? Domnul deschidea dosarul si le arăta cartea de
lucru spunându-le:
"Atât ai lucrat pentru Mine - restul timpului l-ai pierdut si l-ai risipit
pentru tine." Din toți anii de pocăință se adună timpul cât am lucrat pentru Domnul si atât este
socotit în anii de lucru.
Domnul a spus că noi am încheiat legământul pentru toată viața si suntem datori
să trăim în pocăință pentru că ne-a răscumpărat cu sângele Său, dar anii de
pocăință se socotesc de când am încheiat legământul si până la sfârșit, iar anii de lucru pentru Domnul sunt scriși separat
în cartea de lucru a
credinciosului.
S-a arătat un
exemplu ca să putem înțelege cum se calculează anii de lucru: astăzi ești pocăit pentru că ai datoria să fi pocăit, însă pentru Domnul nu lucrezi nimic
- în cartea de lucru nu se scrie
nimic. Dacă însă ai lucrat ceva: poate o jumătate de ceas te-ai rugat si ai mai făcut ceva o jumătate de oră,
acesta este un ceas de lucru pentru Domnul; așa se adună în fiecare zi ce-ai făcut pentru Domnul. Dacă
mergi la serviciu, pentru tine
o faci; sapi în grădina ta, faci mâncare, speli - tot pentru tine sunt aceste lucruri si nu vei primi
răsplată pentru ele. Dacă însă ai
lucrat ceva pentru Domnul, aceea va rămâne si vei fi răsplătit: dacă te duci în Numele Domnului să faci
o faptă, să speli, să faci de
mâncare, să îngrijești de nenorociți, de orfani, de văduve, de bolnavi, sau
orice vei face pentru un copil al lui
Dumnezeu, lucrul acesta îl faci pentru Domnul si vei primi răsplată, iar lucrul se socotește în anii
de lucru pentru Domnul. De aceea se
cerea ca fiecare să intre la înnoirea legământului si să nu fie neroditor ci să aducă roadă măcar în ceasul al unsprezecelea; atunci când se
încheie dosarul să se poată încheia cu cuvântul <Roditor>. Cei ce nu vor
rodi nici acum si nu-și vor
înnoi legământul în vederea hotărârilor noi de trezire, sfințire si apropiere de Domnul, vor pierde totul si toată
neprihănirea le va fi zadarnică. Timpul e scurt si răpirea va fi în curând. Ferice de cei ce se trezesc si
intră în înnoirea legământului. Domnul
să ne ajute la aceasta, să nu fie spre mărturie ci spre mântuire, Amin.
De data aceasta,
Domnul nu a mai apărut în mijlocul poporului, ci chiar în partea din față a poporului, unde se găsea o masă mare, de forma amvoanelor din adunări
dar, cum poporul era foarte mult
si masa amvonului foarte lungă (ca o tribună), se părea a fi tare îngrămădiți.
După amvon erau mai mulți bărbați
(Domnul a spus că sunt bătrânii poporului, dar nu erau numai bătrâni, ci si tineri între ei) si mi-am
dat seama că printre bătrânii
poporului sunt numărați si vestitorii Cuvântului si bărbații din comitet care se ocupă cu sfătuirea poporului. Domnul a zis: "Ce ziceți voi?
Tot poporul acesta (a arătat cu
mâna spre popor) care vine la adunare, toți care cântă la cor, toți câți sunt în față, toți câți
frecventează regulat adunarea,
toți câți merg la stăruință si toți câți se roagă si spun <Doamne, Doamne> vor fi mântuiți?"
Bătrânii poporului au răspuns:
"Doamne, noi știm că-i scris că mulți sunt chemați dar puțini sunt aleși. Totuși, noi credem că în
atât popor, o parte destul de
mare Te caută din sinceritate si nu din interes; vine la adunare cu dorința de mântuire si nu cu alte
scopuri. Socotim că toți acei care
se silesc pe calea pocăinței și-și păstrează viața curată, vor ajunge la mântuire."
Atunci Domnul a zis:
"Atât sunt de departe gândurile Mele de ale voastre si judecățile Mele de judecățile voastre, că nici nu vă puteți da seama. Voi judecați după
ce vedeți; Eu nu judec după înfățișare pe nimeni. Ați rămânea uimiți si uluiți
de ați vedea cum judec Eu lucrurile, căci mulți din cei
pe care voi îi țineți aici aproape de masa amvonului, n-ar fi vrednici nici să
se apropie, fiindcă le merge numele că
trăiesc, dar ei sunt morți de multă
vreme; si mulți pe care voi îi disprețuiți si nu-i lăsați nici să se apropie de masa amvonului, sunt sinceri cu
adevărat. Ei stau la margini si la
colțuri, loviți de voi cu lovituri grele dar aceștia sunt copiii Mei. Pe dosarul multora pe care voi îi prețuiți si-i dați exemplu, este scris <Moarte>
pentru totdeauna. Pe mulți nu-i
socotiți prea credincioși după felul cum
arată în afară, dar totuși unii din aceștia au sămânță dumnezeiască în ei si se tem de păcat. De aceea
gândurile Mele nu sunt gândurile
voastre."
Poporul a zis
atunci: "Doamne, arată-ne si nouă măcar un exemplu ca să știm si noi cum privești și judeci Tu
lucrurile." Domnul, care era cu
mâna întinsă spre popor, și-a oprit mâna chiar asupra unei femei și a întrebat: "Pe femeia aceasta din adunare o cunoașteți? Ce ziceți, ar fi vrednică
de mântuire?" La prima vedere, femeia aceea arăta a fi o femeie modestă,
cam la 45-50 de ani, îmbrăcată modest, cu haine
mai închise la culoare, potrivite după vârsta
ei si era învelită frumos cu baticul legat sub barbă. Ei au răspuns: "Doamne, sora aceasta, de 40 de ani de când e pocăită, putem să spunem că e o soră
credincioasă: a venit regulat la
adunare, la rugăciune, a cântat în cor, a mers la stăruință, a mers pe la bolnavi, oriunde a fost
lipsă a întins mâna, nu s-a certat cu
nimeni, nu am avut necazuri cu ea în adunare, totdeauna s-a lăsat sfătuită și
în casa ei, cine a intrat nu a ieșit
cu mâna goală. Noi am dat-o exemplu la surorile tinere în toate privințele. De aceea noi zicem că sora aceasta, după felul cum a trăit si după silința dată, ar fi
vrednică de mântuire." Cât timp
au vorbit bărbații, femeia aceea stătea cu capul ridicat și privea.
Atunci Domnul a
luat dosarul ei si s-a uitat în el, apoi a privit la femeie. Când Domnul a privit-o țintă, ea a plecat capul în jos si Domnul a zis: "Și totuși, pe dosarul ei stă scris
<Moarte pentru totdeauna>."
Bătrânii poporului s-au speriat si au zis: "Doamne, cum se poate? Sora aceasta, care noi știm că este cea mai bună soră, are scris pe dosar așa ceva? Nu se
poate, e o greșeală. Poate e dosarul
altei femei. Nu s-a făcut vreo greșeală?"
Domnul s-a uitat încă o dată pe dosar si a zis: "<Moarte pentru totdeauna> fără nici o salvare, pentru un singur păcat nemărturisit." Atunci ei au zis
din nou: "Doamne, sângele Tău
s-a vărsat pentru toate păcatele; cum, pentru un singur păcat femeia aceasta este osândită la moarte? Care este păcatul acesta pentru care nu poate fi
iertată?"
Domnul a zis:
"Femeia aceasta Mi-a zădărnicit planul cu privire la ea si la familia ei. Ea a avut un singur
copil, pe urmă s-a aranjat să nu mai aibă alți copii. Ori de câte ori a
întrebat-o cineva din adunare: "Soră, tu câți copii ai?" ea
răspundea: "Un singur copil
mi-a dat Domnul", dar niciodată n-a spus că unul a vrut ea. Pe dosar stă scris că ar fi trebuit
să aibă încă șapte, cu cel ce îl are
opt, dar ei nu i-a trebuit decât un singur copil. Copiii ce a trebuit să îi aibă si nu i-a
primit, îi cer astăzi osânda pentru că
păcatul acesta ea nu l-a mărturisit, ci totdeauna repeta minciuna și acum la cercetarea dosarului
a fost găsită cu acest păcat
nemărturisit. Vina ei rămâne si sentința e dată: moarte pentru totdeauna, fără nici o salvare. Dacă ar fi mărturisit păcatul si nu ar fi repetat păcatul
minciunii și se căia, putea fi
salvată. Dosarul ei ar fi trecut pe la judecată, ar fi fost judecată în milă după faptele ei bune făcute în
pocăință, căci mila biruiește
judecata. Ea a ascuns păcatul si nu l-a mărturisit ca să nu fie disprețuită și prestigiul ei să nu
scadă: "Sora lăudată de frați, să facă așa ceva?"
Atunci bărbații au
zis: "Doamne, atunci puține surori din adunare vor fi
mântuite, căci puține au 7-8 copii; cele mai multe au 2, 3 sau 4 copii. Toate surorile care au așa puțini copii, nu vor fi mântuite?" Domnul a zis: "Depinde:
dacă sunt vinovate de păcatul acestei
femei - de împotrivire la naștere de copii - nu vor fi mântuite, dar dacă nu sunt vinovate de acest păcat, vor fi mântuite dacă și-au păstrat viața în curăție și
pocăință până la sfârșit."
Bătrânii bisericii au spus numele unei surori si au întrebat: "Doamne, dar femeia aceasta va fi
mântuită sau nu? Nici ea nu a avut 7
sau 8 copii - n-a avut decât 3 copii, dar frații din biserică au socotit-o cea
mai credincioasă soră si diaconiță bisericii."
Domnul a luat dosarul, l-a deschis si a citit așa: "Femeia aceasta nu-i vinovată de împotrivire
la naștere de copii; ea a avut 3
copii si nu a mai avut alții, în schimb, ea s-a îngrijit de orfani, de văduve, casa ei a fost un loc de găzduire pentru
cei nenorociți, pentru cei fără de adăpost si pentru cei lipsiți. Ușa căminului ei a fost deschisă pentru
călătorii care au vrut să poposească
în casa ei; ea a dat pâine la cel flămând si haine la cel gol, de aceea a fost socotită ca o mamă în Israel și o diaconiță a bisericii. Dosarul ei s-a încheiat cu
cuvântul <Mântuire>. Cununa ei e
gata pregătită si împodobită."
În partea dreaptă a
apărut o ușă si pe ea a intrat un bărbat tânăr în jur de 30 de ani. Când l-am privit, am văzut că nu prea avea o ținută corectă, ci semăna cu chipul
veacului: era îmbrăcat cu haine
mai elegante, avea părul mare si perciuni cam lungi. Când a intrat tânărul acesta, bătrânii poporului au zis: "Pe bărbatul acesta să îl judeci
Doamne: el merită să fie osândit si
nu femeia aceea. lată-i cum vine îmbrăcat în adunare: după chipul veacului si moda lumii. Oricât l-am
sfătuit să se îmbrace cuviincios,
nu ne ascultă si nu primește sfaturile si mustrarea. Este vinovat de neascultare, de nesupunere, de încăpățânare,
de mândrie si mai este vinovat si de împotrivire la naștere de copii>" El când a auzit cum îl
osândesc bărbații aceea, a început a
plânge, recunoscând că-i vinovat. Văzând pe femeia aceea cu mâinile legate cum stătea într-un colț gata să fie dusă
la închisoare, a început să plângă si mai tare si s-a aruncat cu fața la pământ
plângând. Bătrânii de la masă, s-au dus lângă el si cum stătea jos, îl apăsau cu mâinile pe cap si pe spate spunând: "Pe acesta osândește-l
Doamne, căci este vrednic de osândă,
că are atâtea păcate, pe când femeia aceea are numai un păcat. Pe el să-l osândești că el e vrednic de moarte." El cum auzea că-i cer osânda, si
mai tare plângea. Atunci Domnul a
deschis dosarul lui si s-a uitat în el. N-a zis nimic, dar s-a dus spre tânărul acela si i-a zis:
"Vrei viața?" El nu și-a dat
seama ce vrea să-i spună Domnul; eu am înțeles că el credea că de va fi lăsat
în viață va fi aspru pedepsit pentru păcatele lui. Tânărul a răspuns: "Nu mai vreau nimic, vreau să
mor." Eu mi-am dat seama că el n-a înțeles că Domnul i-a pus salvarea în
față si ca nu cumva să-l mai întrebe odată si el să refuze din nou salvarea, m-am dus repede lângă
el, l-am scuturat tare de
umăr si i-am zis: "Vrei viața?" si am strigat foarte clar să înțeleagă.
(Atât de tare am
strigat încât cele unsprezece femei care erau cu mine în salon, s-au trezit din somn, dar pe mine nu m-au trezit ci au așteptat până m-am trezit
dimineața, ca să mă întrebe ce am
visat. Numai Domnul a făcut lucrul acesta, pentru că le-am mărturisit lucrarea si cum se judecă mamele care se împotrivesc la nașteri de copii si
Domnul le-a cercetat, că unele dintre ele și-au
mărturisit păcatul si a intrat frica în ele. Două
din ele erau credincioase; lor le-am mărturisit toată lucrarea. Una din ele era o soră baptistă si chiar
s-a bucurat si a zis că ea împreună
cu soțul, ține lecții duminicale si se bucură că Domnul i-a descoperit adevărul, că ea, după învățătura ce a primit-o,
credea că nu-i păcat dacă împreună cu soțul se fereau să aibă mulți
copii.)
Tânărul care era cu
fața la pământ, a ridicat capul si s-a uitat la Domnul. El i-a zis: "Dacă vrei viața, ia-ți hotărâri noi
si încetează a mai păcătui.
Schimbă-ți mersul si nu te mai împotrivi la
nașteri de copii că pentru tine este salvare, căci tu nu M-ai cunoscut îndeaproape." Bărbații
de la masă au zis: "Doamne,
acum nu mai înțelegem cum judeci lucrurile. Pe femeia aceea cu un păcat
nemărturisit nu o ierți - i-ai citit sentința de moarte pentru totdeauna - si bărbatului acestuia cu atâtea păcate la activul vieții lui i-ai spus
că pentru el este salvare. Dacă pentru el este salvare,
pentru femeia aceasta de ce nu mai este
salvare?" Domnul a răspuns: "Eu sunt drept în judecățile Mele. Femeia aceea M-a cunoscut
îndeaproape, a avut părtașii cu Mine
încă din tinerețea ei, Mi-a cunoscut mila si îndurarea si de aceea trebuia să
știe că sunt si un Dumnezeu aspru cu
păcatul; trebuia să se fi temut a păcătui. Iar dacă totuși a ajuns să facă
păcatul acela, ar fi trebuit să-l recunoască si să-l mărturisească. Dar ea, măcar că M-a cunoscut nu s-a
temut să-l ascundă si să poarte o
minciună toată viața. De aceea nu va avea
salvare. Dacă își mărturisea păcatul si nu-l ținea ascuns, pentru ea putea fi salvare: dosarul ei trecea pe
la judecată si faptele ei bune si pocăința în care a trăit ar fi biruit
judecata si ar fi fost salvată.
Bărbatul acesta nu M-a cunoscut
înde-aproape. A venit la adunare si s-a pocăit, dar el n-a fost născut din nou
si a făcut tot faptele firii vechi
pentru că el s-a uitat și-a luat exemplu de la alții, ziși credincioși, cu vechime în pocăință, care s-au întors din nou la faptele firii pământești si s-au purtat
după chipul veacului. El, văzându-i
pe cei cu vechime în pocăință purtându-se
așa, a făcut la fel: auzind că atât de mulți, după ani de pocăință au
ajuns să se ferească a avea copii, practicând diferite metode si zicând că nu-i păcat, a făcut si el la fel, dar păcatul acesta
este mai mare pentru cei ce au fost pentru el un exemplu rău si un prilej de
păcătuire. De aceea pentru el poate fi salvare dacă ia hotărâri noi si începe o adevărată viață de pocăință."
Domnul a zis:
"Iată cum vor fi judecate femeile care deși Mă cunosc, ajung să se facă vinovate de păcatul acestei
femei care e condamnată la
moarte: pe dosarul tuturor femeilor care fac acel păcat
scrie <Moarte pentru totdeauna>. Vina aceasta nu se va putea șterge: va rămâne scrisă pe dosar. Dar dacă o femeie a făcut acest păcat, își dă seama de starea
de păcat în care a ajuns, îi pare rău
și se căiește, își mărturisește păcatul, face fapte de pocăință si multă milă, dosarul îi va trece pe la judecată
si dacă mila va birui judecata, va putea să aibă salvare, dar parte de răpire nu va avea, nici nu va face
parte din Mireasă. Tot așa, dacă o
femeie care M-a cunoscut ajunge să săvârșească
un avort, în momentul când a săvârșit păcatul, pe dosarul ei se scrie vina si osânda <Moarte
pentru totdeauna> Vina rămâne
scrisă pe dosar, dar dacă femeia se trezește, îi pare rău și se căiește, își mărturisește păcatul, face
fapte de pocăință și multă milă și va avea în rest câți copii i se vor
mai da, dosarul ei va trece pe la judecată și se va judeca, iar dacă mila
biruie judecata va putea fi mântuită, dar
parte de răpire nu va avea nici parte
de Mireasa Domnului. Cât despre cei
vinovați (bărbați si femei) de păcatul bărbatului
acestuia care s-a ferit să aibă copii (toți care se împotrivesc prin orice metodă ar face-o: fie că se
păzesc sau țin zilele după calendar
sau alte procedee - toate sunt metode diavolești),
dacă se trezesc, își iau hotărâri să nu mai păcătuiască, vor avea în continuare copii câți li se va da si se vor sili să-și ducă viața în sfințenie și
neprihănire, vor fi mântuiți si vor
putea avea parte și de răpire si de Mireasa Domnului, pentru că ei nu s-au făcut vinovați de zădărnicirea pentru totdeauna a planului cu privire la nașteri
de copii ca prima femeie, și nici nu
au vărsat sânge nevinovat. Dar dacă cineva
continuă să se păzească a avea copii, rămânând în păcat și nu își ia hotărâri de a nu mai păcătui, osânda
va fi aceeași: <Moarte pentru
totdeauna>."
Domnul a mai zis:
"Mamele care au copii mulți, aduc cuvinte aspre împotriva Mea, spunând:
<Pe mamele cu mai mulți copii, Domnul nu le mai are în vedere pentru că ele
nu mai pot fi așa pocăite: nu mai
pot merge regulat la adunare din pricina copiilor, nu pot merge decât rar la rugăciune sau stăruință, nu pot să cânte în cor, nu mai pot
merge niciunde să lucreze pentru
Domnul, că ele trebuie să fie tot acasă între copii>. De multe ori își pierd nădejdea și cad în deznădejde
ca și când pe ele Domnul nu le mai
are în vedere. Ele aduc cuvinte aspre zicând că <Domnul iubește mai mult pe cele ce nu au copii, sau au numai 1-2 copii și nu au
necazuri așa mari. Acelea pot merge
regulat la adunare, la rugăciune, la stăruință, pot să cânte în cor, să lucreze
pentru Domnul si de aceea au preț mai mare înaintea Lui>". Domnul a zis să nu mai murmure mamele și să nu mai aducă cuvinte aspre în fața
Domnului, fiindcă El judecă drept.
La multe mame, care nu au decât un copil sau doi si s-au împotrivit la nașteri de copii, zadarnică le este
truda si pocăință, că Domnul
nu mai are nici o plăcere de ele, căci numai numele le merge că trăiesc la multe din ele. Multe vor fi cele ce
vor trece pe la judecată din pricină că s-au împotrivit la nașteri de copii.
Domnul a mai spus că
cele ce nu au copii (sunt sterpe) trebuie să lucreze pentru Domnul, fiindcă tot ce lucrează acasă, lucrează pentru ele si numai ce lucrează pentru
Domnul va fi răsplătit. Ele
trebuie să lucreze si în adunare, să cânte în cor, să meargă la rugăciune, la bolnavi, să
îngrijească de femei văduve, de orfani si
să ajute la mamele cu mulți copii. Ele nu au poveri si numai în felul acesta vor câștiga ani de
lucru pentru Domnul, pe când
mamele care au primit mulți copii de la Domnul, tot ce fac pentru- copii se socotește lucru pentru
Domnul: nopțile nedormite sunt
socotite osteneală pentru Domnul si când spală sau fac mâncare li se socotește lucru pentru Domnul. De
aceea, cu cât au copii mai
mulți ele lucrează mai mult pentru Domnul si Domnul le va răsplăti osteneala. Multe mame, în ziua când se vor citi anii de lucru, vor avea mai mulți
decât unii vestitori de Cuvânt sau
decât alte mame si surori care au mers regulat la adunare. De aceea a zis
Domnul: "Siliți-vă să lucrați pentru Mine, că pentru aceasta veți fi răsplătiți. Cine va lucra mult, mult i se va răsplăti si cine seamănă cu
lacrimi, va secera cu bucurie."
Aceasta a fost
lucrarea din partea Domnului, care trebuie să fie răspândită în popor, fiindcă Domnul a spus că e dată pentru trezire, în vederea pregătirii si
întâlnirii cu Domnul. Timpul e
scurt si nu mai e mult - mai puțin decât ne gândim, si va fi răpirea Bisericii. Domnul a zis că
lucrarea să fie încredințată la
bărbați destoinici care s-o răspândească în popor.
Domnul să ne ajute
să luăm hotărâri noi de sfințire si apropiere de El, așa cum ni s-a cerut, să înaintăm cu grăbire la înnoirea legământului, că mulți au călcat
legământul pentru că nu s-au ținut
întocmai de Cuvântul Domnului, așa cum au făgăduit în ziua când au încheiat legământ cu Domnul. Facă Domnul ca această lucrare să fie spre mântuirea
tuturor celor ce vor auzi această
lucrare, si să nu slujească de osândă nimănui,
Amin.
În vara anului
1988, o familie de credincioși din oraș au venit la noi si ne-au invitat să mergem cu ei la un cerc de rugăciune la Lugoj, unde în seara aceea se
făcea o mijlocire deosebită în fața Domnului pentru cauzele de boală a celor în
suferință, pentru cei ce cereau acest lucru. Cei din
familia respectivă ne-au spus că au o cauză deosebită pentru care vor să ajungă
acolo si anume, au primit un telefon din Chicago S.U.A., că o nepoțică a lor e grav bolnavă de leucemie (cancer în sânge) si după toate intervențiile medicilor
specialiști din S.U.A., nu e nici un
rezultat. Părinții disperați au cerut să se facă rugăciuni pentru fetiță si ungerea cu untdelemn în Numele Domnului
pe o batistă pentru ea, iar batista să fie trimisă prin cineva care pleca din România în Chicago în ziua
următoare. Deoarece soțul nu a putut pleca cu ei, m-am bucurat că măcar eu puteam să-i însoțesc, să simt
alături de această familie cu cauza de
boală, care de fapt au fost printre prietenii familiei noastre în România. Pe când să plecăm, fratele
Ardelean Moisică, vecinul nostru,
care zăcea bolnav în pat de mai mult timp, a trimis vorbă să aducem si cauza
lui în fața Domnului si să se facă si
pentru el ungerea cu untdelemn în Numele Domnului pe o batistă. Era într-o vineri seara. Când am ajuns acolo, era strâns
un număr destul de mare de frați si
surori care au venit în fața Domnului,
insistând cu mijlociri si cereri cu lacrimi pentru cei bolnavi, ca Domnul să intervină, după planul si voia Lui, la cauza fiecărui bolnav în parte. După două ore de
rugăciune, s-a făcut ungerea cu untdelemn în Numele lui Isus la cei bolnavi, apoi s-a făcut rugăciune si pe batistele trimise
de cei bolnavi, care nu erau de față. Duhul Sfânt ne-a cercetat deosebit si am simțit
prezența Domnului la rugăciune. Deși nu s-a dat nici o descoperire prin Duhul
Sfânt, am fost convinși că Domnul a lucrat
și mulți din cei bolnavi au fost vindecați. Am ajuns înapoi acasă, doar după miezul
nopții. Pentru că si soțul si
copiii dormeau, m-am dus în altă cameră, căci simțeam nevoia să mă mai rog singură si nu am vrut să-i deranjez. Pe la ora două m-am culcat si pe la
ora trei m-am trezit sub o
cercetare adâncă a Duhului Sfânt. Auzeam vocea Domnului rostind cuvinte pentru popor, cu mare putere. Auzind atât de clar vocea Domnului, am luat un
creion si am scris ce spunea
Domnul. Lucrarea a fost întreruptă de 7 ori si firul ei a continuat până la a 7-a parte. De fiecare
dată, când se întrerupea lucrarea,
fiindcă nu știam că va mai continua, mulțumeam Domnului pentru că a găsit cu cale să ne sfătuiască, arătându-ne părțile negative care
ne-au adus șchiopătarea si
rămânerea în urmă. îi mulțumeam, că-n dragostea Lui ne-a arătat ce trebuie să facem să ieșim din starea de adormire si nepăsare, ca să putem avea
parte cu El în ziua când își va
răpi poporul Lui de pe pământ. Așa, firul lucrării a continuat până la a 7-a parte si a durat până
la ora 7 dimineața. Domnul mi-a spus să spun în popor cuvintele date, căci prin ele Domnul
vrea să trezească poporul pentru a se pregăti, căci venirea Lui va fi în
curând si Domnul își va răpi Mireasa la El.
Eu m-am cutremurat înaintea Domnului si am zis: "Doamne, eu voi spune cuvintele Tale în popor, dar cea mai mare parte nu le vor primi pentru că sunt de
mustrare si îndreptare. Dă-mi, Te
rog, un semn că Tu mi-ai vorbit, ca să fiu pe deplin încredințată de cuvântul Tău si apoi voi spune tot ce mi-ai
spus, fie că vor primi, fie că nu vor primi, chiar dacă ar trebui să sufăr ocară." Binecuvântat să fie
Domnul, că EI mi-a răspuns atunci:
"Iată îți dau trei semne, nu unul cum Mi-ai cerut, ca să știi că Eu ți-am vorbit si să mărturisești cuvintele Mele. Iată primul semn: vindec fetița bolnavă ca
să se cunoască îndurarea Mea, că sunt
viu si trăiesc, dar iată pentru ce am îngăduit
acest lucru: pentru că părinții nu și-au ținut hotărârile luate. Au zis
că de-i voi sprijini si vor ajunge acolo, Mă vor sluji ținând cărarea dreaptă, temându-se de Numele Meu si nu se vor împotrivi planului Meu cu privire la familia
lor. Dar după ce au ajuns acolo, nu
s-au mai ținut de hotărârile luate si s-au împotrivit planului Meu. Dar pentru
că s-au căit si au vărsat lacrimi,
M-am îndurat, ascult cererile lor si ale celor ce au strigat alături de ei. Dar de nu vor intra în
ascultare si împlinirea hotărârilor si
juruințelor făcute, nuiaua va veni din nou
peste ei. Al doilea semn e cu privire
la cauza de boală a bărbatului adus
în fața Mea: iată punctele pentru care am îngăduit suferința" si Domnul a arătat cauzele. A cerut
hotărâri temeinice si întregirea
altarului familial si mi-a spus: "îți dau un semn pe care îl vei vedea când vei ajunge în casa
lor" si Domnul a spus tot ce i se
cerea familiei respective să facă si Domnul
îl va vindeca. Apoi mi-a dat al treilea semn, chiar cu privire la familia mea, care s-a împlinit după
câteva zile. Toate aceste semne,
Domnul le-a împlinit întocmai cum a spus, că El e Da
si Amin, slăvit să fie Numele Lui. Nouă ne rămâne ca să împlinim ce El ne-a cerut, intrând în ascultare de
Cuvântul Său.
I. în prima parte,
Domnul a arătat starea de ațipire si nepăsare în care se găsește poporul în vremea aceasta. Aproape nimic nu-i mai mișcă să se trezească. Nici
măcar semnele Apocalipsei ce se împlinesc sub ochii
noștri, pe mulți nu-i mișcă deloc din
nepăsare.
II. În a doua parte,
Domnul a arătat pricinile care au dus poporul în această stare de ațipire (de căldicel), care e cea mai rea stare: încuscrirea cu neamurile, dumnezeii
străini si îmbrățișarea Baalului,
înlocuind în familie altarul Domnului cu altarul Baalului din vremea de acum si astfel, primind pe Baal, mulți și-au spurcat templul, trupul care este
templul Duhului Sfânt. Domnul ne-a cerut întoarcere, căință, recunoștință si cereri udate cu lacrimi, până nu-i prea târziu.
III. În a treia
parte, Domnul a arătat că poporul și-a schimbat podoabele de preț cu podoabe străine, veșmântul alb cu cel zdrențuit, hrana aleasă cu pâine
mucegăită si apa limpede cu apă
tulbure. Domnul cerea să ne venim în fire, până nu e prea târziu, că altfel nu vom avea parte de răpire.
IV. în a patra
parte, Domnul s-a ocupat de familiile noastre, arătând că trebuie să ne înfățișăm la altar cu copiii noștri, cerând peste ei Numele Domnului și
punându-i la adăpostul Numelui
Său mare și-a sângelui Său Sfânt, ca nici unul dintre ei să nu lipsească la numărătoarea aleasă.
V. În partea a cincea.
Domnul ne-a spus că El vrea cu orice preț
să fim ai Lui si văzând pornirile noastre de a ne depărta de El, ne pune îngrădituri si bariere
în cale, prin încercări, probe si
suferințe, cu scopul de a ne ține aproape de El căci de ne-ar lăsa în voia pornirilor noastre, mulți
ce fac alergări iuți, s-ar
pierde în pustie. Dar Domnul a spus că ce e mai dureros, e
că în loc să-l mulțumim că ne iubește si de aceea ne si pedepsește, noi murmurăm, cârtim si în felul acesta focul de pe altar s-a stins la mulți.
VI.
în a șasea parte a
lucrării, Domnul s-a ocupat si de bătrânii poporului dintre care fac parte si bărbații de slujbă, care sunt chemați să judece după adevăr si nu
după înfățișare, sau cunoscând
din auzite pricinile
poporului, căci altfel Domnul va intra la judecată cu ei.
VII. în ultima lucrare, Domnul a cerut străjerilor
să stea la postul de
veghe, înțetegându-și chemarea
si păstrându-și podoabele de preț fără să se atingă de
lucrurile străine, că cei ce nu-și
înțeleg chemarea de-a fi sfinți pentru Domnul si nu-și păstrează locul și-și schimbă podoabele sfinte
cu cele străine, ajung la răscruci si se încurcă si pe
ei, dar mai încurcă și pe cei ce-i ascultă,
că trâmbițele lor nu mai dau sunet clar. Domnul cerea străjerilor predare totală în lucrare, căci altfel vor fi trași
la socoteală de Cuvântul Domnului. În
continuare sunt redate cele 7 lucrări cu privire la popor, cu de-amănuntul, așa cum te-a spus Domnul.
1. Trezește-te, trezește-te poporule!
Treziți-vă voi care ați ațipit și ați căzut
în împietrire și necredință! V-am vorbit și într-un fel și în altul dar voi v-ați obișnuit cu cuvintele Mele, zice Domnul și nu vă mai mișcă nimic ca să vă
treziți din nepăsare și împietrire.
Dacă nu mai vreți să ascultați când vă vorbesc
prin cei puși să vestească Cuvântul si să susțină mărturia adevărului, dacă nu vreți să mai luați
aminte și să credeți când vă vorbesc prin robii Mei proorocii, dacă nu vă mai
mișcă nici lucrările pe care le fac în mijlocul vostru într-un fel sau altul prin izbăvirile si vindecările ce
le-am făcut sub ochii voștri și prin
punctele de întristare și jale ce te-am făcut în unele familii, credeți măcar privind b semnele din fire ce se petrec pe pământ sub ochii voștri, căci aceste
semne pe care le vedeți pe pământ
sub ochii voștri vă mărturisesc căci cuvintele Apocalipsei se împlinesc si Eu
îmi grăbesc lucrarea pe pământ căci în
curând voi veni si ce este al Meu voi lua la Mine, zice Domnul."
2. "Strânge-te
de pe uliți si din piețele deșertăciunii poporule si veniți-vă în fire voi care v-ați încuscrit cu neamurile si ați îmbrățișat Baalul și ați spurcat templul
care a fost sfințit de Duhul Meu,
închinându-vă la dumnezei străini, întoarceți-vă cu căință si recunoștință si cu cereri udate cu lacrimi până nu-i prea târziu, că apele năvalnice vor veni, vor
lovi în casa celui rău și în casa
zidită pe nisip si-i vor surpa temeliile. Se strigă: <Vai de cei ce nu au iertat, vai de cei ce nu au iubit si nu au răbdat, vai de cei ce și-au căutat adăpost sub
umbra copacilor falnici ca să se
adăpostească de arșiță si ploi, că nădejdea
lor va fi spulberată, căci copacii lainici vor fi doborâți la pământ și adăpostul lor nu va fi de nici un
folos >. De aceea, treziți-vă si
luați aminte fiecare, că sunteți chemați să iertați, să răbdați si să vă iubiți, așa cum Eu v-am iubit,
zice Domnul."
3. "Luați
aminte și treziți-vă voi care ați căzut în ațipire. Treziți-vă și veniți-vă în
fire voi care ați schimbat podoabele de neprihănire cu podoabe străine, si
veșmântul ales cu veșmântul zdrențuit.
Iată unii din voi ați schimbat hrana aleasă cu pâine mucegăită si apa limpede cu apă tulbure.
Treziți-vă și veniți-vă în fire, că timpul care apare în față va aduce un
întuneric gros. De aceea strângeți-vă
ulei în candelă și candela să vă fie aprinsă,
ca să nu pieriți în întunericul ce va apare, căci străinul îți va strica
cuibul și vei fi ca o pasăre alungată din cuibul ei, căreia i s-a stricat cuibul și-i urmărită: zboară din creangă în creangă, cântându-si cântecul dorului de
plecare, cântecul zborului înalt, unde nu va mai fi urmărită de mâna
străinilor. Cocorul și rândunica își
cunosc, pe ceruri, vremea plecării lor, dar voi după toate semnele ce le vedeți
împlinindu-se sub ochii voștri, nu
cunoașteți că se apropie vremea plecării voastre. Dezlegați-vă legăturile străine cu care mai sunteți
legați, că dacă nu, veți rămânea
legați cu ele jos si vi se vor topi ochii de plâns, când veți vedea
porumbița luându-și zborul si voi veți rămânea
la plâns și gemete, pentru că nu ați prețuit vremea de trezire și ați nesocotit cuvintele Mele, zice
Domnul."
4.
"Adunați-vă
copiii în jurul vostru si învățați-i din Cuvântul Meu, zice Domnul. Spuneți-le cuvintele Mele, înfățișați-vă cu ei la altare, chemați-Mă si
adăpostiți-i sub Numele Meu, cerând
sângele Meu să-i acopere, ca după ce vor trece apele năvalnice să puteți face numărătoarea si să puteți zice: <Nu lipsește nici unul din câți mi-a
dat Domnul.>"
5.
"Te miri
poporule de ce ți-am pus bariere în cale si unele îngrădituri? Te întrebi de ce te trec prin multe suferințe, încercări si greutăți? Iată că dacă nu ți-aș fi
ieșit în cale în felul acesta, ai
fi fost ca o măgăriță sălbatică lăsată în voie, care își ia drumul spre pustie,
ți s-ar fi uscat vlaga si ai fi pierit. Dar ți-am pus zăbala în gură, ca să te strunesc și să te
opresc din pornirile tale și din
alergările tale iuți care duc spre pustie, unde în loc de hrană
aleasă, te-ai hrăni
cu roșcove. Dar
voi în loc să recunoașteți
că vă iubesc și de aceea vă ies în cale prin încercări si probe, punându-vă bariere si îngrădituri într-un fel și altul, ca să nu vă depărtați de Mine și să vă pierdeți,
în loc să recunoașteți si să vă
întoarceți cu căință și smerenie, cârtiți și murmurați în încercări. Fiecare sunteți chemați să descărcați poverile, să dezlegați brâele străine, să vă faceți
verificarea, să vă puneți în rânduială si să recunoașteți că v-ați atins de
lucruri străine. Când v-am căutat, nu
v-am găsit la altar cu focul aprins ca la început, ci ați fost prinși de
frământări și îngrijorări. Veniți cu
recunoștință și hotărâri noi ca să căpătați tămăduire și pe o parte și pe alta, zice Domnul."
6. "Treziți-vă si voi bătrâni ai poporului,
care judecați pricinile poporului Meu după înfățișare și după cele auzite, nu după dreptate și adevăr. Sunteți chemați să
susțineți adevărul Meu și să
judecați după dreptate pricina poporului Meu, căci dacă nu veți lucra după
adevăr, voi intra Eu la judecată cu voi si veți fi puși în cântar și din cântar
în cuptor, și iar pe cântar până se va dezlipi zgura de pe voi, ca să se vadă
strălucirea aurului curat. Nu-i
mult si un ciur va fi pus în popor si toată pleava și partea ușoară va fi spulberată și nu vor rămâne decât boabele cu greutate. De aceea înțelegeți și
fiecare să-și facă verificarea până nu-i prea târziu, zice Domnul."
7. "Treziți-vă voi care trebuie să stați de
veghe pe ziduri. Vegheați ca să nu
ațipiți, nici să nu cădeți de la locul de veghe unde v-am așezat, că voi nu aveți parte nici drept la
împărțeala de jos, ci chemarea
voastră e înaltă, ca să vă păstrați podoabele de preț si să nu luați nimic din lucrurile deșertăciunii,
zice Domnul. Din pricină că unii nu
și-au păstrat alegerea si locul, din pricină că nu și-au înțeles chemarea <Sfânt pentru Domnul> si s-au atins de unele lucruri
străine, au ajuns la răscruci de
drumuri si trâmbița lor nu a mai dat sunet ales, sunet deslușit, sunet clar, si din pricina asta si ei si
alții s-au încurcat în mers. Intrați în lucrul încredințat cu predare totală,
îmbrăcați cu podoabe sfinte, ca trâmbițele să fie lustruite din nou, si să dea sunetul ales si deslușit, căci
lucrurile ce vor apărea si le veți
vedea curând, vă vor aduce aminte de cuvintele Mele, zice Domnul. Lucrurile ce vor apărea, vor ului de groază pe mulți care și-au schimbat
veșmântul ales cu podoabe străine. De
aceea fiecare să înțeleagă până nu-i prea târziu, că de nu, sosește vremea când veți fi trași la socoteală de cuvintele acestea, zice Domnul.
Amin.
N-a trecut mult timp
de la căsătoria mea, când mi-am dat seama că am să devin mamă. Știam din Cuvântul Domnului că fiii sunt o
moștenire de la Domnul si rodul pântecului este o răsplată dată de El (Ps. 127:3). De orice fel ar fi fost binecuvântarea, ar fi fost bine primită de noi, dar ca
mamă, doream mai mult să fie fetiță (știam că Domnul îmi va da mai mulți copii,
iar fetița fiind mare îmi va fi de ajutor). Soțul ar fi dorit să fie băiat - asta de obicei e preferința soților, dar
gândul acesta l-am lăsat în grija Domnului, să ne dea El ce va vrea. în
fiecare zi mă rugam să fie sub privirile
Lui, la adăpostul Lui înainte de a se naște.
Când am fost în luna
a cincea de sarcină, Domnul mi-a dat un vis: mi se părea că mai multe femei,
printre care si eu, stăteam la
rând la o ușă, pentru a primi copii. Deodată, ușa s-a deschis si a ieșit o ființă îmbrăcată în alb
ce a strigat: "Ascultați mamelor: știu că ați venit aici ca să primiți
copii, dar înainte ca să intrați,
ca să vi se dea copii, trebuie să vă spun să vă gândiți bine ce fel de copii
vreți să vă luați. Copiii sunt clasați în trei categorii si eu vă voi spune care sunt categoriile, iar
voi să vă alegeți din care
categorie vreți. Cum îi veți alege, așa îi veți avea."
Prima
categorie - copiii doriți de părinți.
Aceștia sunt copii
născuți din voia firii - orice părinți fie credincioși,
fie necredincioși, după ce se căsătoresc, aproape toți doresc să aibă un copil sau doi. Aceasta nu înseamnă că acești copii sunt binecuvântați - depinde de planul lui
Dumnezeu: pot fi binecuvântați, sau
pot fi lipsiți de binecuvântare, fiind un blestem pentru părinți. Nu înseamnă că dacă sunt primiți si acceptați cu bucurie, sunt si binecuvântați. Vor fi
binecuvântați numai dacă părinții îi
primesc ca pe darul lui Dumnezeu si sunt
cuprinși în planul lui Dumnezeu de binecuvântare.
A doua categorie - copiii
nedoriți de părinți.
După ce părinții au
un copil, doi, trei sau patru, nu-i mai doresc si n-ar vrea să mai aibă. Dar cu toate că se feresc si folosesc diferite metode, totuși se întâmplă
că, copiii vin. Aceștia sunt copii nedoriți.
Părinții îi primesc doar că n-au ce face. Multe chiar din familiile credincioșilor cad în această extremă: nu ar vrea să aibă copii mulți.
Aceștia sunt copii nedoriți,
socotiți povară în familie si nu binecuvântare, dar nu înseamnă că dacă părinții nu i-au dorit si nu
s-au bucurat de ei, ei nu vor fi
binecuvântați de Domnul. Depinde totul de planul lui Dumnezeu cu privire la
viața lor: pot fi binecuvântați sau nu. Dar părinții care îi primesc cu murmur si cârtire, socotin-du-i o povară, vor fi îngăduiți prin acești
copii să fie încercați mai mult.
Vrăjmașul va avea mai mare putere să-i ispitească prin acești copii.
A treia categorie - copiii binecuvântați.
Acești copii se nasc nu din voia firii,
nici din voia vreunui om, ci se nasc pentru
că Dumnezeu are un plan de binecuvântare
pentru ei - ei trebuie să se nască. Ei sunt trimiși cu un plan bine stabilit în familie si nu depinde
dacă sunt întâi născuți, sau nu. în
vederea acestui lucru Domnul Isus a spus: "Oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă
primește" (Matei 18:5). De aceea, oridecâteori primesc câte un copil, părinții îl primesc ca pe un dar trimis
de Domnul, si tot ce fac pentru acest copil, o fac pentru Domnul și vor fi răsplătiți pentru osteneala depusă. Chiar dacă
vrăjmașul va căuta să-i descurajeze pe
părinți că acești copii nu sunt binecuvântați,
căutând să-i îndepărteze de Domnul, în final ei vor fi binecuvântați si mântuiți. Părinții vor putea
spune: "iată-ne pe noi și pe
copiii pe care ni i-a dat Domnul, fără ca să lipsească unul din numărătoare".
După ce ne-a spus care sunt cele
trei categorii de copii ne-a dat
voie să mergem ca într-un spital de maternitate, cu saloane pline de pătuțe pentru nou născuți, în
ele erau copii înveliți în scutece
albe. Și ne-a zis: "Alegeți acum ce copii vă place. Mamele au intrat toate
si au început să-și aleagă fiecare ce copil îi plăcea. Eu m-am dus să văd unde găsesc cele trei categorii de copii și căutam să văd o etichetă
pe care să fie indicată categoria
copiilor, dar nu am găsit nimic. Nu era nicăieri nici o inscripție. Am ajuns la un pătuț în care era
o fetiță mică, tare
drăgălașă. Mi-a plăcut mult de ea si aș fi luat-o, dar la gândul că poate e
numai alegerea mea, si pentru că nu avea mă un semn că face parte din categoria a treia, am plecat mai departe să caut copii binecuvântați. Nu m-am
dus decât câteva paturi mai departe
Și am auzit fetița plângând foarte tare. Auzind-o că plânge, m-am întors să văd ce s-a întâmplat cu ea. Când am ajuns din nou la pătuțul ei, ea a.
ridicat mâinile spre mine si
oprindu-se din plâns a zis: "la-mă pe mine, ia-mă pe mine... fac parte din categoria copiilor
binecuvântați." Atunci am zis:
Tocmai copii binecuvântați caut si te iau pe tine dacă faci parte dintre ei." Am luat-o în brațe
si am întrebat-o: "Cum te cheamă?" Ea a răspuns:
"Pe mine mă cheamă Emanuela."
M-am trezit din vis si i-am
spus soțului visul si că Domnul ne va
da o fetiță si o va chema Emanuela, după cum mi-a fost arătat în vis. Slavă Domnului că visul s-a
împlinit întocmai în 22 aug.
1972 când Domnul ne-a dăruit primul nostru copil, Emanuela. O mare bucurie a fost pentru noi când am primit-o, mai ales că știam că face parte
din categoria copiilor
binecuvântați. Cu toate acestea vreau să spun cum am fost încercați prin ea când a fost mică: toată
ziua era foarte bună, mânca și
dormea, iar când venea noaptea si trebuia și noi să dormim fiindcă și eu si soțul lucram, ea se scula și
toată noaptea plângea.
Tăcea numai dacă era lumina aprinsă și mă plimbam cu ea în brațe prin cameră. Cum ședeam jos, chiar dacă o legănam pe brațe, plângea și țipa de
parcă era pusă pe foc. Așa a ținut până la vârsta de 5-6
luni într-o noapte mi-am pierdut răbdarea: am
schimbat-o, i-am dat mâncare, știam că nu era bolnavă dar ea plângea întruna. Eu eram așa de obosită că nu mai rezistam
să mă plimb cu ea în brațe, pentru că
eu trebuia să lucrez ziua si nu puteam să dorm ca ea. Pentru prima dată, i-am
dat două palme la funduleț, si am trântit-o în pătuțul ei zicând: "Acum
plângi cât vrei că eu nu te mai pot
plimba pe brațe că nu mai rezist." M-am dus în pat, dar nu puteam să dorm auzind-o cum plânge. Atunci mi-am pus perna pe cap să n-o mai
aud. Deodată am auzit pe fetiță strigând: "Mamă, de ce m-ai bătut
că eu nu sunt de vină; nu am făcut nici un
rău." Am tresărit si m-am
sculat. Cum, fetița mea vorbește? Până atunci nu a vorbit nici un cuvânt, nici măcar primul cuvânt care-l
spun copiii, "mama". Ea doar
s-a uitat la mine si a plâns mai departe. Mi-am dat seama că Domnul m-a
avertizat sau îngerul ei păzitor a
strigat la mine. M-am pus să mă rog Domnului. să mă ierte că mi-am pierdut
răbdarea, si Domnul mi-a vorbit foarte clar:
"Femeie, de ce ai bătut fetița, că nu ea e de vină că plânge, ci niște duhuri caută să-i tulbure somnul si liniștea,
ca nici voi, părinții, să nu aveți
odihnă, să vă tulbure si să vă facă să vă pierdeți răbdarea. Iată ce vi se cere: scoală-te împreună cu soțul tău si rugați-vă pentru ea. Puneți fetița în apa
rugăciunii, faceți o oră de rugăciune
pentru ea noaptea. Ea va primi liniște în somn si voi vă veți putea odihni, căci duhurile ce aduc neliniștea vor fi îndepărtate." Am sculat pe
soțul, i-am spus totul si ne-am pus
la rugăciune înaintea Domnului. Pe când noi ne rugam, fetița a adormit si nu s-a mai trezit până dimineață, slavă
Domnului!
Am spus acest lucru
pentru că știu că sunt mulți părinți încercați prin
copii în felul acesta. Sfatul care noi l-am primit de la Domnul, îl dau si eu acestor părinți să-l urmeze si vor avea rezultate
bune. Slăvit să fie Domnul!
AMIN.
Mi se părea în vis că eram într-o casă
de rugăciune; se făcuse noaptea târziu și
foarte mulți din frații și surorile ce erau în adunare, au ațipit pentru că noaptea s-a lungit foarte mult. în casa de rugăciune era foarte mare deranj:
dezordine si praf ca și cum nu s-ar
fi măturat de mai mult timp. S-a făcut ora foarte târzie (după apreciere știam că e aproape 4 dimineața). M-am mirat mult că deși era vară, nu se vedea
nici o licărire de lumină. Era întuneric beznă; m-am uitat pe geam și nu se
vedea nimic.
Seara, noi (toți
credincioșii din casa de rugăciune), am primit o poruncă să nu ne culcăm în timpul nopții pentru că în noaptea
aceea va veni stăpânul casei. Cu toate acestea noaptea a fost grea și mulți au adormit pe bănci. Eu
mă simțeam atât de obosită că
nu mai puteam - m-am gândit "ce-ar fi dacă m-aș rezema și eu puțin de un perete și aș ațipi
numai câteva minute?", dar
mi-a venit gândul că dacă cumva chiar atunci as adormi si ar veni stăpânul casei, veghea mea de până
atunci n-ar fi avut nici
un folos. M-am hotărât să nu mă culc orice ar fi si să lupt cu neputința și
somnul. Ca să înlătur somnul, am vrut să mătur prin casa de rugăciune, dar nu am găsit mătura. M-am apucat să ud florile din vază si să șterg praful ce era depus
pe frunze; multe erau ofilite și abia se mai simțea parfumul lor. Am pornit să șterg cu mâinile praful de pe pereți. Peste tot erau păianjeni mari, multe scame și
praf pe jos. În jurul palmelor mele
s-au făcut ca niște mănuși de scame și praf. Așa am măturat cu mâinile și pe
jos.
Deodată am auzit
niște pași ce se apropiau de ușă. M-am uitat să văd cine era: era un om ce-mi părea cunoscut. A venit si a întrebat cu glas tare: "De ce au
adormit atâția?" I-am răspuns că
noaptea a fost tare lungă și veghea tare grea si mulți n-au mai putut rezista și au adormit. M-a
întrebat: "De ce nu te-ai culcat
și tu?" I-am răspuns că noaptea a fost lungă si vegherea grea, dar așa am primit poruncă să nu dormim. Atunci, cu severitate în glas m-a întrebat
"Ce ai lucrat dacă nu te-ai
culcat? Uite ce dezordine e aici." Am început a plânge zicând: "Prea mult nu am putut lucra, pentru
că e greu să lucrezi
noaptea când alții dorm; n-am putut face mai mult decât atât: cu mâinile am șters praful si tot
cu mâinile am măturat pe jos, că mătură nu am avut. Am mai udat florile și le-am șters de praf." Atunci s-a uitat
blând la mine si mi-a spus să nu mă tem
că nu voi fi pedepsită, fiindcă totuși am lucrat ceva. "Urcă-te pe trepte" mi-a zis, iar în față
au apărut niște trepte ce urcau în
sus și pe care eu am urcat. Tavanul casei era despărțit în două, iar de sus au apărut trei fire, ca
cele de curent electric ce treceau
peste casa de rugăciune. O voce a strigat: "Așa vorbește Domnul: se va ridica în locul acesta un bărbat, un sol încins cu putere, din Duhul Sfânt, ca un
fir de înaltă tensiune, prin care voi face o mare
trezire în popor, că e vremea să vină
stăpânul si mulți au ațipit. Vreau să fac o trezire înainte de venirea stăpânului, ca să nu fie găsiți așa
mulți dormind." Am văzut pe un
frate lucrător în adunare ce se gândea că el va fi omul de care se va folosi Dumnezeu și a zis: "Eu sunt Doamne omul de care vrei să te folosești?"
Glasul a strigat că nu este el, ci pe
altul îl va ridica Domnul în poporul Lui. "Cât despre tine, și tu ești un fir de care vreau să mă
folosesc în lucrare, dar înțelege chemarea ce s-a făcut: SFÂNT PENTRU DOMNUL. Orice iuțime, orice mânie, orice strigare,
orice clevetire si orice fel de
răutate să dispară, înțelege-ți si prețuiește-ti chemarea: ti se cere
predare în slujbă. Pentru ce tu nu bagi în
seamă florile de la colțurile grădinii, nu le cercetezi și nu le prețuiești; ți se par neînsemnate și te
oprești să te ocupi numai de florile
din mijlocul grădinii, dar tu nu știi că florile nebăgate în seamă de la margini au mai mult miros și parfum în ele, dar din pricină că nu sunt îngrijite, nu
pot să răspândească parfumul."
"Cât despre firul din mijloc reprezintă .femeia (biserica vie) în care vreau să lucrez prin mărturia Duhului Meu
la trezirea poporului Meu căci e scurt timpul: foarte curând Eu voi veni și ce-i al Meu voi lua la Mine. Al treilea fir sunt vasele de lucrare prin care vreau
să lucrez prin proorocii, vedenii și
înștiințări, spre trezirea poporului, ca nu cumva la venirea Mea, mulți să fie găsiți dormind." Atunci am întrebat: "Dacă așa de curând vine Domnul, de
ce nu apar zorile și e așa de
întuneric?" A deschis un geam si a arătat un nor foarte gros, zicându-ne: "Norul acesta
gros și negru vine cu o iuțeală
mare si el împiedică să se arate zorile. Dar e scurt timpul si după ce va trece norul apar
zorile. De aceea înțelegeți: e mai puțin
timp decât vă gândiți si vine Domnul. M-am trezit strigând cu voce tare "Amin, Amin, vino Doamne
Isuse!"
Pe când cugetam
asupra acestui vis mi s-a dat prin Duhul Sfânt lumina să înțeleg această lucrare. Domnul vorbește de multe ori despre un om ca despre un popor si
unui popor ca unui singur om. In
această lucrare. Domnul nu se referea doar la trei persoane care reprezintă cele trei fire, ci Domnul alege în
vremea aceasta trei categorii de persoane:
Persoane
reprezentate prin primul fir - oameni plini de Duhul Sfânt, prin care El să lucreze cu putere pentru
trezirea poporului că
venirea Domnului e foarte aproape. Domnul va lucra cum a fost vestit prin Daniel 11:32, prin puterea
ce se va da sfinților de a
face mari isprăvi în vremea sfârșitului (Apoc. 11:4-6)
Biserica reprezentată prin al doilea fir (femeia) - în care trebuie să fie prezentă lucrarea Duhului Sfânt
prin daruri duhovnicești, cum
scrie în Marcu 16:16. Străjerii si vasele de lucrare reprezenta te de al treilea fir pe care Domnul le va folosi pentru trezirea
poporului prin lucrarea de proorocie,
prin vedenii și înștiințări temeinice pentru
zidirea poporului.
Bărbatul care a
întrebat: "Eu sunt Doamne omul de care vrei să te folosești?" reprezintă lucrătorii zilelor noastre care cred că ei sunt cei pe care Domnul îi
folosește în lucrarea de trezire. Ei se ocupă mai mult de florile aspectuoase
dar fără parfum din mijlocul grădinii (cor, orchestră, fanfare și alte formații). Acestea sunt frumoase pe dinafară
și prețuite în adunări, dar sunt
lipsite de cele mai multe ori de parfumul Duhului Sfânt. Florile de la marginea grădinii sunt credincioșii nebăgați în seamă, socotiți ca fără mare
valoare și disprețuiți, dar Dumnezeu
a pus ceva din Duhul Sfânt în ei; prin aceștia Domnul a spus că se răspândește parfumul. Prin ei Domnul
își face simțită prezenta Duhului Sfânt în adunări. Domnul cerea lucrătorilor
zilelor noastre, dacă vor să fie folosiți de Domnul, să-și înțeleagă chemarea, să fie sfinți pentru
Domnul așa cum s-a spus: orice
iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire, orice răutate să dispară. Numai dacă vor ținea
cont de ceea ce le cere Domnul,
ei vor putea să aibă însoțirea Duhului Sfânt în lucrare si vor avea rezultate
de trezire si înviorare a poporului în vremea aceasta.
Când eram
necăsătorită, aveam o prietenă bună, soră în Domnul, care s-a căsătorit cu un frate sincer, socotit
exemplu între tineri în
vremea aceea. Am rămas prieteni de familie, dar - ne întâlneam foarte rar, deoarece distanta între orașul
nostru si orașul lor era
foarte mare. Din pricina greutăților familiale ivite pe parcurs, au trecut ani de-a rândul si nu
ne-am mai putut întâlni. Apoi am
auzit că familia respectivă a emigrat în S.U.A. Câțiva ani nu am știut nimic de ei, nici unde s-au
stabilit în America.
Într-o zi a anului
1984, am primit un telefon de la prietena mea din America, între alte discuții m-a întrebat dacă putem să-i ajutăm în rugăciune, că au o
problemă serioasă si dacă simțim
alături de ei să aducem împreună cauza lor în fata Domnului. I-am răspuns că
lucrul acesta trebuie să-l facem nu pentru că am fost prieteni, ci pentru că așa ne-a învățat Domnul: să plângem cu cei ce plâng si să ne
bucurăm cu cei ce se bucură, într-o
seară, am rugat mai deosebit pe Domnul să se ocupe de problema lor si dacă
găsește cu cale să le-o rezolve. Domnul mi-a dat un vis în noaptea aceea.
Parcă urcam dealul
Golgotei cu dorința să ajung sus la Golgota. Pe umeri duceam un bagaj si deși nu era ușor, mă gândeam că voi
ajunge sus si acolo îmi voi pune jos bagajul si așa urcam cu bucurie și nu mi se părea greu de dus. în
fata mea si după mine erau
mulți ce urcau spre Golgota. Deodată am văzut în fată nu departe de mine pe
familia pentru care mă rugasem;
urcau și ei având două valize mari: una o ducea soțul, una soția, dar abia le duceau de grele ce erau.
Le duceau 2-3 pași si le lăsau
jos, apoi iarăși le luau, dar nu le mai puteau duce. S-au uitat în jur să vadă
dacă nu e cineva cunoscut să le ajute la bagaj. Văzându-mă că vin în urma lor
au zis unul către altul: "Iată că
vine sora V. - să o rugăm să ne ajute să ducem bagajele. Când am ajuns lângă ei mi-au zis: "Sora V.
știm că mergi la Golgota.
Și noi vrem să ajungem tot acolo, dar avem bagajele acestea așa de grele că nu mai putem urca de nu ne ajută cineva ca să le ducem. Te rugăm ajută-ne
să putem urca si noi. Nu trece ca
preotul sau ca levitul pe lângă noi, fără să ne ajuți. Măcar la un bagaj ajută-ne." M-am uitat la
ei. Nu puteam trece fără să-i ajut. I-am întrebat ce au așa de greu în valiză,
dar mi-au zis să nu-i întreb despre
asta, si să-i ajut dacă pot. Le-am spus să-mi dea din bagaj că vreau să-i ajut. Au deschis valiza si din ea au scos o periniță mică de bebe cu tot
trusoul unui nou născut: cămăsuțe,
costumase, scutece, etc. Când am văzut ce-mi dă, am zis: "Cum, niște haine de copil mic sunt așa
de grele că nu le mai puteți
duce? Dațimi-le mie ca să le duc eu." Când am întins mâna după ele si le-am luat nu mai
era numai perinița si hainele, ci era
si un bebe mic în ele, în brațele mele.
De sus de pe munte s-a auzit un glas ce a strigat: "S-a făcut numărătoarea în familia voastră -si sunt
lipsă două numere din numărul
hotărât. Pentru că v-ați împotrivit planului
ceresc cu privire la căminul vostru si 1-ați zădărnicit, iată am îngăduit o lovitură peste inimile voastre,
care v-a adus întristare, mâhnire si
ocară. Acest foc e îngăduit din pricină că Mi-ați zădărnicit planul si în foc va arde toată zgura de pe voi."
Când m-am trezit
din vis, am înțeles care era cauza lor. Într-adevăr era o problemă grea si o
povară în inima lor. După câteva zile
sora m-a sunat din nou si le-am spus că sunt însărcinată să le spun lucruri aspre. Când am terminat de
spus totul am auzit la celălalt
capăt al firului pe sora plângând, apoi mi-a zis: "Așa este situația. Două din fetele cele mai mari au plecat de la noi, găsindu-și plăcerea în
deșertăciunea acestei lumi."
Eu le-am spus să-și aducă aminte că din pricina lor au fost îngăduite aceste probleme în familie.
AMIN.
Nu pot uita niciodată
minunata lucrare ce s-a petrecut în ziua când am avut binecuvântarea celui de-al doilea copil, Pavel.
Fiind foarte departe
de părinții, frații si surorile mele, foarte far ne puteam întâlni si mai ales să fim toți împreună; ne întâlneam toți doar la ocazii deosebite.
Ivindu-se acest prilej, i-am chemat
pe toți la binecuvântare împreună cu câțiva frați de credință si prieteni de familie din Cluj si
Turda. Binecuvântarea s-a
ținut la biserica din Micalaca - Arad. în timpul programului în adunare, Domnul a întins o masă bogată pentru cei
dornici - în rugăciune, în cuvânt, în cântări și-n poezii s-a simțit prezența
Duhului Sfânt. După terminarea programului
din adunare, am poftit la masă pe cei invitați. Alături de ei au mai venit si alții, spunând că vor să mai
facă o rugăciune, apoi vor
pleca. După rugăciune, au pornit niște discuții din Cuvânt, realizându-se o atmosferă plăcută si nimeni n-a mai plecat. I-am numărat: erau în
jur de 60 de inși si mâncarea era
pregătită pentru circa 30 de persoane care erau invitate, îmi era jenă să-i
poftesc la masă pe unii si pe ceilalți nu; de altfel erau toți copii ai Domnului si frați apreciați de noi. Mâncarea era puțină pentru 60 de persoane -
oricât de puțin ar fi servit
fiecare, tot nu ar fi ajuns. M-am gândit în sfârșit, să servesc musafirii, cerându-mi scuze de la
ceilalți că nu pot avea bucuria să-i servesc pe toți. În timp ce eu mă frământam cu gândurile acestea,
fiindu-mi foarte greu să le spun că
nu am mâncare pentru toți, a venit o soră si mi-a zis: "Vino până afară.
Lângă fântână în curte, este o femeie
ce se simte foarte rău si te cheamă să vorbească
cu tine." Mi-a arătat-o din ușa camerei si m-a întrebat: "O cunoști? E din rudenii sau din
cei invitați?" I-am spus că nu o
cunosc si am întrebat si pe proprietarul casei (fratele Stepan - la el
locuiam pe atunci) si nici el nu o cunoștea. S-a mirat pe unde a intrat căci chiar el a încuiat ușa după ce au intrat
toți frații si surorile. M-am dus atunci la femeia de lângă fântână, întrebând-o ce vrea să îmi spună. Mi-a
răspuns că e foarte obosită, se simte
rău si e flămândă. Sta rezemată de fântână
ca un om istovit si stors de putere. I-am spus că imediat pun masa si va
servi si ea împreună cu noi. Ea s-a .uitat la mine pătrunzător si mi-a zis: "Pune-mi te rog mie întâi de mâncare si apoi dă celorlalți." Când am auzit aceste
cuvinte am tresărit; mi-am adus
aminte de proorocul Ilie când a zis văduvei: "Pregătește-mi întâi
mie si apoi vei mânca tu si fiul tău." (l Regi 17:8-13) M-am dus repede în bucătărie, am pus pe masă castronul cu supă, apoi felul doi si o farfurie cu
prăjituri si am spus femeilor de la
bucătărie: "Femeia aceasta va mânca întâi -Dumnezeu ne încearcă prin ea." Am chemat-o la masă; a mâncat foarte puțin din toate si am întrebat-o cum
de a venit la noi. A spus că a văzut mai multe persoane intrând în curte si a intrat si ea că era foarte obosită si bolnavă.
După ce a mâncat a zis: "Acum mă
simt mai bine. Du-te si ocupă-te de musafiri; dă-le de mâncare si Domnul să înmulțească mâncarea să ajungă la toți." A ieșit afară si s-a așezat pe un
scaun din nou lângă fântână. Apoi am invitat musafirii la masă si în
timp ce ei mâncau, m-am dus să văd ce face
femeia de la fântână si cum se mai simte.
Dar femeia nu mai era niciunde. Nimeni nu a văzut să fi plecat; poarta era tot încuiată, dar femeia
nu mai era. Am rămas cu toți mirați.
Prima tură de musafiri au servit masa si nu s-a cunoscut de unde au mâncat 30 de persoane. Am servit pe ceilalți 30, au mâncat si ei, si totuși a rămas
mâncare destulă pentru ca să mâncăm a doua zi noi si familia la care am locuit.
Aceasta a fost
experiența trăită cu Domnul, pe care n-o pot uita niciodată. De câte ori îmi aduc aminte, parcă trăiesc acele momente când Domnul a făcut această lucrare. Cine a fost femeia aceea? A fost chiar Domnul prezent prin ea
sau a fost altă ființă? Nu știu care este răspunsul la aceste întrebări, dar știu că Domnul a înmulțit mâncarea. Prin această
lucrare, Domnul mi-a întărit si mai
mult credința si m-a învățat din nou că
ori de câte ori am făcut câte ceva pentru unul dintre cei mai neînsemnați copii ai Lui, pentru El am făcut.
Domnul să mă ajute să fac cu bucurie
această lucrare toată viața; să văd în cel mai neînsemnat frate sau soră pe Domnul Isus.
A Domnului să fie toată slava în veci de
veci.
Amin
În dimineața zilei de 17 aprilie 1995
m-am trezit adânc frământată de un vis care m-a pus pe gânduri, cu privire la viața de pocăință în călătoria noastră de pe pământ.
Am văzut în visul meu pe o femeie (o soră) care se pregătea de călătorie,
spunând celor din jurul ei că pleacă să ajungă
la poarta cea strâmtă, prin care va trece spre cetatea cerească de
dincolo de râu. Nu a luat cu ea decât un bagaj foarte mic, cu merinde, si a
plecat. Drumul spre poarta cea strâmtă ducea
printr-o piață în formă pătrată, la colțul pieței pe unde se intra, era un portar care dădea bilet
celor ce voiau să treacă prin piață
cu scopul de a vinde sau cumpăra. La poartă, i s-a spus femeii: "Dacă vrei să treci pe aici trebuie să
plătești." Ea a zis: "Eu nici nu cumpăr, nici nu vând nimic
din piață, decât trec pe marginea pieței să ajung la poarta strâmtă ce dă spre
cetatea de dincolo de râu. A lăsat-o să treacă, si, în adevăr, a mers doar pe marginea pieții, dar din când în când
mai privea cu ochii la ce se vindea în piață. Cum mergea, a văzut jos pe
unde trecea, niște flori artificiale rupte
din buchetul lor, si fiind astfel
fără nici o valoare, erau aruncate pe jos. Erau câteva firicele mărunte, cu o tulpiniță foarte scurtă.
Femeia le-a luat în mână plecând mai
departe. Se părea un lucru neînsemnat, căci n-a atras atenția nimănui când le-a luat. Ajungând la poarta cea strâmtă a spus portarului: "Te rog deschide-mi vreau să trec spre cetatea de dincolo
de râu." Portarul i-a zis: "Bine! Vei fi pusă la un test: dacă
nu ai luat nimic din piața deșertăciunilor,
vei putea trece pe poartă, dar de ai
luat ceva, la testare se va arăta si nu vei putea trece." "N-am cumpărat si n-am vândut nimic", a zis
ea, "doar bagajul acesta mic cu
merinde, îl am. îl las si pe acesta aici." A aruncat si florile din mână, ce le-a luat de pe jos, vrând
să intre pe poartă. Poarta era așa
de strâmtă, de lățimea unei Biblii mijlocii (circa 20 cm), în pereții porții era aparatul ce testa. Când să intre,
nicidecum nu a putut, căci s-a arătat la testare că a luat ceva din piață. Ea căuta să lămurească portarul că
n-a luat decât florile acelea fără
nici o valoare, si oricum le-a aruncat jos - de ce n-o lasă să intre? Portarul
i-a spus categoric: "Nu poți să intri, te-ai atins de lucrurile
deșertăciunilor! Intră pe cealaltă poartă, e
mai largă, pe acolo poți intra." S-a dus la cealaltă poartă, dar si acolo i-a ieșit în cale un portar
întrebând-o: "Unde mergi?"
"Vreau să trec râul, să ajung la cetatea cerească", a zis ea. "Nici pe aici nu poți trece spre cetatea
cerească. Dar va trebui să treci prin
unele încercări si probe care ți se pun în față. După ce vei ieși biruitoare
prin aceste încercări, te vei întoarce prin
piață, dar fără a lua nimic din ea. Apoi vei veni la poarta strâmtă si vei putea trece râul, ca să ajungi la
cetatea cerească. Iată ți se pun în
față trei probe: alege pe care vrei dintre ele. Prima probă - pe drumul din
față sunt lăsați liberi câțiva lei sălbatici. Ți se cere să treci
printre ei, cu credința că nu te sfâșie, în adevăr, dacă ți-ai păstrat în inimă
credință adevărată în Dumnezeu, ei nu te vor
sfâșia, dar de ai o credință de formă, vor avea putere să te
sfâșie." "Nu îndrăznesc să trec printre ei, credința mea e prea slabă
în vremea asta." Atunci i-a arătat un alt
drum pe care veneau mai mulți bivoli răgind, cu capul în pământ, iar
unii scurmau pământul cu picioarele, gata să atace când li se va da drum liber.
"Treci printre ei, prin credință, că nu
ți se va întâmpla nici un rău." "Nu pot trece", a răspuns ea, "mă tem de ei, chiar dacă nu mi-ar face nici
un rău. Când îi văd așa furioși, mă si
înfior de frică." "Iată a treia probă: pe drumul ce duce pe
lângă piață, să treci printre herghelia de cai, lăsați liberi, care vine în
galop. Ei vor fi îngăduiți, din când în când, să
te lovească - ca să plătești, pentru că ai trecut prin piața deșertăciunilor." Femeia n-a mai avut de
ales. A pornit pe drum, dar înainta
foarte greu, drumul fiind nămolos. Intra în noroi până la glesne; de-abia trăgea un picior si se scufunda cu celălalt, iar caii veneau în goană si o loveau când
unul, când altul cu copitele, pricinuindu-i multe dureri. Așa cu greu a străbătut drumul, ajungând tot la capătul pieții,
unde era poarta pe care a intrat. Pe
drum s-a întâlnit cu un frate ce a întrebat-o cum de s-a întors înapoi
si n-a ajuns la cetatea de dincolo de râu. Ea
a spus toate lucrurile cum s-au întâmplat si cât de greu se poate intra pe poarta strâmtă, precum si condițiile ce se cer ca să poți trece râul dincolo,
în cetate. Auzind, fratele i-a zis: "Cum, si nu ai putut trece, cu
toate că n-ai cumpărat nici vândut nimic în
piață? Nu te-ai știut tu descurca, n-ai mai avut curajul să-i răspunzi
nimic? Dacă ți-a zis că nu poți să treci, tu
așa ai lăsat? Trebuia să insiști mai mult ca să intri! Imposibil să nu fi putut trece, dacă erai mai îndrăzneață!" "Nu s-a putut intra cu
forța", i-a spus ea, "căci s-a făcut testarea, si n-a depins
de curaj sau îndrăzneală." "Ai să vezi", a zis el "eu mă
duc si trec cu carul încărcat prin poartă! Mai
întâi trec eu prin poarta cea strâmtă, apoi trec carul prin poarta mai largă,
si așa trec cu tot ce am pe poartă." "încearcă și vei vedea", i-a zis ea. Fratele și-a
pus în car lucrurile pentru călătorie, apoi copiii și soția, și a plecat.
Ajungând la poarta pieței, a plătit biletul
de intrare. A fost întrebat ce vinde sau ce cumpără? "Am să văd eu
când trec, de ce am nevoie. Dați-mi biletul să n-am neplăceri că n-am plătit." Intrând în piață cu carul, cum zicea el,
de fapt era o căruță cu doi cai, a cumpărat când una când alta, lucruri pentru familie, copii și soție, până a
umplut carul, în sfârșit a ajuns la
poarta cea strâmtă, spunând că vrea să intre pe poartă: el, soția, copiii, caii și carul. Portarul i-a spus:
"încearcă să intri. Să ți se facă
testarea: dacă poți să intri pe poartă, e ferice de tine." A încercat, s-a forțat, dar în zadar s-a umflat
la testare, că nu a putut trece. Portarul i-a zis: "Nu poți intra. Du-te la cealaltă poartă." Acolo l-a
întâmpinat alt portar, zicându-i:
"Unde vrei să mergi așa grăbit? Stai pe loc să vedem dacă poți
intra! în primul rând să vedem biletul, dacă ai plătit că ai trecut prin piață." Repede a scos biletul si
I-a arătat. "Să vedem si ce ai
cumpărat din piață. Ce aduci în car?" "Ei, ce să cumpăr? Ceea ce am avut nevoie pentru călătorie, pentru
mine, soție și copii: mâncare,
îmbrăcăminte, încălțăminte și alte lucruri necesare." "Hai
descarcă-le jos, la control, să vedem dacă toate sunt agonisite cinstit! Ai strâns cam mult, dar acum
trebuie să le duci toate pe umăr,
când treci poarta! Acum trebuie si copiilor să le facem un control, dacă pot
trece poarta." I-a băgat pe toți la
un cabinet medical și făcându-le consultație, a zis: "Sunt prea anemici si slabi. Ați dat copiilor numai lapte,
ceai si hrană ușoară, nu le-ați dat
mâncare consistentă si tare, ca să poată avea o creștere normală. Ei nu pot merge singuri pe picioarele lor până la cetatea de dincolo de râu, căci cad pe
drum de anemici si slabi ce
sunt." I-a consultat si la ochi si a zis: "Au probleme si cu
ochii. Au vederea slabă si scurtă, nu se poate pleca cu ei așa! Mergeți cu ei
înapoi și le dați hrană consistentă, bogată
în vitamine si calorii, iar cu alifia aceasta, ce v-o dau, să le ungeți ochii ca să primească vindecarea ochilor
si astfel să poată vedea bine drumul ce duce la cetatea sfântă. Ocupați-vă mai
mult de creșterea și sănătatea lor, apoi veniți să intrați pe poartă!"
Bărbatul care conducea carul a zis: "Nu înțeleg de ce mă opriți? Am luat
biletul ce mi s-a cerut pentru a trece prin piață,
mi-am luat soția si copiii. Am cumpărat lucrurile din car, ce-mi trebuiau pentru familie. De ce să nu mă lași
să intru? Ce mai trebuie să fac? Care
e motivul de nu pot fi lăsat să intru?" Portarul i-a zis: "Domnul Isus când a spus: «Nevoiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă», a însemnat niște
puncte principale pentru cei ce vor să
intre pe poartă. Cine le împlinește intră, iar cine nu le împlinește
este oprit, nu poate intra. La poartă nu se
ține cont de ce spui tu c-ai făcut. Testarea va dovedi dacă, în adevăr, ai împlinit ce ți s-a cerut. Care este omul care poate împlini totul?", a mai spus
el, "dar uite, Domnul Isus a spus ce trebuie să împlinească omul, să
poată trece prin poartă spre cetatea cerească. Nu poți împlini tot ce scrie în Biblie, dar împlinește ce a zis Domnul
Isus aici si treci liber." A deschis Biblia la Matei cap. 5, citind
tare de la versetul 37 în jos, continuând cu
cap. 6 si 7, până la versetul 14 inclusiv (din cap. 7) Poarta cea
strâmtă, împlinește ce scrie aici și nimeni .nu te va mai opri. Iar dacă nu împlinești ce scrie aici, nimeni să nu se însele, crezând că va intra pe poarta strâmtă
ajungând la cetatea sfântă. Verificați-vă fiecare ce ați împlinit si ce
nu ați împlinit din ce stă scris aici. Felul
vostru de vorbire a fost: "Da, da; si nu, nu? Ai putut tu să întorci și
celălalt obraz celui ce te-a lovit
peste obrazul drept? Celui ce-a vrut să se judece cu tine, să-ți ia
haină, i-ai lăsat si cămașa? De câte ori ți-ai întors spatele celui ce-a vrut să se împrumute de la tine? Ați
putut voi iubi pe vrăjmașii voștri și să binecuvântați pe cei ce v-au
blestemat? V-ați rugat voi pentru cei ce vă
urăsc și prigonesc? Sau ați iubit numai pe cei ce v-au iubit, cum fac
ceilalți din lume? Milostenia cum ai
făcut-o? - în ascuns, să fie văzută de Domnul, sau ai vrut să fi văzut
si de alții? Ai intrat în odăiță ca să te rogi în ascuns Tatălui ceresc? Vrei
să ți se ierte ție greșelile, precum le-ai iertat
si tu greșiților tăi? Când ai postit ai adus tu Domnului adevăratul post pe altarul Său? Unde ai strâns comoara ta? -
acolo ți-e si inima ta. Nu puteți sluji la doi stăpâni! Ați lăsat voi îngrijorările în grija Domnului, ca El să poarte de grijă? Căutați mai întâi împărăția lui
Dumnezeu și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra! Cu ce judecată
judecați, veți fi judecați, și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide. Tot ce voiți să vă facă vouă
oamenii, faceți-le și voi la fel, căci în
aceasta este cuprinsă Legea și proorocii. De veți face așa veți putea intra pe poarta cea strâmtă
care duce la viață. Si mai este un cuvânt de verificare pentru
fiecare, scris în Efeseni cap. 4, versetul 22 până la 32. Cu privire la felul
vostru de viață din trecut, să vă
dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare,
și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, făcut
după chipul lui Dumnezeu, de-o neprihănire și sfințire pe care o dă
adevărul. Mâniați-vă și nu păcătuiți. Cine fura
să nu mai fure. Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire.
Verifică-te!", a zis acelui frate, . "așa ai făcut, sau te simți condamnat în aceste lucruri? Să nu întristați
pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, si iertați-vă unul pe altul, cum
v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. Faceți așa, si veți putea
intra pe poarta strâmtă, veți trece râul și
veți ajunge în cetatea sfântă. Du-te;
pune-ți viața în rânduială după Cuvânt, si ți se va da voie să intri pe porți
în cetate împreună cu cei răscumpărați prin sângele Mielului!" La aceste cuvinte m-am trezit din vis, însă acest
vis m-a prelucrat și mi-am pus și eu multe semne de întrebare. Oare eu am împlinit ce cerea Domnul de la noi? în sufletul
meu s-a trezit o dorință să încep o
viață mai aproape de Domnul, zi de zi, ca la sfârșitul alergării de pe
pământ, să pot ajunge la un rezultat bun -
mântuirea si viața veșnică împreună cu Domnul în cetatea sfântă. Prin lumina
care mi-a dat-o Domnul prin Duhul Sfânt, am înțeles că visul se referea la
două părți din popor. O parte, reprezentați
prin femeia ce a plecat spre cetatea sfântă - sunt acea parte din popor care doresc să intre pe
poarta strâmtă, care doresc să aibă
parte de răpire. Dar si între aceștia sunt mulți care din pricina unor lucruri care li s-au părut mic? si nu le-au considerat păcate, aceste lucruri îi vor
împiedica la răpire, dacă nu le vor înlătura, rămânând jos. Iar bărbatul
ce a vrut să intre cu carul, sunt majoritatea
din popor, care cred că se poate intra
în cer oricum, numai să crezi în Domnul Isus si vei ajunge în cer. Ei nu țin
cont de condițiile puse în Cuvânt. Ei cred că, cu toate bagajele străine
si poverile de păcate, se poate ajunge în cer.
Cei ce trec prin poarta cea strâmtă, sunt
cei care vor avea parte de răpire, iar cei ce nu-și verifică aici viața, vor
trece pe cealaltă poartă, pe la judecată. Domnul să ne ajute pe toți să
ne verificăm viața după Cuvântul Domnului si
să ne judecăm noi, pentru a nu fi judecați
odată cu lumea.
Amin
În Cuvântul
Domnului găsim scris în Iov 33:14-17 -"Dumnezeu vorbește însă când într-un fel când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbește prin visuri, prin
vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați
într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui ca să
abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie."
într-una din nopți, Domnul mi-a arătat această înștiințare, care am socotit-o de mare însemnătate pentru credincioși și ca să nu se piardă nimic din
conținutul ei, am notat-o când m-am trezit din vis. Domnul a arătat mai multe forme prin care vrăjmașul vine să ne ispitească,
dar noi avem cea mai puternică armă cu care putem să-l biruim: sângele Domnului
Isus Hristos. Oricât de mare este lupta, când cerem sângele Domnului,
vrăjmașul pleacă rușinat.
Am văzut în vis mai
mulți frați și surori într-o odaie situată la un nivel mai sus: ca să ai acces în odaie, trebuia să urci niște trepte din curte până la ușa odăii.
Deodată am auzit pe cineva strigând de afară. Am ieșit în
prag să văd cine strigă. Afară lângă trepte
era o domnișoară foarte modernă: părul era legat în vârful capului și apoi lăsat să cadă peste umeri, era vopsită pe
buze, cu sprâncenele smulse și fața fardată. Avea o fustă roșie foarte scurtă si strâmtă, ce îi
scotea în relief forma corpului,
precum și o bluză fără mâneci, cu un decolteu mare. în picioare avea niște pantofi cu tocuri foarte
ascuțite și înalte. Nu mi-am amintit
să o fi văzut vreodată; îmi era total necunoscută dar în privirea ei era ceva drăcesc. Pe un
ton poruncitor, mi-a zis: 'Vino după
mine că vreau să merg la tine acasă."
Eu i-am răspuns: "Nu te cunosc cine ești si cu tine nu vreau să merg nici un pas." Frații si surorile au ieșit să
vadă si ei cine este, dar ea a strigat foarte
poruncitor, ca un căpitan ce dă un ordin: "Veniți după mine!" si a
plecat înainte crezând că noi o vom
urma. Noi am intrat în odaie si am încuiat ușa să nu poată intra la noi. Văzând că nu mergem după ea, a
urcat scările să intre la noi si a
strigat la ușă: "Deschideți!" Noi am zis: "Nu deschidem căci tu ești Satan, numai te-ai
mascat în moda lumii ca să nu te
cunoaștem, crezând, că o să mergem după tine." Atunci a rânjit drăcește: "Aha, mă cunoașteți că sunt
Satan si nu vreți să-mi deschideți? Atunci mă duc si vin în chipul si puterea Satanei să vedem dacă vă veți
putea lupta cu mine!" Noi am pus
zăvorul pe dinăuntru si cu mâinile ne împingeam
pe ușă să nu poată deschide ușa.
Deodată am auzit
niște pași greoi care făceau să se cutremure pereții odăii si treptele. Când a ajuns la ușă a început să forțeze ușa: avea o forță
extraordinar de mare, încât a rupt
zăvorul si ușa a început să se deschidă puțin. Noi ne împingeam cât puteam pe ușă ca să nu-l lăsăm să
intre în casă. Prin crăpătura ușii
am văzut pe Satan cum arăta: era un uriaș mare ca un monstru, ochii îi erau
roșii și mari ca niște mere, gura îi era
ca la o fiară sălbatică, cu dinții si colții mari, iar trupul îi era din fier si lut amestecat. A
început să râdă cu un rânjet drăcesc, ca si cum era sigur că ne va birui. Ne-am
dat seama că cu puterea noastră nu-l
vom mai putea birui luptându-ne
cu el, si am început să strigăm: "In Numele Domnului Isus îți poruncim Satano să pleci, că nu ai nici
o putere asupra noastră, căci noi
suntem copiii Domnului Isus." El a strigat: "Nu plec căci nu mă tem de nici un domn și de nici un Isus, căci au mai fost destui si nu mă tem
de ei." Credincioșii au strigat:
"în Numele Dumnezeului Celui Viu, îți poruncim Satano să pleci și să-ți
fie frântă puterea." Satan a strigat din nou: "Nu plec fiindcă și dumnezei au mai fost destui
de-a lungul vremurilor. Nu mă tem de
nici un dumnezeu." Din nou am strigat cu toții: "în Numele Marelui nostru Preot Isus Hristos îți poruncim Satano să pleci si să nu
ai nici o putere asupra noastră." Satan a strigat batjocoritor: "Nu
mă tem, nu plec, căci mari
preoți au mai fost destui si nu m-am temut de ei, au mai fost si alți Hristoși,
dar nu m-am temut de ei."
În timpul acesta
forța ușa tot mai puternic să intre la noi. Arunci, dintr-o dată ne-a venit cuvântul pe buze prin puterea Duhului Sfânt: "Sângele lui Isus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu să te mustre Satano
si să te îndepărteze să nu ai nici o putere asupra noastră, că noi suntem acoperiți cu sângele Său si apărați de El căci suntem copiii Lui!"
Când am rostit sângele Domnului,
dintr-o dată puterea i-a scăzut si a început să se retragă. Văzând lucrul acesta,
noi am început să strigăm mai tare:
"Sângele lui Isus Hristos, sângele lui Isus Hristos să te mustre Satano!" Cu un râs sălbatic, el a început a striga:
"Asta e arma cea mai puternică - sângele
lui Isus Hristos - cu care voi credincioșii
mă biruiți si mă țineți la distanță, că de n-ar fi sângele lui Isus Hristos, ce-aș face eu cu voi!
Cum v-aș pune la pământ pe toți
credincioșii si v-aș nimici! Dar aveți această armă puternică cu care vă apărați." Auzindu-l pe Satan că el recunoaște că sângele lui Isus Hristos e arma cea
mai puternică, am strigat într-una:
"Sângele lui Isus Hristos să te mustre!" iar Satana a rămas fără
putere si a trebuit să plece, dar a zis: "Mă duc si iarăși vin cu o
legiune întreagă, să vedem dacă mă puteți birui." Noi ne-am pus pe
genunchi si ne rugam Domnului să ne acopere
cu sângele Lui si să ne dea putere ca să putem birui puterea vrăjmașului.
Pe trepte se auzea
venind din nou uriașul Satan, dar se auzeau mai mulți pași si un zgomot gălăgios; am înțeles că nu vine
singur, ci cu trupa lui. A deschis ușa si a strigat: "Intrați legiuni de duhuri; e ceasul nostru si al
puterii întunericului." Satan ținea
ușa larg deschisă cu mâna si pe sub mâna lui intrau tot felul de duhuri în
formă de lighioane si fiare sălbatice: lupi, vulpi,
lilieci, câini, pisici, șerpi, broaște, șoareci, șopârle, fluturi' păuni si alte feluri de duhuri, dar toate erau
mici ca niște miniaturi. După ce au
intrat toate duhurile, Satan le-a dat ordin:
"Porniți la lucru. Acum e timpul nostru să atacăm familiile
credincioșilor: faceți tot ce vă stă în putință să-i biruiți: intrați în căminele lor si încercați să-i scoateți
din răbdare pe credincioși, faceți tot
felul de lucruri rele pe care ei nu le pot suferi, iar dacă nu vor putea răbda, sunt biruiți de noi. Căutați să
aduceți neînțelegeri si ceartă între soți, luați pacea si rupeți unitatea si iubirea dintre ei să nu mai aibă
aceleași vederi si păreri: când soțul va zice una, soția să zică alta.
Destrămați dacă se poate familiile:
soțului să nu-i mai placă nimic din ce face
soția, să-i bage vină la toate, soția la fel soțului si astfel ei nu se vor mai
putea uni în rugăciunile lor. Rugăciunile lor fiind împiedecate,
ei vor fi biruiți. Luptați
mai ales împotriva mamelor ce au copii, făcându-le să-și piardă răbdarea,
să murmure, să cârtească,
socotindu-i blestem si nu binecuvântare. Pe
copii făceți-i să
fie gălăgioși, răi, neascultători, neastâmpărați,
încăpățânați, să facă
tot ce nu pot suferi mamele: să se certe, să se
bată, să nu asculte, să spargă vase, să taie
cu foarfecele hârtii prin casă și să verse mâncarea, apa etc.
Legiunile de duhuri
au intrat în acțiune; parcă erau un roi de albine:
unele zburau pe sus, altele pe jos si făceau tot felul de lucruri care cu greu le puteau suferi părinții.
Duhurile care erau în formă de câini
s-au dus la copii și au început să se hârâie cu ei. Atunci copiii au început să
se bată, să se muște, să se hârâie exact
ca si câinii. La alții s-au dus pisicile: copii se certau, se zgâriau si se
cățărau pe sus, vărsând vasele cu mâncare. Liliecii s-au așezat pe capul unora si copiii au început să
se tragă de păr unii pe alții, pentru
că liliecii și-au băgat ghearele încâlcindu-le
părul. Pe alți copii s-au așezat fluturi, și dintr-o dată, părinții nu se mai
puteau înțelege cu ei; nu voiau să mai asculte, se luau de capul lor si
plecau de acasă. La alți copii s-au dus
vulpile, cuprinzându-i un duh de minciună si viclenie. Pe capul unora s-au pus păuni, cuprinzându-i mândria.
Cel pe care s-a așezat broasca s-a
făcut egoist, zgârcit, nevrând să dea nimic la frații lui, iar dacă părinții
nu-i împlineau voia, plângea si se
mârâia. Peste copiii la care venea șarpele, se punea duhul de șiretenie si scandal. Fiecare duh căuta să-și
facă cât mai bine slujba. Copiii
plângeau, se băteau, spărgeau vase, tăiau hârtii si chiar lucruri bune cu foarfecele. Mamele au
început să plângă că nu se mai puteau
înțelege cu copiii, murmurând si zicând că nu sunt binecuvântare, ci blestem
pentru familie. Alți părinți se enervau si ziceau că vor scoate aceste duhuri
cu bâta din copii. Deodată s-a auzit
un glas care striga: "Mamelor nu vă pierdeți nădejdea si răbdarea că altfel veți fi biruite.
Rugați-vă să vă dea Domnul putere si
răbdare si veți vedea că nu sunt copiii așa de răi, ci duhurile vătămătoare îi provoacă pentru ca să vă pierdeți nădejdea, să murmurați si să cârtiți. Copiii
voștri sunt binecuvântați." Duhurile insistau asupra copilului până o
scoteau pe mamă din răbdare si zicea un cuvânt nepotrivit, apoi plecau la alți copii, iar copilul respectiv
rămânea liniștit de parcă era cel mai
cuminte. A trecut cu greu timpul hotărât acestei încercări, iar legiunea de duhuri trebuia să se retragă.
Uriașul Satan a
rămas doar el singur, rezemat de ușă si se uita la noi. Noi stăteam pe genunchi să ne rugăm Domnului să ne păzească, să ne acopere cu sângele Lui
împotriva vrăjmașului care nu
zicea nimic, nu se lupta cu noi, ci doar privea cum ne rugam. Din când în când deschideam ochii să vedem dacă nu cumva Satan vrea să ne atace în
vreun fel.
Odată însă, când am
deschis ochii, am văzut pe o soră (prietena intimă a mea) că era schimonosită la față, cu gura strâmbă, cu
ochii mari, bulbucați, și am zis către ea: "Sora M., eu te-am știut cu o față frumoasă până acum.
Ce s-a întâmplat de te-ai schimbat așa?" Ea mi-a
răspuns: "Nu știu nimic să mi se fi
întâmplat, dar ceva este totuși: si eu pe tine te văd că ai un chip sluțit și atâta apari de urâtă , că măcar că
ți-am fost prietenă, nu mă mai pot
uita la tine." Atunci am început să ne uităm la frații si surorile din jur, să vedem cum sunt ei. Am rămas uimiți uitându-ne unii la alții, că toți
erau schimonosiți, toți aveau defecte, în timpul acesta, în loc să ne rugăm,
noi ne miram unii de alții, fără să știm ce s-a întâmplat si nu ne mai puteam iubi. Uriașul Satan a început să râdă cu un
rânjet drăcesc: "Ha, ha, ha,
v-am biruit! Asta-i opera mea. V-am sucit vederile ca să vă vedeți cu
defecte, schimonosiți, si să nu vă mai iubiți
unii pe alții ca la început!" Când am auzit că aceasta era lucrarea lui Satan, că a reușit să ne schimbe
vederile pentru că nu am vegheat
îndeajuns în vederea rugăciunii, si ne-a biruit fără să lupte cu noi, am început să plângem, rugând pe Domnul să ne ierte pentru nevegherea noastră,
luminându-ne din nou vederile, ca să
vedem clar si să ne iubim ca la început. După ce ne-am rugat, am deschis ochii să vedem dacă tot așa sunt cei din jur: ceva s-a mai schimbat, dar totuși,
nu ni se păreau atât de frumoși ca la
început. Iarăși am început a plânge în
rugăciune: "Doamne Isuse, Te rugăm să ne dai vederile clare ca la început." Si atât am plâns si ne-am
rugat până am început să vedem bine pe
cei din jurul nostru. Atunci am mulțumit Domnului că ne-a ascultat: simțeam
iarăși iubirea vie ca la început.
Satan a plecat si a spus: "Mă duc si iarăși vin." Noi toți stăteam pe genunchi și ne rugam.
Faza aceasta s-a schimbat, si acum
fiecare credincios avea în fața lui ceva ca
o lampă aprinsă. Ni s-a spus să veghem să nu ni se stingă lumina si fiecare se ruga veghind să nu i se stingă lumina. Atunci a venit din nou uriașul Satan. A
trecut pe la fiecare credincios și a
suflat puternic peste lampa fiecăruia ca să-i stingă lumina. Am văzut cum a trecut pe la fiecare credincios: la unii li s-a stins lumina la prima
suflare, la alții a trebuit să
insiste cu suflarea lui puternică ca să le stingă lampa. Noi ne miram tare că la unii le stingea lumina atât
de repede, iar la alții din ce sufla,
mai puternic le ardea lumina. Ne întrebam
care este secretul, căci tot Satan sufla la toți, și totuși la unii în loc să li se stingă lumina, li se aprindea
si mai tare.
S-a schimbat si această
fază si credincioșii au apărut într-un loc
deschis, unde era o platformă în forma unei mese de piață, dar nu era fixată, ci ca o bandă cu
lungimea de 50 cm si cam la un
metru de la pământ. Capetele ei se sprijineau pe ceva, dar pentru că era tare lungă, nu am văzut pe ce. Pe platformă stăteau toți credincioșii în
genunchi, cu fața spre răsărit,
așezați unul după altul așa încât niciunul nu vedea fața celuilalt. Am auzit o voce care a spus că
acela este numit "Postul de
veghere al rugăciunii" si a zis să veghem în vederea rugăciunii să nu ni se întrerupă legătura cu
Domnul. Am început să ne rugăm
cu mult zel la început, dar după o vreme a venit peste mine așa o moleșeală, că nici nu mai găseam cuvinte să mă rog. Aducându-mi aminte că suntem
la postul de veghe, mi-am dat
toate silințele să ies din starea de moleșeală, si am simțit din nou duh de rugăciune si prezența
Duhului Sfânt. Nu după mult
timp însă, a venit peste mine o împietrire si mi-am dat seama că am ațipit la
rugăciune. Am început a plânge si a
mă căi, până am simțit din nou harul Domnului revărsat în rugăciune. Totuși, după un timp, m-am pomenit
căci cu gura mea mă rugam, dar
gândul îmi era în altă parte: m-am trezit
spunând cuvinte fără să mă gândesc la rugăciune. Este adevărat că, cu toate aceste stări neplăcute din
timpul rugăciunii, am avut
si momente de părtășie cu Domnul, simțind că sunt desprinsă de tot ce-i pământesc, iar rugăciunea a ajuns sus; firul rugăciunii era bine cuplat
cu cerul, gândurile si simțurile
erau concentrate sus si pe Domnul îl simțeam foarte aproape. Eram întristată că nu am putut veghea
să nu existe acele stări
neplăcute când am fost biruită în rugăciune.
Am stat să ascult
dacă ceilalți frați si surori se roagă, dar după cum auzeam rugăciunile. lor, mi-am dat seama că toți aveau aceleași lupte în rugăciune. Am deschis
ochii și m-am întors spre
persoanele din spatele meu (eram așezați ca într-un șir) și nu mică mi-a fost
mirarea când am văzut că la fiecare credincios pe umăr stătea un mic duh de-al Satanei. Nu era mai mare decât o șchioapă, parcă ar fi fost o
miniatură. Șoptea întruna la urechile
credincioșilor si în mână avea o foarfecă cu care
vroia să taie firul de rugăciune. M-am uitat la mine la spate și am văzut că si la mine era un duh de soiul acela
si căuta să-mi taie firul de
legătură.
Atunci am început a
lupta strigând: "A, tu ești cel ce ne împiedici rugăciunea si ne întrerupi firul de legătură cu Domnul?" Dintr-o dată s-a schimbat și nu
mai era un duh mic, ci un soldat
înarmat cu săgeți si a început să lupte împotriva mea. Am strigat: "Sângele Domnului Isus
să te mustre Satano care nu te rușinezi să vii la rugăciune să ne întrerupi
firul rugăciunii!"
Când am rostit sângele Domnului, mi s-a dat în mână o sabie albă cu care loveam pe Satan și mă apăram. Pentru că strigam întruna, Satan a trebuit să
plece. Am strigat la frații si surorile care luptau si ei cu Satan, spunându-le
să ceară sângele Domnului Isus
Hristos si Satan va fugi. Toți au strigat: "Sângele Domnului Isus Hristos
să te mustre" și toată trupa
Satanei a sărit jos de pe platforma unde se aflau credincioșii.
Ca să nu se lase
învinși, au început să scuture cu mâinile platforma, ca
să cadă jos cei ce nu au luat seama să se țină bine. Atât au scuturat, până ce unii credincioși au căzut jos; alții au strâns
bine cu mâinile de platformă și n-au căzut. Jos, cam la doi metri de platformă, era trasată o linie albă.
Până la linie era loc să se ridice
cine a căzut, dar dincolo de linie era scris "Pământul străinului". Cine ajungea acolo nu se mai putea întoarce. Uriașul Satan punea șapte duhuri să
păzească pe cel prins ca să nu se mai
poată întoarce înapoi. Am văzut pe unii căzând, dar repede s-au ridicat, alții
au fost trași de Satan pe pământul,
străinului, si păziți de șapte duhuri care îi țineau robi. Cu mâinile căutau prin pământ ceva de
mâncare si am zis: "Vai, au ajuns să mănânce roșcovele ca fiul
risipitor." Printre ei au căzut
si persoane cunoscute. Cineva striga: "Smulgeți-vă de acolo si veniți la locurile voastre", dar ei
au spus că nu se mai puteau întoarce,
căci șapte demoni îi păzesc si nu-i lasă.
A dispărut si această scenă si a apărut
din nou uriașul Satan, îmbrăcat în haine
negre si având după umăr un cerc de fier, cum au homarii, numai că nu
avea la el perii de măturat hornul, ci tot
felul de unelte de schingiuire si tortură: curele groase, lacăte, lanțuri,
chei, cătușe de diferite mărimi, cârlige, clești, sulițe si altele la care nu le știu denumirea. A venit zăngănind din ele si a zis plin de răutate:
"Am primit permisiunea să vă prigonesc si să vă lovesc în
carne." Ne-am dat seama ce ne aștepta
si Într-adevăr a început prigoana împotriva credincioșilor. Mai întâi au fost
luați cei socotiți de el mai periculoși
(cei mai înflăcărați dintre credincioși), cu gândul că ceilalți se vor lepăda si se vor înfrica singuri.
Slugile Satanei îi băga pe
credincioși într-o cameră de tortură si de afară se auzeau loviturile puternice, zbieretele și gemetele
credincioșilor; îi batjocoreau în tot felul. Atunci, parcă un duh de frică a venit peste noi și ne întrebam cum vom putea răbda
o asemenea cruzime, dar un frate care
a scăpat de acolo a trecut pe lângă noi și ne-a spus în șoaptă: "Nu vă
temeți fraților și surorilor. Nu vă
fie frică, căci nu veți simți nimic. De la Dumnezeu se va coborî o putere în clipa aceea peste voi si loviturile vi
se vor părea ca și cum ar lovi în îmbrăcăminte. Bucuria ce am simțit-o în inimă în clipa când ei mă loveau, nu am simți-o niciodată în viața mea în așa măsură.
Am simțit pe Duhul Sfânt într-o dublă
putere care m-a întărit și pe Domnul L-am simțit mai aproape ca oricând, îmi
erau puse pe buze cuvinte la tot ce
trebuia să răspund. "Această îmbărbătare ne-a dat curaj la toți. Într-adevăr,
așa a fost și când am trecut noi pe
acolo. Am simțit o putere dublă cu
care am fost îmbrăcați si nu ne-a mai fost frică deloc. Cântam prin Duhul Sfânt de bucurie si loviturile
nu le-am mai simțit. Răbdarea si
bucuria noastră îi întărâta mai mult pe cei ce ne chinuiau, dar noi eram bucuroși că am fost învredniciți să suferim
pentru Numele Domnului Isus. De acolo, pe unii îi lăsau să plece după ce
îi anchetau si-i torturau, iar pe. alții îi băgau
la închisoare. La închisoare, singura noastră nădejde de scăpare era venirea Domnului Isus: eram despărțiți
de familii, de copii, de toți cei
dragi, nu mai știam nimic unii de alții. Așteptam să vină Domnul. Știam că El va veni si ne va lua la H. Am început să strigăm cu toții: "Vino
Doamne Isuse, Tu ești singura noastră
nădejde; nimic nu ne mai leagă de acest pământ. Vino, vino Doamne Isuse, vino Izbăvire, vino Salvarea sfinților, vino si ne. ia la Tine." De sus a
apărut un nor alb ce strălucea cu mare putere coborând spre noi. Știam că pe
norul acela alb cobora Domnul Isus.
Strigam si mai puternic cu mâinile ridicate în sus: "Vino Doamne
Isuse, vino Izbăvire, vino Doamne Isuse si
ne ia!" M-am trezit din vis strigând cuvântul acesta "Vino Doamne Isuse".
Stând si cugetând la
tot ce s-a arătat în vis, la punctele de probă prin care trebuia să trecem, mă cutremuram gândindu-mă de vom putea ieși biruitori prin toate
aceste puternice încercări, înăuntrul
meu simțeam încă puterea Duhului Sfânt clocotind si duhul meu striga: "Vino Doamne Isuse." în timp ce
cugetam la această lucrare si
căutam s-o memorez cât mai bine ca. să nu uit nimic, mi-am dat seama că era o înștiințare. Deodată Duhul Domnului mi-a vorbit "Iată,
vreau să-ți fac de cunoscut
lucrarea ce ți-a fost arătată în vis. Această lucrare reprezintă încercarea credincioșilor prin
unele din cele mai importante
probe."
I. Prima încercare
este mândria, care vine prin moda lumii. Ea este
înfățișată prin domnișoara care vine la credincioși în chipul veacului si zice: "Veniți după mine." Nu mai vine subtil sau pe ascuns, ci foarte poruncitor strigă:
"Veniți după mine că nu-i păcat
nici una, nici alta, căci Dumnezeu nu se uită decât la inimă." Așa mulți
credincioși zic că nu este păcat ceea ce
odată socoteau păcat si îmbrățișează tot ce apare la modă. Aceasta nu e
altceva decât chipul veacului în îmbrăcăminte, chipul veacului în
familie. Mulți vor să se asemene cu lumea, să aibă
lux si confort în locuințe, să fie în pas cu lumea, să nu aibă nici
copii mulți (si aceasta este tot moda lumii). Chipul veacului este si în adunare: harul este înlocuit cu programe
cât mai atrăgătoare, ca să placă
oamenilor, dar lipsite de puterea lui Dumnezeu.
"O mare parte din credincioși sunt biruiți de această primă probă de încercare", a spus
Domnul, (ca niște copii care au căzut
la primul examen pentru că n-au înțeles cuvântul Domnului care spune că mândria merge înaintea pieirii, iar smerenia înaintea slavei. Prov.
16:18,18:12).
II. La a doua probă
Satan nu vine mascat, ci în toată puterea
satanică, ca să miște de pe stâncă pe credincioși. Mi s-a spus că așa după cum Domnul Isus a fost ispitit de
Diavolul timp de 40 de zile (Luca
4:1-13), tot așa si noi, credincioșii, vom avea fiecare, diferite probe
de încercare. Domnul Isus a postit si s-a
rugat, a fost înarmat cu putere de sus si totuși Satana a îndrăznit să-L
ispitească pe El, Fiul lui Dumnezeu. Și noi vom fi ispitiți de Diavolul în mai multe feluri: la unii vine cu înălțarea, la alții vine să-i îmbie cu slava si onoarea
lumii, la unii le insuflă neîncrederea
că vor fi mântuiți chiar dacă luptă, iar la alții vine cu necredința, ca să nege că au Duhul Sfânt, deși
L-au primit. Pe alții îi atacă în
cuget si în gând să nu creadă lucrările Duhului Sfânt (proorocii, vedenii, înștiințări date de sus si alte lucrări). Dar noi îl vom birui numai prin sângele
Domnului Isus si prin Cuvântul Său.
Când suntem ispitiți, trebuie să ne rugăm
si trebuie să-l mustram pe Satan zicând: "Sângele Domnului Isus Hristos să te mustre Satan! Tu nu ai
nici o putere asupra mea. Eu sunt un
copil răscumpărat cu sângele Domnului
si acoperit cu sângele Lui." Numai așa vom putea ieși biruitori.
III. Satan vine să
atace familiile credincioșilor cu toate duhurile întunericului: va căuta cu orice preț să dezbine pe soți, să nu mai fie dragoste si iubire între ei, să
nu mai fie una, si astfel să
dărâme altarul familial, bărbații să nu mai poată ridica mâini curate în sus si astfel problemele si
cauzele familiale nu vor avea
rezolvare. Dacă pe unii nu-i poate birui în acest fel, atunci Satan cu duhurile lui se luptă prin
copii în diferite forme, atacându-i prin neascultare, răutate,
încăpățânare, obrăznicie, neastâmpăr,
ceartă etc. Prin toate acestea Satan caută ca pe
părinți să-i scoată
din răbdare, făcându-i
să murmure, să
cârtească înaintea Domnului, spunând că copiii nu sunt o binecuvântare si astfel Satan îi va birui si va
avea câștig în multe familii. Dar a
spus că problema acestor duhuri, nu se rezolvă prin bătaie, că de fapt copiii nu sunt vinovați, ci duhurile care se ocupă de ei îi îndeamnă să
facă rele. Domnul a spus că părinții trebuie să întregească altarul familiei cu
post si rugăciune pentru
copii, chemând Numele Lui peste ei, ca duhurile vătămătoare să fie îndepărtate de la ei si să fie acoperiți cu sângele Domnului si să rămână
la adăpostul Numelui Său sub binecuvântare, că de
fapt copiii sunt o binecuvântare
si nicidecum un blestem. Totuși, când e nevoie, nuiaua nu trebuie cruțată, căci copiii lăsați de capul
lor fac rușine părinților.
IV. Domnul a spus că
la această probă toți credincioșii cad: Satan le sucește privirile pentru că nu păstrează legătura directă cu Domnul si nu privesc țintă la El.
De multe ori privim la oameni și
atunci rămânem de rușine, că orice om e numai om si are fiecare slăbiciuni si greșeli. Când un suflet se
predă Domnului si se pocăiește, pe toți credincioșii îi vede sfinți si curați: iubirea si dragostea frățească e la înălțime, e în
dragostea dintâi. Dar această dragoste
trebuie păstrată în unirea Duhului, prin
legătura păcii (Efes. 4:3). însă vrăjmașul vine si ne arată slăbiciunile fraților, ca să nu-i mai prețuim.
Greșeli si slăbiciuni vom vedea in
fiecare și alții în noi, căci cu toții suntem supuși greșelilor și dacă nu ne mai iubim unii pe alții,
vrăjmașul are câștig de cauză, căci
unirea păcii și legătura Duhului e întreruptă
intre credincioși. De aceea Domnul zice în Apocalipsa 2:4-5 că am părăsit dragostea dintâi. Domnul vrea ca lumea
întreagă să cunoască căci suntem ucenicii Lui prin faptul că ne vom iubi unii pe alții și vom avea
dragoste între noi (loan 13:35).
V. A cincea încercare
era înfățișată prin lămpile aprinse ale credincioșilor, în care a suflat uriașul Satan cu putere Am întrebat de ce pe unele le-a stins de la prima
suflare, iar altele se înflăcărau
și ardeau cu lumină și mai puternică. Domnul a spus că nu a depins de felul în
care a suflat Satan: el a suflat în toate la fel, dar faptul că unele au rămas aprinse și s-au aprins mai puternic, a fost datorită poziției
credincioșilor. Cei care au stat cu capul ridicat, Satan a suflat pe deasupra și dintr-o dată a stas lumina. Pe cei care nu rămân în smerenie
si sunt cu capul ridicat (mândri),
când suflă vrăjmașul cu încercarea, dintr-o dată 11 stinge. La cei ce stau cu capul plecat și rămân în smerenie la picioarele Domnului, suflarea
vrăjmașului nu poate merge pe
deasupra, ci pe dedesubt. La orice lampă sau felinar când sufli pe deasupra, stingi lumina însă,
dacă sufli pe dedesubt, lumina
arde mai puternic. Domnul a spus că cei ce stau cu capul plecat, smeriți, orice încercare vine, nu-și pierd nădejdea, nu cârtesc, nu murmură, ci primesc
cu bucurie când trebuie să treacă
prin felurite încercări, fiindcă ei știu că prin orice
încercare vor trece, ies biruitori cu Domnul.
VI. A șasea
încercare era cu postul de veghere în rugăciune. Domnul a spus că fiecare credincios va avea această luptă in rugăciune. Satan va veni prin diferite
gânduri si va încerca să
întrerupă sau chiar să taie de tot firul rugăciunii dar noi trebuie să veghem,
să stăruim în vederea rugăciunii, ca să nu fim biruiți. Să nu facem rugăciuni numai de formă, sau de pe buze, să nu o facem ca un obicei, căci
atunci firul rugăciunii e întrerupt
si degeaba așteptăm rezultatul rugăciunii si rezolvări în familie si biserică. Domnul vrea ca
rugăciunile noastre să fie făcute
din inimă, nu de pe buze, si în rugăciune să avem îndrăzneală si credință că suntem copiii Domnului si dacă cerem ceva, ne ascultă, așa cum a fost
făgăduit, că tot ce vom cere de
la Tatăl, în Numele Domnului Isus, El ne va da (Ioan 16:23). Cei ce nu vor veghea în vederea rugăciunii,
vor fi biruiți prin ispite de Satan. Din pricina ne vegherii în rugăciune, unii ajung pe pământul străinului ca fiul
risipitor, si la unii starea de pe
urmă e mai rea de șapte ori decât înainte si nu se mai pot întoarce fiindcă vrăjmașul îi ține robi
păcatului. Deci prin rugăciune vom
ieși biruitori, dar numai cerând sângele Domnului în ajutor.
VII. A șaptea
încercare era arătată prin venirea uriașului Satan cu uneltele de tortură -
prigoana credincioșilor. Domnul a spus că, hotărât, orice credincios trebuie să treacă prin această încercare: să fie urât si hulit de lume (Ioan 15:18-20, 16:1-4). Credincioșii care nu vor să fie urâți de lume si se
poartă în așa fel ca lumea să-i
iubească, nu-s adevărați credincioși. Cei ce nu vor să poarte ocara lui Hristos, nu-s vrednici de Domnul. Cine iubește tată, mamă sau fiu mai mult decât pe
Domnul, nu-i vrednic de El (Matei 10:36-39). Dacă cineva se ascunde să
nu se știe la serviciu sau în societate că e
pocăit si se rușinează, si Domnul se
va rușina de el (Luca 9:26). Omul care în îmbrăcăminte si în umblare se poartă după moda lumii, ca să nu-l ocărască nimeni si să-l disprețuiască că e
rămas în urmă, acela nu-i ucenicul lui
Hristos pentru că nu vrea să poarte ocara Lui. Pentru această categorie de oameni nu-i nevoie de prigoană ca să se lepede de Domnul. Ei în timp de
libertate se leapădă de Domnul pentru
că nu le place jugul ascultării și ocara
lui Hristos, nici nu le place să învețe de la Domnul să fie blânzi si smeriți cu inima. Dar, pe lângă ura și
ocara lumii, Domnul a spus că unii
credincioși vor trece hotărât si prin prigoană,
pentru că va trebui să depună mărturie si să dea socoteală de nădejdea care e în ei, si trebuie să se împlinească numărul
martirilor ce strigă de sub altar. Dar Domnul a spus că pentru timpul si vremea
aceea își va îmbrăca poporul cu putere de
sus, căci în starea aceasta nu putem rămâne în picioare în timpul prigoanei. Credincioșii predați pe deplin
Domnului, vor fi umpluți cu putere si vor avea părtașii si experiențe deosebite
cu Domnul, iar când va fi prigoana,
ei nu vor simți torturile si durerile,
că vor fi plini de Duhul Sfânt. Domnul a spus să ne mângâiem cu făgăduința venirii Lui, că nu va mai
fi mult si când va fi mai greu,
Domnul va veni si ne va lua la El.
Timpul s-a
apropiat, vremea-i scurtă si Domnul a cerut să fim treji si să veghem în vederea rugăciunii, ca să nu
cădem în încercările ce vor
veni, ci să ieșim biruitori în Numele Lui, cerând sângele Lui în ajutor, ca să avem parte cu El în ziua venirii Lui. Domnul să ne ajute pe toți la
aceasta,.
Amin.
În data de 20
octombrie, 1993, cu ajutorul Domnului, am ajuns în Canada, în vizită la rudenii, împreună cu soțul, înainte cu două luni, Domnul ne-a vorbit prin Duhul
Sfânt prin mai mulți prooroci, că
ușa ce a fost închisă înaintea noastră de mai multă vreme, Domnul o va deschide si vom intra pe ea, căci
această lucrare e hotărâtă de
El. Domnul a spus că El va veghea asupra copiilor noștri si-i va ocroti în absența noastră si mâna Lui ne va ocroti si pe noi în călătorie. Cu
adevărat, ușa a fost închisă, căci
ori si câte invitații ni s-au făcut pentru vizita în America sau Canada, nu ni s-au aprobat până
acum. Dar lucrarea s-a
adeverit, căci de data aceasta, ni s-a aprobat să plecăm în vizită.
La trei zile după
ce am ajuns în Canada, Domnul mi-a descoperit printr-un vis de noapte această lucrare: mi se părea că eram într-o biserică necunoscută de mine,
din Canada, unde poporul era adunat
la serviciul divin. Eu mă uitam foarte mirată k forma de închinare a acestui popor, căci era cu totul deosebită de cum o știam eu din bisericile
noastre românești. M-am mirat că
atunci când s-au rugat, ei nu s-au pus pe genunchi. Rugăciunea lor mi
s-a părut foarte rece, dar ei își manifestau bucuria bătând din palme. La fel, când s-a citit Cuvântul, mi
s-au părut foarte indiferenți. Când s-a explicat Cuvântul prin predică, ei iarăși au bătut din palme si
uneori chiar au râs. Pastorului i se părea lucru obișnuit si bun să folosească cuvinte care să-i facă să râdă si
să fie veseli. La cântarea în comun, băteau tare din palme si unii se legănau
că aproape ziceai că joacă pe
ritmul cântărilor. Femeile erau aproape toate în capul gol, cu părul tăiat si coafat, având inele, brățări, cercei si lănțișoare; multe din ele
erau fardate si aproape toate erau
îmbrăcate după moda lumii.
Domnul mi-a zis:
"Vezi ce formă de închinare aduce poporul în fața Mea? Mie nu-Mi place această formă de închinare, căci nu-Mi dau cinstea si respectul
de Dumnezeu. Du-te si spune că
astfel de închinare nu-Mi este plăcută, pentru că poporului nu-i place umilința
si nici smerenia, ci și-a lărgit cărarea ca să poată merge pe ea cu toate
bagajele străine. Aduc o formă de
închinare, dar prin trăire si purtare Mă tăgăduiesc. Du-te, spune poporului Meu pe care I-am strâns
unul câte unul si i-am adus aici
să-Mi slujească de mărturie între aceste neamuri spre slava Numelui Meu, să nu se ia după obiceiurile neamurilor din jurul lor acceptând forma lor de
închinare, care nu-Mi este plăcută,
ci ei să se închine în duh si în adevăr. Să rămână la așezămintele drepte, care sunt puse de Mine de la început si să
nu se ia după modul de viețuire al neamurilor, îmbrățișând chipul veacului acestuia. Scopul cu care i-am
adus aici și le-am purtat de grijă să nu ducă lipsă, a
fost ca ei să fie ca o lumină, care să
lumineze în întuneric și neamurile din jurul lor să vadă lumină și să vină la lumina Mea. Ei nicidecum să nu accepte obiceiurile neamurilor din jur, nici forma
lor de închinare. Dar iată, în
cercetarea făcută, cum a ajuns starea multora
din popor în vremea aceasta:
Se văd frământări
și îngrijorări în mijlocul poporului. Mulți duc poveri străine pe umerii lor, iar unii sunt legați cu legături
străine. Mulți aduc la altarul Meu doar o formă de închinare, iar orânduirile
drepte care s-au pus la început, după care poporul să se înfățișeze si să se închine la altarul Meu, le-au schimbat cu obiceiuri și forme de
închinare. De aceea nu se vede
propășire și poporul bate pasul pe loc, căci harul si puterea Duhului Sfânt de lucrare lipsește din
mijlocul poporului. Sunteți
chemați să descărcați poverile străine, să rupeți legăturile străine cu care singuri v-ați legat, să dezbrăcați haina zdrențuroasă si să vă îmbrăcați în haina
de in subțire, să nu vă atingeți de
nimic ce-i necurat si să vă faceți rost de o inimă nouă în care să locuiască îndurarea, mila si pacea.
Cu căință, cu recunoștință si
smerenie, să vă înfățișați la altar ca să căpătați îndurare. Nu vă risipiți timpul în zadar, că sunt gelos că altarul Meu stă dărâmat în multe din
căminele voastre si mulți aduc
foc străin pe altarul lui Baal, risipindu-și timpul în zadar. Nu mai găsesc plăcere în legile si
orânduirile Mele drepte, ci-și găsesc plăcerea în pofta
ochilor si lăudăroșia acestei vieți. Se
strigă <Vai de cei ce stau cu altarul Domnului dărâmat în casele lor si ei aduc jertfe pe altarul străin,
căci Nimicitorul va intra în casele lor si mulți vor fi cei loviți> -
numai numele le va merge că trăiesc, dar ei
vor fi morți, în unele din cămine vor fi
lăsate chiar semne de doliu, ca mărturie pentru mulți, ca să știe că sunt un Dumnezeu gelos pentru poporul Meu
care-i pornit să se depărteze de
Mine. Ei nu-și mai găsesc plăcere în legile
si orânduirile Mele, nici în Cuvântul Meu, ci își găsesc plăcerea în deșertăciunile și plăcerile de o clipă
a lucrurilor trecătoare. Intrați cu căință și recunoștință și nu faceți
alergări iuți în pustie în porniri
nechibzuite, căci se strigă <Vai de cei ce strâng comori în zilele din urmă,
căci nenorocirea va veni dintr-o
dată>. Luați bine seama că se strigă <Vai de cei ce opresc partea Mea
care este a orfanului, a văduvei, a nenorociților, a săracului si a celor ce duc lipsă, căci vă voi
cere socoteală pentru partea Mea,
zice Domnul, care ați risipit-o în plăcerile voastre>. E vremea de trezire și deșteptare, căci lucrurile ce vor veni vor îngrozi pe mulți; căci trei curenți
puternici vor porni curând și vor prinde tot globul pământesc si vor intra în
toate continentele si mulți vor vedea
și vor zice <Da, semnele Apocalipsei
se împlinesc pe pământ>. Pentru poporul Meu e semn de trezire și deșteptare că nu-i mult si se va auzi strigarea
<Veniți la Mine!> și cei ce M-au înțeles își vor lua zborul sus, iar pentru cei ce nu M-au înțeles, va urma plânsul
și ceasul asprei judecăți."
După ce s-au dat
aceste cuvinte, am întrebat pe Domnul cu privire la altarul lui Baal, dacă vrea să-mi spună care este, că poate vor întreba unii din popor la ce anume
s-au referit aceste cuvinte. Domnul mi-a răspuns
clar: "Altarul lui Baal, care a intrat în casele multora, este
televizorul. Pe altarul rugăciunii nu mai
au timp să aducă un ceas de rugăciune, ci mulți, de formă, stau câteva clipe la
altar, dar si atunci au gândurile împrăștiate, iar la altarul lui Baal
aduc ore întregi întinându-si cugetele. De
aceea mânia Mi s-a suit până în nări împotriva celor ce fac aceste lucruri căci pe această fereastră, moartea a intrat în casele multora si va aduce moartea
sufletească pentru mulți."
AMIN
În noaptea de 28
octombrie 1993, Domnul mi-a arătat această lucrare. Am văzut mult popor adunat ca într-o adunare mare si
mi s-a dat să înțeleg că reprezintă
poporul Domnului de pe tot pământul,
în fața poporului era ca un altar pe care unii din popor
aduceau jertfe Domnului, dar cei mai mulți din popor stăteau tare nepăsători:
unii erau întorși cu spatele spre altarul Domnului si cu fața spre ușă, alții
vorbeau între ei, iar alții chiar râdeau
între ei. Deodată perdeaua s-a tras si un sol al Domnului, care s-a arătat ca un înger foarte puternic, a ieșit în față
si a strigat: "Venirea Domnului e foarte aproape! Pregătiți-vă! Vegheați si nu vă depărtați de altarul
Domnului. Aduceți jertfe curate,
căci venirea Domnului va fi în curând, curând
de tot. Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului; nu vă atingeți de nimic spurcat si necurat.
Untdelemnul ce vi s-a dat în vase, folosiți-1 pentru ungerea celor
loviți si răniți din jurul vostru si
strigați în gura mare: <Vine Domnul!> căci venirea Domnului este mult mai aproape decât voi vă gândiți." Mulți din popor s-au uitat unii la alții, dar cei
mai mulți au rămas tot nepăsători, iar alții au zis: "Tot așa s-a
spus de atâta timp si Domnul încă nu a venit.
Cine poate ști când va fi venirea
Domnului?" Alții au început a disprețui si pe cei ce au fost mișcați
de cuvântul Domnului și care au început să aducă jertfe pe altarul Domnului. Eu am început a plânge si am întrebat pe solul Domnului dacă vrea să îmi spună
cât mai este până când vine Domnul?
Mai este mult? Că e așa de grea vegherea pentru că mulți s-au obișnuit
deja cu acest cuvânt: «Vine Domnul!» si
disprețuiesc chiar si pe cei ce îndeamnă poporul la veghere si pregătire, să-L întâlnească pe Domnul. A spus: "Nu este îngăduit să spun nimic mai
mult decât atât, că venirea Domnului
e foarte aproape, dar fiindcă insiști, o clipă te las să vezi cât e de aproape
venirea Domnului."
A tras perdeaua la
o parte și am văzut pământul ca pe un ecran si la o distanță mică, de câțiva metri, se vedea capătul: era pus ca un stăvilar (ca un hotar) ce nu putea
fi trecut, iar de sus s-a coborât
ca o lozincă pe care era scris "SFÂRȘIT" si s-a fixat în fața pământului. Din cer se vedea coborând un
oraș ca o cetate deosebit de
frumoasă, cu turnuri înalte ce străluceau cu putere, ca aurul. Deasupra acestei cetăți, plutea un
nor alb ce reprezenta slava
Domnului, ce umbrea cetatea, în partea din față, era ca un soare mare, ce strălucea puternic încât nu puteam să privesc bine cetatea din pricina strălucirii, înaintea cetății, venea în zbor un înger puternic cu o
carte de aur în mână pe care era scris
numărul l si a zis: "în cartea numărul l sunt scrise numele celor ce în curând vor fi răpiți la Domnul, să-L întâmpine în văzduh." Apoi, a mai arătat
o altă carte, pe care era scris
numărul 2: "Aceasta e cartea vieții unde sunt scrise numele celor mântuiți, ce n-au parte de
întâia înviere și vor trece pe la judecată. Dar se striga: "Ferice de cei
al căror nume e scris în cartea
numărul l, căci ei vor avea parte de întâia
înviere." Apoi mi-a zis: "Vezi cât e de aproape venirea
Domnului? Aceste lucruri sunt
gata să apară. Du-te si strigă: <Vine Domnul>. Fii un semn pentru alții si pregătiți-vă pentru răpire, căci Domnul vine în curând. Apropiați-vă de
altarul Domnului și aduceți jertfe curate, iar vasele, în
care s-a pus untdelemn pentru ungere, să fie
puse neîncetat pe altar, ca untdelemnul din ele. să poată fi folosit
pentru ungerea rănilor și vânătăilor celor loviți, căzuți, răniți și bolnavi.
Să strigați zi și noapte deșteptare și
trezire în popor, căci venirea Domnului e foarte aproape!
Perdeaua s-a tras
înapoi, îngerul a dispărut, iar eu am rămas plângând si strigând: "Vine Domnul. Pregătire căci venirea
Domnului e foarte aproape. Deșteptare si trezire că vine Domnul!" Unii din popor au luat în
serios cuvintele date, s-au apropiat
de altar si aduceau jertfe Domnului. Alții au început a disprețui si a-si face semne între ei, că s-a
mai găsit cineva să strige că
vine Domnul, zicând: "Parcă noi nu știm că vine Domnul." Au început să râdă disprețuitor
spunând: "Cine știe când
vine Domnul?" si s-au întors cu spatele spre altarul Domnului. Priveau afară pe geamuri si pe ușă
si vorbeau între ei. Eu strigam
întruna: "Vine Domnul. Nu luați cu ușurință semnalul dat că s-a arătat solul Domnului cu cartea
numărul l, gata să o deschidă
si să strige: <Răpirea Bisericii>."
Dintr-o dată, din
nou ca pe un ecran, a apărut pământul. Multe lucruri au fost arătate, dar fazele treceau în grabă mare unele după altele. S-au arătat schimbări făcute
în orânduirile pământului; în alte faze s-au arătat războaie, secetă,
inundații, foc, dărâmături si
strâmtorări mari prin care trebuia să treacă si poporul Domnului. Mulți au căzut si foarte puțini au rămas
în picioare ținând mărturia
Domnului Isus si Cuvântul Adevărului.
Deodată s-a auzit un sunet de trâmbiță si solul Domnului cu cartea numărul i în mână, s-a arătat
strigând: "Fiți gata să
vă încolonați în rând, așa cum vă veți auzi numele strigat. Veniți voi, cărora v-a plăcut să
stați aproape de Domnul pe pământ si
ați rămas lângă El în ascultare, umilință si smerenie! Veniți, cei ce ați purtat crucea zi de zi pe
umeri cu lepădare de sine.
Veniți, cei cărora v-a plăcut jugul Lui si sarcina Lui v-a părut ușoară; n-ați cârtit si n-ați murmurat. Veniți cei ce nu v-ați rușinat de Domnul si
v-a plăcut să stați aproape de El
în ocări si dispreț. Veniți cei ce ați vărsat lacrimi pe pământ si ați îmbrăcat
haina răbdării, dar prin toate nu v-ați depărtat, ci ați rămas aproape de Domnul găsindu-vă plăcerea în legile si poruncile Lui; v-a plăcut să
stați aproape de Domnul pe pământ.
Acum veniți si veți fi pe totdeauna lângă El." Apoi a început să strige numele
celor scriși în cartea numărul 1. Am
văzut cum se înrolau în rând cei ce erau strigați. Am cunoscut între ei surori si frați sinceri cere pe pământ au rămas lângă Domnul în umilință si
smerenie, luptându-se lupta cea bună
a credinței, iar Domnul a depus mărturie
prin Duhul Sfânt pentru ei, însoțindu-i în lucrare. Mulți din cei ce nu și-au auzit
numele strigat au început a plânge,
întrebând cum de ei nu își aud numele strigat, căci si ei au fost pocăiți si au slujit pe Domnul,
luptându-se toată viața să ajungă
clipa răpirii, trecând chiar prin mari încercări si probe. La unii le-a
răspuns: "Numele vostru nu este scris aici pentru că nu v-a plăcut să stați aproape de Domnul. V-ați
lărgit cărarea depărtându-vă de
Domnul. De aceea numele vostru nu este scris
aici." La alții le-a răspuns: "Voi n-ați purtat haina răbdării, nu v-a plăcut jugul si sarcina lui Hristos. Ați
scuturat jugul si v-ați luat o
sarcină mai ușoară." Altora le-a zis: "Voi nu ați purtat crucea zi de zi, nu v-ați lepădat de sine si
în încercări ați murmurat si ați
cârtit. De aceea v-ați pierdut dreptul de la răpire." La alții le-a spus: "Voi nu ați răbdat, nu ați iertat
si nu ați iubit. Voi ați vorbit de
rău, ați clevetit si ați disprețuit cuvintele
Domnului când vi s-a spus să vă opriți si să vă întoarceți de la aceste lucruri care v-au depărtat de Domnul. Acum voi veți trece pe la judecată. Voi pe pământ
v-ați ales locul, căci nu v-a plăcut
să stați aproape de Domnul, purtând ocara
Lui, nici să mergeți pe urmele Lui în umilință si smerenie." Atunci a început regretul si
plânsul în popor.
O soră a întrebat:
"Numele meu unde este scris? Eu din copilărie am slujit pe Domnul si am
trecut prin multe cuptoare si încercări." Solul a spus: "Prin
încercările prin care ai trecut te-ai clătinat, ai murmurat si n-ai rămas aproape de Domnul. De aceea numele tău este scris în cartea
numărul 2 a celor mântuiți." Ea a
mai întrebat: "Dar soțul meu este scris în cartea celor mântuiți?" Solul s-a uitat în carte
spunând: "Numele lui este șters
pentru că a hulit pe Duhul Sfânt. Pentru el să nu te mai rogi, că nu vei fi ascultată. Nici o mijlocire nu mai e primită
pentru el, fiindcă a hulit pe Duhul
harului." Din nou a întrebat sora:
"Dar copiii mei? Am avut opt copii. Numele lor unde este scris?" Solul s-a uitat în carte si a zis:
"Șase copii au numele scris în
cartea celor mântuiți, dar în dreptul numelui a doi dintre copii e un semn de întrebare. Se vede că au pășit
alături de cărare. Pentru ei poți să
te rogi si să mijlocești si de se va vedea recunoștință, întoarcere si hotărâri statornice, numele lor va rămâne scris. Dar de nu vor lua seama să intre în
ascultare, numele lor va fi șters."
S-a ridicat altă
persoană si a întrebat: "Numele meu de ce nu mi I-am auzit? Numele meu unde este scris? Eu am slujit
pe Domnul si Domnul m-a pecetluit
cu Duhul Sfânt si mi-a dat darul proorociei. M-am rugat pentru multe suflete,
stăruind împreună cu ei si au primit Duhul Sfânt. Domnul a făcut si vindecări
când m-am rugat pentru bolnavi. Am trecut prin cuptoare de suferință si încercări. De ce numele meu nu a
fost strigat?" Solul a căutat în
cartea numărul l zicând: "Numele tău a fost scris, dar a fost șters din pricină că nu ți-ai păstrat locul aproape de Domnul si te-ai depărtat de El. în
ultima vreme tu nu ai mai adus
roadă si te-ai clătinat de pe temelie." A căutat apoi în cartea numărul 2,
spunând: "Numele ti-a fost scris în cartea celor
mântuiți. Vei trece pe la judecată."
Mulți au mai
întrebat, plângând, de ce nu-și aud numele, iar solul le răspundea la toți, spunându-le motivele: "N-ați rămas aproape de Domnul, n-ați rămas în
dragostea Lui, nu v-ați iubit unii pe
alții, n-ați răbdat si n-ați iertat, n-ați rămas în umilință, n-ați rămas la smerenie si n-ați
rămas în ascultare de Cuvântul Domnului. Voi singuri v-ați depărtat de Domnul.
Ați știut că vine Domnul dar nu
v-ați pregătit să-L puteți întâmpina în
clipa răpirii. Semnale după semnale au fost date, dar voi nu le-ați luat în seamă. Acum nu se mai
poate schimba nimic."
Solul s-a îndreptat
spre mine spunând: "Du-te și spune tot ce ai văzut si auzit, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, chiar de vei fi disprețuită. Spune cuvintele
Mele, strigă deșteptare si
trezire în popor ca să nu ți se ceară socoteală că ai tăcut și n-ai mărturisit tot ce ți-a fost spus
și arătat. Spune poporului să nu ia
în chip ușuratic cuvintele acestea căci altfel te vor sluji ca mărturie. Cei ce se vor trezi si se vor
pregăti, vor avea parte de răpire."
Eu binecuvântez pe Domnul si laud Numele Său, căci a găsit cu cale încă odată să ne trezească, pentru că ne iubește atât de mult si ne vrea viața. Domnul nu vrea să piară nici unul din copiii Lui, nici să rămână afară când El va veni. Domnul ne