EZECHIEL

 

„Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel! Cînd vei auzi un cuvînt care iese din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea" (Ezec. 3:16-21).

 

Isaia este profetul Fiului lui Dumnezeu; Ieremia este purtătorul de cuvînt al Tatălui, care-și disciplinează copiii; Ezechiel este proorocul Duhului, numit în text: „slava Domnului".

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei care se poate traduce prin „Dumnezeu întărește" sau „Domnul este tăria mea".

 

Autorul: Ca și Isaia, Ezechiel a fost și preot și profet. El se pregătea să slujească Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facă. Preoții erau instalați în slujire numai de la vîrsta de 30 de ani, iar Ezechiel a fost dus în robia babiloniană în anul 597 î.Cr., pe cînd avea numai 25 de ani. După încă cinci ani petrecuți în Babilon, Ezechiel și-a început slujirea printre poporul captiv de la rîul Chebar. Timp de cel puțin 22 de ani activează ca preot și profet (Ezec. 29:17). Se căsătorește, dar nu știm dacă a avut sau nu copii din această căsătorie.

 

Data: Amănuntele date de Ezechiel ne ajută să stabilim foarte ușor data scrierii. Fiecare secțiune profetică a cărții debutează cu data la care a fost primită de la Domnul și transmisă oamenilor. Activitatea profetică a lui Ezechiel a început în luna Iulie din anul 593 î.Cr. și a continuat cel puțin pînă la vremea menționată în ultima profeție înregistrată de textul cărții, adică: luna Aprilie din anul 571 î.Cr. Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia și Daniel. Cam de aceiași vîrstă cu Daniel, dar mult mai tînăr decît Ieremia, profetul a fost mult influențat de „profetul lacrimilor” căruia i-a continuat aparent trei dintre profețiile sale: (1) vedenia cazanului pus pe foc (Ezec. 11:1-12; 24:3-14; comparate cu Ier. 1:13-15), (2) zicala strugurilor acrii (Ezec. 18:2-32; comparat cu Ier. 31:29-30) și (3) pilda celor două surori (Ezec. 23:1-49; comparat cu Ier. 3:6-11).

 

Conținutul cărții: Ezechiel ajunge la Babilon cu 9 ani după Daniel, făcînd parte din cei 10.000 de captivi luați de Nebucadnețar în timpul domniei lui Zedechia (2 Împ. 24:11-18). El își începe activitatea după 5 ani de robie, spulberînd chiar de la început nădejdiile false ale celor care credeau că robia va fi scurtă și că evreii se vor întoarce foarte repede acasă. Cartea lui Ezechiel a fost un mesaj adresat națiunii. Evreii trebuiau convinși că nu poate fi vorba despre o întoarcere în țara promisă, mai înainte de a se produce o totală întoarcere la Dumnezeu. Acest mesaj își atinge punctul maxim în pasajul din Ezec. 18:30-32:

 

„Întoarceți-vă și abateți-vă de la toate fărădelegile voastre, pentru ca să nu vă ducă nelegiuirea la pieire. Lepădați de la voi toate fărădelegile, prin care ați păcătuit, faceți-vă rost de o inimă nouă și un duh nou. Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceți-vă dar la Dumnezeu, și veți trăi".

 

Cartea lui Ezechiel are un caracter autobiografic și este aranjată într-o ordine cronologică. Conținutul cărții înregistrează activitatea lui Ezechiel ca profet. Proorociile rostite de Ezechiel pot fi rezumate și împărțite în felul următor: (a) profeții adresate situației prezente: judecata Ierusalimului și a poporului evreu (Ezec. 4-14), (b) profeții despre viitor - destinul națiunilor (Ezec. 25-39) și (c) profeții despre vremea sfîrșitului: Templul, închinarea, cetatea (Ezec. 40-48).

 

Ezechiel este un prooroc foarte puțin citat în Noul Testament. Nu-l găsim în textul Evangheliilor sau al epistolelor, dar el apare în toată măreția lui în cartea Apocalipsei. Pentru cel ce cunoaște Biblia, nu este nici un secret că Ezechiel și Ioan sînt amîndoi profeți apocaliptici. Și unul și celălalt au avut harul să primească de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile sfîrșitului, în care Dumnezeu va face ceruri noi și un pămînt nou în care va locui neprihănirea. Multe din pasajele cărților lor pot fi citite și studiate în paralel. Iată de exemplu viziunea scaunului de domnie al lui Dumnezeu:

 

„Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el" (Ezec. 1:26).

 

„Numaidecît am fost răpit în Duhul. Și iată că în cer era pus un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. Cel ce ședea pe el, avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu; și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere" (Apoc. 4:2-3).

 

Ca și cartea lui Ioan, și proorociile lui Ezechiel sînt pline de vedenii (Ezec. 8), pilde (Ezec. 17), poeme (Ezec. l9), proverbe (Ezec. 12:22, 23; 18:2) și tablouri cu încărcătură simbolică. Specificul acesta mai are încă o explicație. Pînă la căderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a făcut literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26, 27). Așa că mesajul lui către popor nu a putut fi transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor și al simbolurilor. Din cauza acestei situații, profetul a fost împins de cîteva ori de Dumnezeu în situații dificile. A trebuit să umble gol, să stea legat cu frînghii, să mănînce baligă de animal, etc. Cel mai greu de purtat dintre toate semnele profetice a fost însă moartea soției sale, produsă chiar în ziua în care a căzut Ierusalimul (Ezec. 24:15-27). Pentru ca glasul lui Ezechiel către popor să sune la fel cu glasul Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca profetul să guste ceva din durerea pe care Dumnezeu însuși a simțit-o cînd a încuviințat pedepsirea cetății favorite.

 

Unul dintre cele mai grafice capitole ale cărții lui Ezechiel este capitolul 37 în care găsim viziunea văii oaselor. Nicăieri în Biblie nu este descrisă mai plastic refacerea și renașterea poporului evreu. Și tot nicăieri în Biblie nu se găsește mai clar declarația că Dumnezeu nu și-a terminat planurile cu evreii. Dumnezeu poate să-i ridice chiar și din morminte pentru a-i așeza în matca destinului lor mesianic.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Expresia caracteristică a cărții este „slava Domnului". Ea apare de 12 ori în primele 11 capitole, dispare apoi din text, pentru ca să reapară în capitolul 43 al cărții. Capitolul l debutează cu descrierea slavei cerești, iar capitolele 40-48 încheie cartea cu descrirea instaurării slavei lui Dumnezeu pe pămînt („Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; facă-se voia Ta; vie împărăția Ta; precum în cer așa și pe pămînt" - Matei 6:9-10). Între aceste două extreme, cartea lui Ezechiel ne prezintă ce s-a întîmplat cu slava Domnului în împărăția lui Iuda. În Ezechiel 8 îl vedem pe profet dus de Domnul la Ierusalim ca să fie martor la idolatria poporului și pentru a asista la plecarea slavei Domnului din cetate.

 

În Vechiul Testament, slava Domnului era semnul prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Locul ei era între heruvimii harului de pe chivotul legămîntului din Cortul întîlnirii. Din pricina păcatelor poporului, în timpul vieții lui Ezechiel, Dumnezeu trimite asupra evreilor pedeapsa robiei. Înainte însă de căderea Ierusalimului, slava Domnului părăsește treptat cetatea. Mai întîi, ea „s-a ridicat dintre heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei" (Ezec. 9:3). Această mișcare a ei a făcut ca Templul să se umple de nor și curtea de strălucire (Ezec. 10:4). Apoi „slava Domnului a plecat din pragul Templului, și s-a așezat pe heruvimi. Heruvimii și-au întins aripile... și s-au oprit la intrarea porții Casei Domnului spre răsărit" (Ezec. 10:18-19). „După aceea... slava Domnului s-a înălțat din mijlocul cetății, și s-a așezat pe muntele de la răsăritul cetății" (Ezec. 11:22-23). Plecarea slavei Domnului din Ierusalim s-a făcut cu o încetineală și cu o maiestate care subliniază parcă regretul cu care Dumnezeu trebuie să se despartă de cetate și să îngăduie distrugerea ei. Cînd slava a plecat, a început prăpădul.

 

Ezechiel nu se oprește însă aici. Profeția lui ridică vălul de la orizontul viitorului. Capitolele finale ale cărții lui proclamă întronarea împărăției lui Israel și revenirea slavei: „M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit. Și iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit... Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit. Atunci, Duhul m-a răpit și m-a dus în curtea dinlăuntru. Și Casa era plină de slava Domnului!" (Ezec. 43: l -5).

 

Mesajul cărții: Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a descoperi care este ideea principală și mesajul central din cartea lui Ezechiel. Ele se găsesc pe aproape fiecare filă a cărții. Cu variații minime, fraza: „Și vor ști că Eu sînt Domnul" se repetă de nu mai puțin de 70 de ori. Ea este folosită de 29 de ori atunci cînd se vorbește despre pedeapsa pe care o va aduce Iehova asupra Ierusalimului; de 24 de ori atunci cînd se vorbește despre judecata divină care va cădea asupra neamurilor; și de 17 ori atunci cînd se vorbește despre viitoarea restaurare a Israelului și despre binecuvîntarea care va veni asupra lui la vremea sfîrșitului. Această observație dă pe față însăși chintesența cărții. Ezechiel anunță că poporul ales, și toate celelalte popoare ale lumii, vor ajunge să cunoască în scurgerea vremii că Iehova este singurul și adevăratul Dumnezeu, Suveran absolut asupra neamurilor și asupra istoriei.

 

Aceasta se va face prin trei acțiuni distincte:

 

(a), mai întîi este vorba despre pedepsirea Ierusalimului și despre ducerea poporului ales în robie, lucru despre care noi știm astăzi că s-a întîmplat întocmai;

 

(b), în al doilea rînd, prin judecata și pedepsirea popoarelor existente în zilele lui Ezechiel, lucru despre care iarăși noi știm că s-a întîmplat întocmai; și

 

(c), în al treilea rînd, prin prezervarea Israelului și prin finala lui restaurare în poziția și privilegiile de popor al Legămîntului. Aceasta s-a întîmplat parțial o dată cu reîntoarcerea din robia Babiloneană a „rămășiței" sub conducerea lui Ezra și Neemia, se întîmplă acum prin supraviețuirea miracuIoasă a Israelului și își va avea curînd încununarea în instaurarea împărăției Mielului.

 

Redus la o singură afirmație, cartea lui Ezechiel spune: „Și veți cunoaște că Eu sînt Domnul!".

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

Viziunea inițială și chemarea profetului Ezechiel în slujbă (1-3)

 

1. PREZENT - JUDECATA IERUSALIMULUI ȘI A POPORULUI (4-24)

Pilde și profeții despre apropierea pedepsei (4-7)

Viziunea Templului și a cetății: Slava Domnului pleacă (8-11)

Alte simboluri și mesaje despre judecată (12-24)

 

2. VIITOR - DESTINUL NAȚIUNILOR (25-39)

Judecăți asupra popoarelor străine (25-32)

După judecată Israelul va fi restaurat (33-37)

Distrugerea lui GOG și MAGOG; înălțarea Israelului (38-39)

 

3. VREMEA SFÎRȘITULUI: TEMPLUL, ÎNCHINAREA, CETATEA (40-48)

 

TEMPLUL reclădit și slava cea nouă (40:1 - 43:12)

ÎNCHINAREA reînnoită, rîul cel sfînt (43:13- 47:12)

ȚARA re-împărțită și

CETATEA lui Dumnezeu (47:13- 48:35)

 

***********************************