EZRA

 

Cele trei cărţi mai mici care ne stau acum în faţă - Ezra, Neemia şi Estera - încheie seria celor 17 cărţi istorice care alcătuiesc prima secţiune a Vechiului Testament. Aceste trei cărţi trebuiesc studiate împreună deoarece ele înregistrează lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Israel după întoarcerea evreilor din robia Babiloniană. Ezra şi Neemia se ocupă de „rămăşiţa" care s-a întors în Ierusalim şi în Iudea, iar Estera explică ce s-a întîmplat cu poporul care a preferat să rămînă prin ţările în care fuseseră duşi. Pentru o mai bună înţelegere a acestor cărţi care marchează sfîrşitul cronicilor istorice este bine să citim şi ultimele trei cărţi din secţiunea cărţilor profetice: Hagai, Zaharia şi Maleahi, căci ei au fost profeţii ridicaţi de Dumnezeu în Israel în perioada de după robie.

 

Titlul: Dacă această carte ar fi fost numită nu după numele autorului ei, ci după conţinutul pe care îl are, ea ar fi putut fi intitulată: „Cartea restaurării", „Cartea repatrierii" sau „Cronica rămăşiţei lui Iuda". Dacă ar fi fost numită după numele eroilor ei principali, ar fi trebuit să i se spună: „Cartea lui Zorobabel şi a lui Ezra". Titlul ei este însă „Ezra" şi aceasta subliniază şi mai mult rolul jucat de această extrordinară personalitate în lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o pentru reaşezarea Israelului în tiparul divin.

 

Autorul: Ezra face parte din marele triumvirat al cărturarilor responsabili pentru scrierea Vechiului Testament: Moise, Samuel şi Ezra. Tradiţia evreiască, prin Talmud, îl consideră pe Ezra unul dintre cei mai proeminenţi lideri din istoria lui Israel. Lui îi sînt atribuite cinci lucrări capitale pentru identitatea evreilor ca neam: (1) înfiinţarea în Babilon a unei instituţii cu numele de: „Sinagoga cea mare". Această şcoală rabinică era alcătuită dintr-un număr de 120 de membrii, toţi urmaşi ai profeţilor şi întemeietori ai grupării „cărturarilor" care au păstrat şi transmis apoi scrierile sfinte evreieşti; (2) alcătuirea „canonului" Vechi Testamental. Sub acest nume este descrisă „culegerea de Scripturi sfinte evreieşti recunoscute de toţi evreii ca avînd autoritate dumnezeiască". Ezra le-a aşezat pe toate în trei categorii distincte numindu-le: Legea, Profeţii şi Scrierile; (3) trecerea de la scrierea antică ebraică la scrierea evreiască cu caractere grafice asiriene; (4) alcătuirea Cronicilor ca un rezumat al istoriei evreieşti şi scrierea cărţilor Ezra şi Neemia; (5) înfinţarea sinagogilor locale ca locuri în care poporul să citească şi să înveţe perceptele religiei evreieşti.

 

Faptul că Ezra este socotit autorul originalului ebraic al cărţilor 1 şi 2 Cronici, Ezra şi Neemia nu înseamnă că el nu a folosit fragmente din scrierile altor autori său că porţiunea autobiografică din cartea Neemia nu ar fi putut fi scrisă chiar de Neemia însuşi.

 

Data: Cartea se ocupă cu unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Israelului: întoarcerea din robie. Această întoarcere nu s-a făcut într-o singură etapă, ci în mai multe. Tot aşa şi pentru consemnarea evenimentelor putem presupune că există mai multe date ale scrierii. Refacerea vieţii religioase a Israelului a durat o perioadă de aproximativ o sută de ani. În acest interval de timp au existat două perioade mai mici de o excepţională importanţă:

 

1. Cei 20 de ani (537-517 î.Cr.) scurşi între darea decretului lui Cir-persanul şi pînă într-al şaselea an al domniei lui Dariu-medul, în care, sub conducerea lui Zorobabel ca guvernator şi Iosua ca preot, poporul a rezidit Templul. Pentru cunoaştera evenimentelor din această perioadă citiţi Ezra 1-6, Zaharia şi Hagai, ultimele două capitole din cartea 1 Cronici, primul capitol din cartea 2 Cronici, Psalmii 126 şi 137, precum şi referinţele despre împăratul persan Cir din cartea profetului Isaia (Isaia 44:23 pînă la 45:8).

 

2. Cei 25 de ani (458-433 î.Cr.) în care Neemia, ca guvernator, Ezra, ca preot au condus lucrarea de refacere a zidurilor Ierusalimului, în vremea aceea a activat profetul Maleahi.

 

În cartea Ezra ne întîlnim cu amîndouă aceste perioade, în Neemia găsim numai cea de a doua perioadă.

 

Contextul istoric: Evreii au fost duşi în robie mai întîi de asirieni (1 Împ. 17) şi apoi de babilonieni (2 Împ. 25). După 70 de ani de robie, împăratul persan Cir le-a dat dreptul de a se întoarce în ţara lor. Babilonul căzuse între timp sub cucerirea medo-persanilor (Octombrie 539 î.Cr.). Cele zece seminţii luate în robie de asirieni nu s-au mai întors în Israel, în anul 537 î.Cr. s-au întors în Israel primii evrei veniţi din robie. În anul 516 î.Cr. a fost încheiată reclădirea Templului, în anul 479 î.Cr. Estera a devenit împărăteasa Persiei (ca soţie a lui Xerxes). În anul 458 î.Cr. Ezra a condus cel de al doilea convoi de evrei care s-au întors din robie, în anul 445 î.Cr. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului.

 

Conţinutul cărţii: Ezra ne aduce înaintea ochilor cel de al doilea „Exod" din istoria evreilor. Primul avusese loc în Egipt sub conducerea lui Moise. Cel de al doilea are loc acum din Babilon sub conducerea lui Ezra. Ca şi Moise, Ezra este un om al cărţii, cu o educaţie aleasă şi destinat să alcătuiască culegerea de cărţii sfinte ale neamului.

 

Avem toate motivele să credem că la început, 1 şi 2 Cronici, Ezra şi Neemia au format o singură scriere istorică. Evreii şi creştinii din primele veacuri l-au considerat pe Ezra drept autor al acestor compilaţii.

 

Numărul celor întorşi din Babilon cu ocazia plecării primului convoi a fost de aproximativ 50.000 de oameni. Este un număr relativ mic fată de totalul evreilor care plecaseră în robie şi cu mult mai mic decît numărul total al evreilor aflaţi în exil la aceea oră. Cei ce s-au întors au alcătuit într-adevăr numai o „rămăşiţă". Ceilalţi au preferat să uite necazurile strămoşilor lor şi s-au hotărît să rămînă între neamurile printre care fuseseră strămutaţi. Se poate ca mulţi dintre ei să fi reuşit între timp să-şi facă un rost şi o situaţie materială prosperă. Perspectiva întoarcerii în sărăcia Israelului pentru a-i rezidi dărîmăturile nu a părut prea atrăgătoare multora dintre ei. Întoarcerea celor 50.000 şi faptele lor sînt descrise în primele 6 capitole ale cărţii Ezra. Celelalte capitole, (7-10), descriu întoarcerea lui Ezra la Ierusalim şi lucrarea lui de refacere şi reformă spirituală a poporului.

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: întreaga carte gravitează în jurul declaraţiei următoare: „Căci Ezra îşi pusese inima să adîncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile" (Ezra 7:10).

 

Mesajul cărţii: Cartea lui Ezra este un tipar pentru mişcările de trezire spirituală. Conţinutul ei ne arată 6 paşi spre o stare după voia lui Dumnezeu:

 

1. Întoarcerea în ţară (cap.1 şi 2) - revenirea la străvechea vatră a credinţei.

2. Reclădirea altarului (cap. 3:1-6 - reluarea unei vieţi de rugăciune.

3. Reclădirea Templului (3:8-13) - reconsiderarea atitudinii faţă de Dumnezeu.

4. Înfruntarea duşmanilor (cap.4) - respingerea ispitelor şi tentaţiilor care ne-ar putea opri din drum.

5. Îndemn profetic (5:1-6:14) - supunerea faţă de autoritatea Cuvîntului lui Dumnezeu.

6. Terminarea Templului (6:15-22) - perseverenţa în ascultarea şi cinstirea Domnului.

 

O astfel de refacere spirituală trebuie să se producă din cînd în cînd în fiecare dintre noi. Ea este necesară mai ales atunci cînd creştinismul nostru s-a poticnit undeva în trecut şi ajungem să ne dăm seama că trăim "robia" sub apăsarea duşmanilor sufletului nostru. Din cînd în cînd este bine să se ridice cîte un Pavel care să preia mesajul lui Ezra şi să ne întrebe: „Oh, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a, fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Cristos ca răstignit?" „Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?" (Galat. 3:1; 5:7)

 

Mesajul despre Dumnezeu pe care îl găsim în această carte poate fi parafrazat cu un text din Ieremia: „Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare" (Plîngerile lui Ieremia 3:31-32).

 

SCHIŢA CĂRŢIII

 

I. ÎNTOARCEREA LUI ZOROBABEL 1-6

Decretul lui Cir, 1:1-11

 

NUMĂRĂTOAREA POPORULUI

Conducătorii, 2:1-2

Familiile, 2:3-20

Cetăţile, 2:21-35

Preoţii, 2:36-39

Leviţii, 2:40-42

Slujitorii, 2:43-54

Robii lui Solomon, 2:55-58

Descendenţi neconfirmaţi, 2:59-63

Cifra totală, 2:64-70

 

RECONSTRUIREA TEMPLULUI

Rezidirea altarului, 3:1-3

Sărbătoarea Corturilor, 3:4-6

Refacerea temeliilor Templului, 3:7-13

 

AMÎNAREA ZIDIRII TEMPLULUI

Samaritenii vor să participe, 4:1 -3

Compromisul refuzat, 4:4-5

Consecinţa, 4:6-24

Zidirea Templului începe iarăşi, 5:1-17

Decretul lui Dariu, 6:1-12

Terminarea zidirii, 6:13-15

Sfinţirea Templului, 6:16-22

 

II. ÎNTOARCEREA LUI EZRA 7-10

Întoarcerea la Ierusalim, 7:1-8:36

 

TREZIREA SPIRITUALĂ DE LA IERUSALIM

Starea poporului, 9:1-4

Mărturisirea lui Ezra, 9:5-15

Legămîntul cu poporul, 10:1-8

Curăţirea poporului, 10:9-44

 

                            ÎMPĂRAŢI                            DATE                         CAPITOLE ÎN CARTEA                               TEXTE

                                                                                                                      EZRA                                                             corespondente

                                   Cirus                                       538-530                      Capitolele 1-6

                                   Cambises                                530-522                      (deşi nu sunt menţionate numele                       Hagai şi Zaharia

                                                                                                                      Lui Cambises şi Smerdis)

                                   Smerdis                                   522

                                   Darius                                     521-486

                                   Xerxes I                                  486-465                      4:6                                                                  Estera

                                   Artaxerxe I                              464-423                      4:7-23 şi cap. 7-10                                         Maleahi

                                   Darius II                                  423-404                                                                                            Neemia                                                          

***********************************************