FAPTELE APOSTOLILOR

 

 

Titlul: În manuscrisele originale din limba greacă, cartea este numită: „Proxeis" - „Faptele". Scopul cărţii este arătat în chiar titlul ei: „Faptele Apostolilor". Unii au fost de părere că titlul ar fi mai corect în alte variante ca: „Faptele Domnului Isus după înviere" (ţinînd cont de cuvintele scrise de Luca în introducere: „...în cea dintîi carte am vorbit despre tot ce a început să facă Isus... pînă în ziua care s-a înălţat la cer", concluzia ar fi că cea de a doua carte cuprinde faptele făcute de acelaş Isus după înălţarea la cer!). Alţii ar fi preferat: „Faptele Duhului Sfînt" şi nu puţini sînt cei care remarcă, asemenea lui Marshall, că: „Nu le putem numi Faptele Apostolilor, atîta vreme cît, ignorînd activităţile celorlalţi apostoli, ele nu vorbesc decît despre unele fapte petrecute numai în vieţile lui Petru şi Pavel. Mai corect ar fi să le numim: „Unele fapte ale unor apostoli"!

 

Părerea noastră este că numele pe care-l poartă cartea este cel mai potrivit, atîta vreme cît asistăm la activităţile unui grup de oameni, trimişi de Isus Cristos în lume, îmbrăcaţi în puterea Duhului Sfînt şi care răspîndesc mesajul lor pe temelia mărturiei lor colective.

 

Autorul: Este clar că autorul acestei cronici istorice este Luca, doctorul care a scris şi Evanghelia care-i poartă numele. Introducerea cărţii ne spune clar acest lucru:

 

"Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început, pînă în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese" (Fapte 1:1-2).

 

Data: Luca a scris această cronică prin anii 62-63 d.Cr., pe la sfîrşitul celei dintîi detenţii a lui Pavel în Roma. Trebuie spus că Luca a scris probabil sub directa supraveghere a lui Pavel. Cartea nu poate fi plasată mai tîrziu, deoarece nu descrie nici persecuţia creştinilor din Roma sub Nero (64 d.Cr.), nici moartea marelui apostol (68 d.Cr.), şi nici căderea Ierusalimului (70 d.Cr.).

 

Conţinutul cărţii: Cartea Faptele Apostolilor este o trecere firească de la evenimentele Evangheliilor la conţinutul epistolelor. Din structura cărţii înţelegem că Duhul Sfint a inspirat scrierea acestei cronici din cel puţin trei motive majore:

 

1. Să ilustreze programul de răspîndire al Evangheliei.

 

„Şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului" (Fapte 1:8). Faptele Apostolilor debutează cu naşterea Bisericii în ziua de Rusalii şi se încheie odată cu ajungerea lui Pavel la Roma.

 

2. Să adeverească autoritatea apostolică a lui Pavel.

 

Această autoritate a fost mult comentată şi contestată în rîndul iudeilor. Luca scrie cronica cu gîndul de a arăta tuturor că Domnul Isus este Acela care l-a chemat pe Pavel, Acela care l-a învăţat şi Acela care l-a folosit pentru trimiterea Evangheliei la neamuri. Mai mult, Luca vrea să spună tuturor că Pavel este egalul lui Petru în lucrarea Evangheliei. Nu încape nici o îndoială că Luca simţea amărăciunea din sufletul lui Pavel. Epistolele acestui apostol al neamurilor sînt pline de pasaje în care el simte nevoia să se apere şi să se justifice. În multe locuri, persoana şi Evanghelia lui fuseseră vorbite de rău. Înarmat cu o mare doză de simpatie pentru Pavel şi martor la lucrările minunate pe care Dumnezeu le făcea prin apostol, Luca s-a aşternut la treabă hotărît să dovedească Bisericii că Dumnezeu i-a dat lui Pavel autoritate apostolică.

 

Pentru a-şi împlini acest de al doilea scop, Luca îşi aşează materialul scrierii într-un plan alcătuit minuţios şi echilibrat în desfăşurare. El alege din activităţile lui Petru şi Pavel exact acele evenimente care îi pun pe picior de egalitate. S-ar părea că Luca ar vrea să spună tuturor: „Voi îl respectaţi pe Petru? Ei bine, eu vă voi arăta că Pavel nu este cu nimic mai prejos".

 

                                                                                  PETRU                                              PAVEL

                                                                       Prima predica (cap.2)                          Prima predica (13)

                                                                       Vindecarea slabanogului (3)                 Vindecarea slabanogului (14)

                                                                       Simon Magul (8)                                 Elima vrajitorul (13)

                                                                       Puterea umbrei lui (5)                          Basmale cu puteri vindecatoare (19)

                                                                       Punerea miinilor lui (8)                         Punerea miinilor lui (19)

                                                                       Inchinarea catre Petru (10)                   Inchinarea catre Pavel (14)

                                                                       Invierea Tabitei (9)                              Invierea lui Eutih (2)

                                                                       Intemnitarea lui Petru (12)                    Intemnitarea lui Pavel (28)

 

 

În situaţia în care Pavel a devenit autorul celor mai multe din epistolele Noului Testament, nu-i de mirare că s-a părut potrivit Duhului Sfînt să-l inspire pe Luca în scrierea Faptelor Apostolilor ca să ne arate tuturor cine este acest apostol şi cum a apărut el în sînul Bisericii primare. Fără scrierea lui Luca, epistolele lui Pavel ar fi fost mult mai greu de acceptat şi de asimilat.

 

3. Pentru a arăta cea de a doua refuzare a împărăţiei de către evrei.

 

Din predicile rostite de Petru la Rusalii şi imediat după aceea reiese foarte clar că dorinţa lui Dumnezeu ar fi fost ca evreii să se pocăiască şi să înceapă evenimentele prevestite de proorocul Ioel: „Şi acum ştim, fraţilor că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai dinainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că adică, Cristosul Său va pătimi. Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremuri de înviorare şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos" (Fapte 3:16-20). După învierea Sa din morţi, Domnul Isus a stat de vorbă cu ucenicii timp de 40 de zile despre: „lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu" (Fapte 1:3). Rusaliile au fost începutul semnelor prevestitoare instaurării acestei împărăţii. Semnele, vindecările şi minunile au făcut parte şi ele din acest debut timpuriu al împărăţiei. Autorul Faptelor Apostolilor ne arătă însă că evreii nu au primit mesajul apostolilor şi cum, încet - încet, Dumnezeu s-a îndepărtat de la Israel, a făcut să înceteze iarăşi semnele împărăţiei şi l-a trimis pe Pavel „la neamuri" (Fapte 22:21).

 

Cronica lui Luca acopere o perioadă de aproximativ 30 de ani din viaţa Bisericii primare. Ea consemnează trecerea de la Iudaism la credinţa personală în Isus Cristos ca Mîntuitor. Considerat la început doar ca o „sectă" iudaică", creştinismul se desprinde încet - încet de graniţele Israelului ducînd vestea despre Domnul Isus Cristos înspre marginile pămîntului.

 

Evenimentele petrecute în primii 30 de ani din viaţa Bisericii sînt foarte importante. Doctrinele şi practica Bisericii primare s-au cristalizat în anii aceştia de înaintare a Evangheliei. Astăzi, pentru ca o învăţătură sau practică să poată fi considerată validă în Biserică, ea trebuie să fi fost subiectul unei învăţături a Domnului Isus şi o practică a Bisericii primare. Iată de ce cronica lui Luca a devenit filtrul care reglementează învăţătura şi practica bisericii creştine din toate timpurile.

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea „Faptelor" este o carte de tranziţie: de la Evanghelii la Epistole, de la Iudaism la Creştinism, de la Lege la Har, de la evrei în exclusivitate la orice făptură şi de la împărăţia lui Dumnezeu la Biserica lui Cristos.

 

CUPRINSUL CĂRŢII

 

I. Creştinismul în Ierusalim, 1-8:3

 

A. Domnul cel înviat, 1:1-26

Domnul Isus lămureşte, 1:1-5

Domnul Isus trimite, 1:6-11

Domnul Isus alege, 1:12-26

 

B. Rusaliile: Naşterea Bisericii, 2:1-47

Puterea de la Rusalii, 2:1-13

Predica de la Rusalii, 2:14-36

Prozeliţii de la Rusalii, 2:37-47

 

C. Vindecarea slăbănogului, 3:1-26

Minunea, 3:1-11

Mesajul, 3:12-26

 

D. Începutul prigoanei, 4:1-37

Prigoana, 4:1-22

Rugăciunea, 4:23-31

Resursele, 4:32-37

 

E. Compromis şi confruntare, 5:1-42

Refuzarea compromisului intern, 5:1-11

Biruinţa în confruntare externă, 5:12-42

 

F. Noi lucrători pentru noi lucrări, 6:1-7

 

G. Ştefan, cel dintîi martir, 6:8-8:3

Întărîtarea norodului, 6:8-15

Înfruntarea doctrinară, 7:1-53

Omorîrea lui Ştefan, 7:54-8:3

 

II. Creştinismul în Palestina şi Siria, 8:4-12

 

A. Împrăştierea creştinilor, 8:4-40

Samaritenii primesc Cuvîntul, 8:4-25

Etiopeanul primeşte Cuvîntul, 8:26-40

 

B. Convenirea lui Pavel, 9:1-31

Pavel îl primeşte pe Domnul, 9:1-19

Biserica îl primeşte pe Pavel, 9:20-31

 

C. Convertirea celor dintre neamuri, 9:32-11:30

Pregătirea lui Petru, 9:32-10:22

Predica lui Petru, 10:23-48

Apărarea lui Petru, 11:1-18

O nouă biserică la Antiohia, 11:19-30

 

D. Irod îi prigoneşte pe creştini, 12:1-25

Omorîrea lui Iacov, 12:1-2

Închiderea şi eliberarea lui Petru, 12:3-19

Moartea lui Irod, 12:20-23

Răspîndirea Cuvîntului, 12:24-25

 

III. Creştinismul - către marginile pămîntului, 13:1-28:31

 

A. Prima călătorie misionară, 13:1-14:28

Evenimentele din Antiohia, 13:1-3

Evenimentele din Cipru, 13:4-12

Evenimentele din cetăţile Galatiei, 13:13-14:20

Evenimentele din drumul de întoarcere, 14:20-28

 

B. Consiliul de la Ierusalim, 15:1-35

Deosebirea de vederi, 15:1-5

Discuţia, 15:6-18

Decizia, 15:19-29

Comunicarea hotărîrii în Antiohia, 15:30-35

 

C. A doua călătorie misionară, 15:36-18:22

Formarea echipei misionare, 15:36-40

A doua vizită la Biserici, 15:41-16:5

Trecerea în Europa, 16:6-10

Lucrarea în Filipi, 16:11-40

Lucrarea în Tesalonic, Berea şi Atena, 17:1-34

Lucrarea în Corint, 18:1-17

Încheierea călătoriei, 18:18-22

 

D. A treia călătorie misionară, 18:23-21:26

La Efes: Puterea Cuvîntului, 18:23-19:41

În Grecia, 20:1-5

Asia Mică: Troa şi presbiterii din Efes, 20:6-38

Din Milet la Cezareea, 21:1-14

Pavel în Biserica din Ierusalim, 21:15-26

 

E. Călătoria spre Roma, 21:27-28:31

Arestarea şi cuvîntarea de apărare, 21:27-22:29

Pavel înaintea Sinedriului, 22:30-23:10

Pavel escortat spre Cezareea, 23:11-35

Pavel se apără înaintea lui Felix, 24:1-27

Pavel se apără înaintea lui Festus, 25:1-27

Pavel se apară înaintea lui Agripa, 26:1-32

Călătoria pe mare şi naufragiul, 27:1-44

Pavel în Malta şi spre Roma, 28:1-16

Pavel la Roma, 28:17-31

 

**************************************************