FAPTELE APOSTOLILOR

 

 

Titlul: În manuscrisele originale din limba greacă, cartea este numită: „Proxeis" - „Faptele". Scopul cărții este arătat în chiar titlul ei: „Faptele Apostolilor". Unii au fost de părere că titlul ar fi mai corect în alte variante ca: „Faptele Domnului Isus după înviere" (ținînd cont de cuvintele scrise de Luca în introducere: „...în cea dintîi carte am vorbit despre tot ce a început să facă Isus... pînă în ziua care s-a înălțat la cer", concluzia ar fi că cea de a doua carte cuprinde faptele făcute de acelaș Isus după înălțarea la cer!). Alții ar fi preferat: „Faptele Duhului Sfînt" și nu puțini sînt cei care remarcă, asemenea lui Marshall, că: „Nu le putem numi Faptele Apostolilor, atîta vreme cît, ignorînd activitățile celorlalți apostoli, ele nu vorbesc decît despre unele fapte petrecute numai în viețile lui Petru și Pavel. Mai corect ar fi să le numim: „Unele fapte ale unor apostoli"!

 

Părerea noastră este că numele pe care-l poartă cartea este cel mai potrivit, atîta vreme cît asistăm la activitățile unui grup de oameni, trimiși de Isus Cristos în lume, îmbrăcați în puterea Duhului Sfînt și care răspîndesc mesajul lor pe temelia mărturiei lor colective.

 

Autorul: Este clar că autorul acestei cronici istorice este Luca, doctorul care a scris și Evanghelia care-i poartă numele. Introducerea cărții ne spune clar acest lucru:

 

"Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni, de la început, pînă în ziua în care S-a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese" (Fapte 1:1-2).

 

Data: Luca a scris această cronică prin anii 62-63 d.Cr., pe la sfîrșitul celei dintîi detenții a lui Pavel în Roma. Trebuie spus că Luca a scris probabil sub directa supraveghere a lui Pavel. Cartea nu poate fi plasată mai tîrziu, deoarece nu descrie nici persecuția creștinilor din Roma sub Nero (64 d.Cr.), nici moartea marelui apostol (68 d.Cr.), și nici căderea Ierusalimului (70 d.Cr.).

 

Conținutul cărții: Cartea Faptele Apostolilor este o trecere firească de la evenimentele Evangheliilor la conținutul epistolelor. Din structura cărții înțelegem că Duhul Sfint a inspirat scrierea acestei cronici din cel puțin trei motive majore:

 

1. Să ilustreze programul de răspîndire al Evangheliei.

 

„Și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului" (Fapte 1:8). Faptele Apostolilor debutează cu nașterea Bisericii în ziua de Rusalii și se încheie odată cu ajungerea lui Pavel la Roma.

 

2. Să adeverească autoritatea apostolică a lui Pavel.

 

Această autoritate a fost mult comentată și contestată în rîndul iudeilor. Luca scrie cronica cu gîndul de a arăta tuturor că Domnul Isus este Acela care l-a chemat pe Pavel, Acela care l-a învățat și Acela care l-a folosit pentru trimiterea Evangheliei la neamuri. Mai mult, Luca vrea să spună tuturor că Pavel este egalul lui Petru în lucrarea Evangheliei. Nu încape nici o îndoială că Luca simțea amărăciunea din sufletul lui Pavel. Epistolele acestui apostol al neamurilor sînt pline de pasaje în care el simte nevoia să se apere și să se justifice. În multe locuri, persoana și Evanghelia lui fuseseră vorbite de rău. Înarmat cu o mare doză de simpatie pentru Pavel și martor la lucrările minunate pe care Dumnezeu le făcea prin apostol, Luca s-a așternut la treabă hotărît să dovedească Bisericii că Dumnezeu i-a dat lui Pavel autoritate apostolică.

 

Pentru a-și împlini acest de al doilea scop, Luca își așează materialul scrierii într-un plan alcătuit minuțios și echilibrat în desfășurare. El alege din activitățile lui Petru și Pavel exact acele evenimente care îi pun pe picior de egalitate. S-ar părea că Luca ar vrea să spună tuturor: „Voi îl respectați pe Petru? Ei bine, eu vă voi arăta că Pavel nu este cu nimic mai prejos".

 

                                                                                  PETRU                                              PAVEL

                                                                       Prima predica (cap.2)                          Prima predica (13)

                                                                       Vindecarea slabanogului (3)                 Vindecarea slabanogului (14)

                                                                       Simon Magul (8)                                 Elima vrajitorul (13)

                                                                       Puterea umbrei lui (5)                          Basmale cu puteri vindecatoare (19)

                                                                       Punerea miinilor lui (8)                         Punerea miinilor lui (19)

                                                                       Inchinarea catre Petru (10)                   Inchinarea catre Pavel (14)

                                                                       Invierea Tabitei (9)                              Invierea lui Eutih (2)

                                                                       Intemnitarea lui Petru (12)                    Intemnitarea lui Pavel (28)

 

 

În situația în care Pavel a devenit autorul celor mai multe din epistolele Noului Testament, nu-i de mirare că s-a părut potrivit Duhului Sfînt să-l inspire pe Luca în scrierea Faptelor Apostolilor ca să ne arate tuturor cine este acest apostol și cum a apărut el în sînul Bisericii primare. Fără scrierea lui Luca, epistolele lui Pavel ar fi fost mult mai greu de acceptat și de asimilat.

 

3. Pentru a arăta cea de a doua refuzare a împărăției de către evrei.

 

Din predicile rostite de Petru la Rusalii și imediat după aceea reiese foarte clar că dorința lui Dumnezeu ar fi fost ca evreii să se pocăiască și să înceapă evenimentele prevestite de proorocul Ioel: „Și acum știm, fraților că din neștiință ați făcut așa, ca și mai marii voștri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai dinainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că adică, Cristosul Său va pătimi. Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremuri de înviorare și să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos" (Fapte 3:16-20). După învierea Sa din morți, Domnul Isus a stat de vorbă cu ucenicii timp de 40 de zile despre: „lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu" (Fapte 1:3). Rusaliile au fost începutul semnelor prevestitoare instaurării acestei împărății. Semnele, vindecările și minunile au făcut parte și ele din acest debut timpuriu al împărăției. Autorul Faptelor Apostolilor ne arătă însă că evreii nu au primit mesajul apostolilor și cum, încet - încet, Dumnezeu s-a îndepărtat de la Israel, a făcut să înceteze iarăși semnele împărăției și l-a trimis pe Pavel „la neamuri" (Fapte 22:21).

 

Cronica lui Luca acopere o perioadă de aproximativ 30 de ani din viața Bisericii primare. Ea consemnează trecerea de la Iudaism la credința personală în Isus Cristos ca Mîntuitor. Considerat la început doar ca o „sectă" iudaică", creștinismul se desprinde încet - încet de granițele Israelului ducînd vestea despre Domnul Isus Cristos înspre marginile pămîntului.

 

Evenimentele petrecute în primii 30 de ani din viața Bisericii sînt foarte importante. Doctrinele și practica Bisericii primare s-au cristalizat în anii aceștia de înaintare a Evangheliei. Astăzi, pentru ca o învățătură sau practică să poată fi considerată validă în Biserică, ea trebuie să fi fost subiectul unei învățături a Domnului Isus și o practică a Bisericii primare. Iată de ce cronica lui Luca a devenit filtrul care reglementează învățătura și practica bisericii creștine din toate timpurile.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Cartea „Faptelor" este o carte de tranziție: de la Evanghelii la Epistole, de la Iudaism la Creștinism, de la Lege la Har, de la evrei în exclusivitate la orice făptură și de la împărăția lui Dumnezeu la Biserica lui Cristos.

 

CUPRINSUL CĂRȚII

 

I. Creștinismul în Ierusalim, 1-8:3

 

A. Domnul cel înviat, 1:1-26

Domnul Isus lămurește, 1:1-5

Domnul Isus trimite, 1:6-11

Domnul Isus alege, 1:12-26

 

B. Rusaliile: Nașterea Bisericii, 2:1-47

Puterea de la Rusalii, 2:1-13

Predica de la Rusalii, 2:14-36

Prozeliții de la Rusalii, 2:37-47

 

C. Vindecarea slăbănogului, 3:1-26

Minunea, 3:1-11

Mesajul, 3:12-26

 

D. Începutul prigoanei, 4:1-37

Prigoana, 4:1-22

Rugăciunea, 4:23-31

Resursele, 4:32-37

 

E. Compromis și confruntare, 5:1-42

Refuzarea compromisului intern, 5:1-11

Biruința în confruntare externă, 5:12-42

 

F. Noi lucrători pentru noi lucrări, 6:1-7

 

G. Ștefan, cel dintîi martir, 6:8-8:3

Întărîtarea norodului, 6:8-15

Înfruntarea doctrinară, 7:1-53

Omorîrea lui Ștefan, 7:54-8:3

 

II. Creștinismul în Palestina și Siria, 8:4-12

 

A. Împrăștierea creștinilor, 8:4-40

Samaritenii primesc Cuvîntul, 8:4-25

Etiopeanul primește Cuvîntul, 8:26-40

 

B. Convenirea lui Pavel, 9:1-31

Pavel îl primește pe Domnul, 9:1-19

Biserica îl primește pe Pavel, 9:20-31

 

C. Convertirea celor dintre neamuri, 9:32-11:30

Pregătirea lui Petru, 9:32-10:22

Predica lui Petru, 10:23-48

Apărarea lui Petru, 11:1-18

O nouă biserică la Antiohia, 11:19-30

 

D. Irod îi prigonește pe creștini, 12:1-25

Omorîrea lui Iacov, 12:1-2

Închiderea și eliberarea lui Petru, 12:3-19

Moartea lui Irod, 12:20-23

Răspîndirea Cuvîntului, 12:24-25

 

III. Creștinismul - către marginile pămîntului, 13:1-28:31

 

A. Prima călătorie misionară, 13:1-14:28

Evenimentele din Antiohia, 13:1-3

Evenimentele din Cipru, 13:4-12

Evenimentele din cetățile Galatiei, 13:13-14:20

Evenimentele din drumul de întoarcere, 14:20-28

 

B. Consiliul de la Ierusalim, 15:1-35

Deosebirea de vederi, 15:1-5

Discuția, 15:6-18

Decizia, 15:19-29

Comunicarea hotărîrii în Antiohia, 15:30-35

 

C. A doua călătorie misionară, 15:36-18:22

Formarea echipei misionare, 15:36-40

A doua vizită la Biserici, 15:41-16:5

Trecerea în Europa, 16:6-10

Lucrarea în Filipi, 16:11-40

Lucrarea în Tesalonic, Berea și Atena, 17:1-34

Lucrarea în Corint, 18:1-17

Încheierea călătoriei, 18:18-22

 

D. A treia călătorie misionară, 18:23-21:26

La Efes: Puterea Cuvîntului, 18:23-19:41

În Grecia, 20:1-5

Asia Mică: Troa și presbiterii din Efes, 20:6-38

Din Milet la Cezareea, 21:1-14

Pavel în Biserica din Ierusalim, 21:15-26

 

E. Călătoria spre Roma, 21:27-28:31

Arestarea și cuvîntarea de apărare, 21:27-22:29

Pavel înaintea Sinedriului, 22:30-23:10

Pavel escortat spre Cezareea, 23:11-35

Pavel se apără înaintea lui Felix, 24:1-27

Pavel se apără înaintea lui Festus, 25:1-27

Pavel se apară înaintea lui Agripa, 26:1-32

Călătoria pe mare și naufragiul, 27:1-44

Pavel în Malta și spre Roma, 28:1-16

Pavel la Roma, 28:17-31

 

**************************************************