·
Agnus Dei (Mielul
Domnului): denumirea data lui Isus in Evanghelia lui Ioan (1,29,
1,36) si in Apocalipsa lui Ioan (5,6-14).
·
Aleluia (ebr.
hallelujah = Laudat fie Domnul): expresie întâlnita numai in Psalmii
din Vechiul Testament.
·
Amin (ebr.
Amen = Asa sa fie): expresia apare de 13 ori in Vechiul Testament
(pentru prima data in Numeri 5,21-22) si de 119 ori in Noul Testament.
·
Anatema:
formula de blestem a asa-zisilor eretici, folosita de Pavel (Galateni
1,8, Corinteni 16,22), mai târziu de biserica, cu ocazia
excomunicarilor. Mica anatema (excommunicatio minor): refuzul
acordarii sacramentelor sau a obtinerii titlului de preot. Marea anatema
(excommunicatio major): excluderea din biserica.
·
Anna (Hannas):
Originar din familia de preoti saducei ai Macabeilor, care detinea monopolul
dinastic al functiei de Mare Preot in organul suprem clerical Sanhedrin.
Mare Preot intre anii 6-15 d.C. Destituit in anul 15 d.C. de catre procuratorul
roman Valerius Gratus. L-a succedat in functie fiul Eleasar, apoi ginerele
Caiafa (Kaiphas, 18-37 d.C.), dupa care alti 3 fii. Anna (Hannas) a ramas mai
departe membru al Sanhedrinului, luând parte la interogatoriul lui Isus in
noaptea de joi spre vineri, inaintea Pastelui evreiesc Passah. Procesul s-a
desfasurat in casa comuna a lui Anna si Caiafa. Amplasamentul casei in
Ierusalim este nesigur. Exista 3 ipoteze:
1. Pe locul actualei
biserici Sf. Petru in Gallicantu (Sf.Petru la Cântatul Cocosului),
pe versantul nordic al Dealului Sion.
2. Pe locul actualei capele Sf. Salvator de lânga biserica armeana Sf.Iacob
cel Batrân.
3. Pe Dealul Sion, la sud de zidul Ierusalimului si la nord de actuala biserica
Dormitio St. Mariae (Adormirea Sf.Maria) (aceasta din urma
varianta este cea mai probabila!).
·
Anul crestin:
perioada cuprinsa intre primul Advent (la inceputul lunii decembrie) si ultima
dumineca de dupa Rusalii.
·
Arhanghelul Gabriel (ebr.
Gabriel = Omul Domnului): înger amintit in Vechiul
Testament (Daniel). Dupa evanghelistul Luca, Gabriel ar fi anuntat
atat nasterea lui Ioan Botezatorul, cât si a lui Isus.
·
Ave Maria (Fii
salutata, Maria): salutul Arhanghelului Gabriel adresat
Sf.Maria in Nazareth, la Buna Vestire - vestea ca Sf.Maria va ramâne in curând
insarcinata (Luca, 1,28, 1,42).
·
Betlehem (ebr.
Beit-Lehem = Casa Pâinii): comuna la 8 km sud de
Ierusalim. Loc de nastere al regelui David si (presupus) al lui Isus. Conform
proorocirilor din Vechiul Testament, Mesia (mântuitorul exclusiv al
poporului evreu!) trebuia sa fie descendent al regelui David si sa se nasca la
Betlehem. Isus n-a afirmat insa niciodata ca ar fi asteptatul mântuitor al
poporului evreu, sau al altor popoare. Posteritatea i-a acordat insa acest
atribut, iar spre întaririrea ideii mesianitatii sale, s-a lansat ipoteza
descendentei directe a lui Iosif (tatal lui Isus) din regele David, precum si a
nasterii lui Isus la Betlehem, scapându-se din vedere intreruperea filiatiunii
davidiene, in cazul procreerii feciorelnice a lui Isus! In Evangheliile lui
Marcu si lui Luca sunt prezentate doua geneaologii diferite ale lui Iosif.
Autorii Evangheliilor au mai scapat din vedere si faptul ca Vechiul
Testament prevestea sosirea unui Mesia numai pentru poporul evreu,
nu pentru intreaga omenire.
·
Biblie: In
l.greaca biblion (sing)/biblia (plural) inseamna foaie/foi de
papirus (carte/carti), materiale de scris, originare din vechiul port fenician
Gebal (numele asirian: Gubla, grecesc: Byblos) (vezi: Vechiul Testament,
Ezechiel 27, 9) (azi: Al Jubail / Zebail / Gubail / Djebeil, la 40 km nord de
Beirut in Liban). Byblos era si denumirea data de greci unei plante
acvatice de mlastina (foarte probabil papirus-ul egiptean!), cu care in portul
Byblos se facea un comert intens in timpul fenicienilor si din care se
confectionau rolele pentru scris.
·
Caiafa (Kaiphas): Mare
Preot al Sanhedrinului intre anii 18-37 d.C. Destituit de Romani in anul 37
d.C, împreuna cu procuratorul Pilat din Pont. Anchetarea lui Isus s-a
desfasurat in casa comuna a lui Anna si Caiafa, sub conducerea lui Caiafa.
Potrivit uneia din evanghelii, Isus ar fi fost trimis la inceput de catre
Caiafa la socrul Anna (Hannas), care l-ar fi retrimis înapoi la Caiafa
(Kaiphas), declinând competenta interogatoriului.
·
Catolic:
l.gr. kath'holen = universal.
·
Cherubimi (Heruvimi): doua
sculpturi ale unor fapturi înnaripate fabuloase din Templul solomonian din
Ierusalim (Primul Templu). Sculpturile sustineau pe aripile lor pe nevazutul Jahwe
(Jehova - Dumnezeu).
·
Coena Domini (Cina
cea de taina): de la acest cuvânt vine numele de Coenaculum (sala din cladirea
de pe Dealul Sion in Ierusalim, unde Isus ar fi servit ultima masa, împreuna cu
cei 12 apostoli).
·
Corpus Christi:
sarbatoare romano-catolica, introdusa în anul 1264 (are loc anual in prima joi,
dupa Trinitas - Sf.Treime).
·
Damnamus (condamnam
!): formula de afurisire a nesupusilor, a asa-zisilor eretici.
·
Diacon: l.gr.
diakonos = slujbas.
·
Ecce homo (Uitati-va,
ce mai om !): exclamatie admirativa a lui Pilat din Pont, in momentul
aducerii lui Isus in fata poporului, lânga fortareata Antonina din
Ierusalim (Ioan, 19,5).
·
Ecumenic (pamânt
locuit de oameni): pe vremea Romanilor ecumene era
denumirea marelui Imperiu Roman. Biserica primelor secole a inglobat nu numai
crestinii unei anumite provincii romane, ci intreaga crestinatate din imperiu.
·
Elisabeta: verisoara
si confidenta lui Maria (mama lui Isus), sotia rabinului rural Zaharia. La
vârsta înaintata, dupa ce pierduse orice speranta ca va mai avea copii, lui
Zaharia i s-ar infatisat Arhanghelul Gabriel, care l-a anuntat ca Elisabeta va
naste un copil, proorocire care s-a adeverit. Elisabeta si Zaharia au locuit in
satul Ein-Kerem, la 4-5 km vest de Ierusalim. Manastirea franciscana din
Ein-Kerem este construita deasupra grotei unde se crede ca s-ar fi nascut Ioan
Botezatorul, iar biserica Visitatio Mariae pe locul fostei case a lui
Elisabeta si Zaharia, unde Maria ar fi vizitat-o pe verisoara Elisabeta. Intr-o
vale de lânga Ein-Kerem exista si o mica manastire (Sf.Ioan in salbaticie),
pe locul unde Ioan Botezatorul ar fi petrecut câtiva ani. Elisabeta si Zaharia
ar fi înmormântati in Samaria (Sebaste-Sebastije), la cca 15 km nord-vest de
Nablus (Israel).
·
Episcop:
l.gr. episkopos = supraveghetor.
·
Esenienii: secta
Esenienilor (evlaviosi) a trait in izolare timp de 2 secole (din
anul 135 î.C. pâna in anul 68 d.C, an in care a fost nimicita de catre trupele
romane, in cadrul represiunilor antievreiesti din timpul Primului Razboi
Iudaic). Este foarte probabil ca Ioan Botezatorul si Isus au fost - cel
putin temporar - membrii acestei secte. In anul 1947 s-au descoperit la Qumran,
lânga Marea Moarta (la 50 km est de Ierusalim), celebrele role de piele si
cupru, cu texte religioase ale Esenienilor. Textele au fost redactate începând
cu anul 100 î.C. si ascunse in anul 66 d.C. in pesterile pustiului de nisip din
apropiere, spre a le feri de distrugerile iminentei actiuni militare a
Romanilor îndreptate împotriva razvratitilor iudei (Primul Razboi Iudaic).
Continutul textelor de la Qumran este senzational, fiind similar pildelor si
învatamintelor propavaduite de Isus, care au stat la baza religiei crestine.
Este de relevat faptul ca Isus, critic la adresa Fariseilor si Saduceilor,
nu aminteste si nu critica secta Esenienilor. Autoizolarea Esenienilor
s-a datorat fermei lor convingeri in iminenta sfârsitului lumii (parousiei), a
Apocalipsei si a Judecatii de Apoi.
·
Evanghelie: l.gr.
evangelion = Buna Vestire (Marcu 1,15, Galileeni 1,6-9). Biserica
a canonizat numai 4 din 35 evanghelii. Primele 3 evanghelii (Marcu, Matei,
Luca) se numesc sinoptice, din cauza asemanarii de continut.
·
Gethsemane (ebr.
gat-smanim = presa de stors ulei): mica
gradina in afara cetatii Ierusalim, la poalele Dealului Maslinilor, la est de
pârâul Kidron. Acest loc a fost vizitat de mai multe ori de catre Isus si de
însotitorii sai. Aici ar fi fost arestat Isus, de o trupa mixta de soldati
romani si de gardieni ai Templului herodian (Al Doilea Templu).
·
Gheena (ebr.
gehenna, gej-hinnom = valea Hinnom, valea blestemata,
valea iadului): in aceasta vale, la sud de cetatea
Ierusalim, se aduceau jertfe de copii in timpul sec.2-1 î.C. Mai târziu, valea
a fost folosita pentru depozitarea gunoaielor. Din cauza murdariei si a
prostului renume, a fost numita gej-hinnom (Marcu 9,43, Matei 25,41).
·
Golgota
(aram. gul-golet, lat. Calvaria = craniu, capatâna):
ridicatura de pamânt de cca 5 m, la cca 150 m vest de vechiul zid al
Ierusalimului si de Porta Judiciarum (Poarta Judecatii). Poarta
si vechiul zid sunt in prezent demolate. Poarta corespunde Statiei a VII-a de
pe Via Dolorosa (din cele 14 Statii). Pe Golgota aveau loc executiile publice
romane prin crucificare. Crestinii din Ierusalim au ridicat pe Golgota in sec.2
un monument. Dupa cel de al Doilea Razboi Iudaic (132-135 d.C.), împaratul
Hadrian a dispus demolarea monumentului crestin si edificarea unui templu inchinat
zeitei Venus-Afrodita. Imparatul roman Constantin cel Mare a ordonat in anul
335 d.C. demolarea templului lui Venus-Afrodita si construirea pe acel loc a
primei biserici (Mormântul lui Isus, Biserica Invierii). Initial,
ridicatura de pamânt Golgota n-a fost integrata in biserica, ci numai
presupusul cavou al lui Iosif de Arimathia, compus din 2 camere. Ulterior,
Golgota a fost acoperita cu o capela, iar mai târziu integrata in noua
biserica. Pe vremea lui Isus, numai Romanii aveau drept de a executa condamnatii
prin crucificare. Sanhedrinul (organul clerical suprem evreiesc) avea si el
drept de condamnare la moarte a unor inculpati, dar numai pentru delicte
religioase, executiile avand loc prin lapidare (linsaj cu pietre),
înafara zidului cetatii.
·
Herodes cel Mare (Irod
I, 39-4 î.C.): nascut in anul 74 î.C. in Idumea (mama de origine araba, tata
evreu). A fost guvernator al Galileei intre anii 43-40 î.C. Intre
anii 40-37 î.C. Palestina a fost ocupata temporar de Parti. Rege al
Iudeii (vasal Romei) intre anii 37-4 î.C. A avut 10 sotii si mai multi copii
(una dintre sotii a apartinut familiei Macabeilor). Pe 3 dintre copiii sai i-a
ucis, intre anii 7-4 î.C. Herodes este acel rege amintit in Evanghelia lui
Matei ca Irod care ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la
Betlehem. Imediat dupa urcarea sa pe tron, cunoscand profetiile, Herodes cel
Mare ar fi ordonat distrugerea registrelor cu date geneaologice ale urmasilor
prezumtivi ai regelui David. Dupa moartea lui Herodes cel Mare in anul 4 î.C. imparatul
roman Augustus (19 î.C - 14 d.C) a impartit fostul regat evreu Iudea intre 3
dintre copiii lui Herodes cel Mare: Herodes Antipas (cu titlu de tetrarh),
Philippus (tot cu titlu de tetrarh) si Archelaus (cu titlu de etnarh). Un alt
fiu, cu acelasi prenume (Philippus), a fost tatal vestitului personaj femenin
Salomeea. Herodes cel Mare a construit cetati noi si a edificat Templul al
doilea din Ierusalim (pe locul primului Templu, a Templului solomonian). Câtiva
membrii ai familiei sale sunt înmormântati in Necropola Herodienilor,
aflata la cca 500 m sud-vest de zidul Ierusalimului si de Poarta Jaffa. Se
presupune ca Herodes cel Mare ar fi îngropat in cetatea Herodion, la câtiva km
sud-est de Ierusalim.
·
Herodes Antipas (Irod
II, 4 î.C-39 d.C): fiu al regelui Herodes cel Mare si
tetrarh al unei parti din regat (Galileea si Pereia). Devenit vaduv, a luat in
casatorie pe cumnata Herodia (sotia fratelui vitreg Philippus, mama lui
Salomeea), fapt neconform religiei mozaice, pentru care a fost aspru criticat public
de catre Ioan Botezatorul. L-a arestat si ucis prin decapitare pe Ioan
Botezatorul in cetatea Machaerus din Pereia (fosta provincie Pereia se
afla azi in Iordania), pe malul estic al Marii Moarte. In timpul procesului lui
Isus, Herodes Antipas nu si-a asumat responsabilitatea judecarii lui Isus la
Ierusalim (unde se gasea cu ocazia sarbatorii anuale evreiesti Passah), ci l-a
retrimis inapoi procuratorului roman Pilat din Pont. Dupa decesul protectorului
sau (împaratul Tiberius, 14-37 d.C.), a inceput declinul politic al lui Herodes
Antipas. A murit in anul 39 d.C, dupa ce fusese exilat in provincia Galia. A
construit pe malul lacului Genesareth orasul Tiberias (in cinstea
imparatului Tiberius), capitala regiunilor guvernate de catre el. Este amintit
in Evanghelii tot sub numele de Irod (a nu se confunda insa cu ceilalti
2 Irozi amintiti de Evanghelii: Herodes cel Mare = Irod I si
Herodes-Aggripa I = Irod III !).
·
Herodes-Aggripa I (Irod
III, 41-44 d.C): nepot al regelui Herodes cel Mare si
rege al Iudeii intre anii 41-44 d.C. A fost incoronat in anul 41 d.C. de catre
prietenul si protectorul sau, imparatul roman Caligula (37-41 d.C.), dupa
decesul imparatului Tiberius. A obtinut, rând pe rând, multe din teritoriile
unchilor Herodes Antipas si Philippus. Dupa uciderea lui Caligula in anul 41
d.C, Herodes-Aggripa I (care locuia permanent la Roma) a jurat loialitate
noului imparat Claudius (41-54 d.C), obtinând Palestina in limitele hotarelor
din vremea lui Herodes cel Mare. Herodes-Aggripa I este acel Irod din
Noul Testament (vezi Faptele Apostolilor) care in anul 44 d.C. i-a condamnat la
moarte pe apostolii Iacob cel Batrân (fratele apostolului Ioan) si Petru
(evadat apoi din inchisoare). Herodes-Aggripa I a murit in anul 44 d.C. in
orasul Caesarea-Maritima, in mod dramatic, in timpul unor lupte si intreceri
sportive. A construit zidul al doilea al cetatii Ierusalimului, incorporând
intravilan si Golgota.
·
Herodes-Aggripa II
(50-100 d.C): fiul regelui Herodes-Aggripa I si nepot al regelui Herodes
cel Mare. Initial, rege al micului regat Chalkis, la est de actualul Liban, a
obtinut succesiv alte domenii din fostele teritorii ale nordului Palestinei,
unde a guvernat unchiul sau Philippus. In timpul domniei sale a avut loc Primul
Razboi Iudaic (66-70 d.C.).
·
Hostie:
l.lat. hostia = miel de sacrificiu.
·
Iacob cel drept:
denumit in Evanghelii Fratele lui Isus sau Iacob cel drept. Nu se
stie daca Iacob cel drept a fost frate bun, sau frate vitreg, cu Isus.
Dupa moartea apostolului Iacob cel Batrân in anul 44 d.C, Iacob cel drept a
preluat, impreuna cu apostolii Petru si Ioan, conducerea comunitatii crestine
din Ierusalim. La Conciliul Apostolic din Ierusalim din anul 46 d.C, Iacob
cel drept si ceilalti apostoli l-au combatut pe Pavel, sustinând
necesitatea mentinerii regulilor mozaice. Din aceiasi perioada dateaza si Scrisoarea
lui Iacob din Noul Testament, atribuita lui Iacob cel drept (in
acest document, crestinismul este prezentat drept o ramura a religiei mozaice).
In jurul anilor 62-64 d.C, ca urmare a refuzului de a se dezice de Isus, Iacob
cel drept a fost executat prin lapidare, la insistenta fostului Mare Preot
Anania (Hananias). In Valea Kidron din Ierusalim, pe versantul Dealului
Maslinilor, cu vechi necropole ale unora dintre membrii familii regale
evreiesti a Hasmoneilor (sec.2-1 î.C), Iacob s-ar fi ascuns in Mormântul lui
Josaphas in ziua arestarii lui Isus, de teama de a nu fi prins. Mormântul
lui Josaphas poarta deacea si numele de Mormântul lui Iacob.
·
Ierusalim (ebr.
Jerushalaim = orasul pacii). Alte vechi denumiri:
ebr. = Urasalim-Jebus, l.araba = El Kuds.
·
Inchizitie:
instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica, prin decretul papei
Gregor IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sângeroase a
asa-zisilor eretici. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor
si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale
Franciscanilor si Dominicanilor. In fruntea inchizitiei a stat un Mare
Inchizitor. Inchizitia a constituit una din cele mai grave erori savârsite de
biserica catolica, care a dus la crime pe scara de masa impotriva umanitatii.
·
Inger:
l.gr. angelos = trimis - emisar.
·
Ioan Botezatorul:
nascut in satul Ein-Kerem (lânga Ierusalim), fiul lui Elisabeta (verisoara lui
Maria, mama lui Isus) si a rabinului rural Zaharia. A venit pe lume cu circa 6
luni inainte de Isus. Nu au copilarit impreuna, dar s-au cunoscut in tinerete,
petrecând probabil o anumita perioada impreuna la Qumran, unde au primit o
educatie comuna eseniana. Predicator ascet, a activat la vârsta adulta numai in
preajma râului Iordan. Predicile sale poarta amprenta radicalismului esenian,
anuntând iminenta Apocalipsei si a Judecatii de Apoi, indemnând patetic la
pocainta, botez si ispasirea pacatelor. L-a criticat public in mod repetat pe
tetrarhul Herodes Antipas, pentru culpa de a se fi casatorit cu Herodia, fosta
sotie a fratelui vitreg Philippus, fapt care a atras întemnitarea sa in cetatea
Machaerus din Pereia (Iordania). La o petrecere cu multi oaspeti, Salomeea
(14-15 ani), fiica lui Herodia, ar fi dansat in fata tatalui sau vitreg Herodes
Antipas, solicitându-i capul lui Ioan Botezatorul, in schimbul favorului de a-i
deveni amanta. Ioan Botezatorul ar fi fost ucis in aceiasi seara, prin
decapitare, capul fiind adus Salomeei pe o tava. Isus a inceput activitatea
publica numai dupa moartea lui Ioan Botezatorul. Trupul lui Ioan Botezatorul ar
fi fost dus de sustinatorii sai in orasul Samaria (Sebaste-Sebastije-Sabastya,
Israel), unde ar fi fost ingropat. Imparatul roman anticrestin Julianus
Apostata (360-363) ar fi ars ramasitele lui Ioan Botezatorul, imprastiindu-i
cenusa. Capul ar fi fost salvat si dus la Alexandria (Egipt), apoi la
Constantinopol, de unde a fost dus in provincia Poitou din Franta de catre
regele francon Pippin III (715-768). Din trup ar mai fi ramas nearse numai un
brat si un deget. Anual, la data de 24 iunie, se sarbatoreste in lumea crestina
nasterea lui Ioan Botezatorul.
·
Ioan:
autorul prezumtiv al Apocalipsei dupa Ioan din Noul Testament. Unii cred
ca apostolul Ioan ar fi fost atât autorul Evangheliei lui Ioan, cât si a celor
3 Scrisori dupa Ioan si a Apocalipsei lui Ioan, fapt pus de altii
sub semn de intrebare.
·
Iosif de Arimathia:
membru al Sanhedrinului si adept al lui Isus. A obtinut de la Pilat din Pont
trupul lui Isus pe Golgota, ingropându-l in propriul sau cavou familial, la
câtiva zeci de metri de Golgota. Presupusul cavou al lui Iosif de Arimathia a
fost incorporat ulterior in biserica construita pe fostul loc de executie
publica Golgota (Biserica Invierii).
·
Iosif: fiul
tâmplarului Iacob, cu mama necunoscuta, de meserie tâmplar, dar si rabin
(cumulare frecventa de functii in vechea Palestina!). Conform legendei, familia
lui Iosif s-ar fi stabilit la Nazareth, cândva intre domnia reginei evreice
Salomeea-Alexandra (78-69 î.C, din dinastia Macabeilor) si anexarea Palestinei
de catre Romani in anul 64 î.C. In Vechiul Testament localitatea Nazareth nu
este amintita. Iosif a preluat tâmplaria parinteasca aproximativ in jurul
anului asasinarii lui Iuliu Cezar (44 î.C.). Ar mai fi fost odata casatorit si
ar fi avut din prima casatorie 4 baieti si 2 fete. S-ar fi mutat (transferat in
interes de serviciu ?) la Ierusalim, spre a contribui la inaltarea Templului
herodian. Dupa mutarea la Ierusalim, i-ar fi cunoscut pe parintii Mariei (Ana si
Ioachim). Devenit vaduv, i s-ar fi cerut de catre Sanhedrin sa ia in casatorie
pe Maria (fiica lui Ana si Ioachim), cu toate ca intre ei exista o diferenta
f.mare de vârsta, spre a salva onoarea familiei lui Maria. Iosif a apartinut
sectei Nazarenilor (Sfinti), care nu au avut nimic comun cu localitatea
Nazareth. De aici ar fi provenit confuzia evanghelistilor si a altora, care au
plasat locul de obârsie al familiei lui Isus la Nazareth. Documentele apocrife
sustin ca Iosif si Maria ar fi locuit la Ierusalim si ca regele Herodes cel
Mare ar fi ordonat arestarea si inculparea multora dintre executantii
Templului, banuiti de delapidari. Iosif - aflat pe lista neagra - ar fi fost
înstiintat la timp oportun de pericolul de a fi arestat, reusind, impreuna cu Maria
si Isus, sa fuga in Egipt (pâna la moartea lui Herodes cel Mare, in anul 4
î.C.), in colonia de evrei din Alexandria. Ceilalti copii ai lui Iosif din
prima casatorie ar fi ramas in Iudea. Dupa revenirea din Egipt, Iosif si Maria
au locuit, nu la Nazareth, ci la Kapernaum, orasel pe malul nordic al lacului
Genesareth, deseori pomenit in Evangheliile canonice, dar si in cele apocrife.
De la Iosif ar fi primit Isus educatia religioasa si cunostintele de tâmplarie.
Iosif a decedat probabil la inceputul guvernarii lui Pilat din Pont (in jurul
anului 26 d.C.), la o vârsta f.inaintata, fiind ingropat nu departe de Nablus
(Israel). Neclarificata a ramas problema daca cei 6 copii ai lui Iosif au
rezultat din prima sau din a doua casatorie. Numele baietilor este cunoscut:
Iacob, Iosif, Iuda si Simon. Numele celor doua fete nu se stie. In caz ca
copiii au fost procreeati cu Maria (ceea ce, din cauza vârstei sale inaintate
pare mai degraba improbabil!), Isus ar fi fost primul nascut. Cu exceptia lui
Iacob, nu se cunosc date biografice despre ceilalti frati ai lui Isus. In 2
evanghelii (Marcu si Luca) sunt prezentate geneaologii diferite ale lui Iosif,
de la Adam (?!), respectiv de la regele David, pâna la Iosif. Celelalte 2
evanghelii (Matei si Ioan) nu amintesc originea davidiana a lui Iosif. In cazul
acceptarii nasterii sale feciorelnice, Isus nu poate avea - oricum - origine
davidiana, intrucât firul filogenetic se intrerupe la Iosif !
·
Liturghie:
l.gr. leiturgia = serviciu divin.
·
Lucifer:
sinonim cu planeta Venus - Luceafarul. In vocabularul crestin Lucifer = diavol
(dupa Isaia 14,12 si Luca 10,18).
·
Madona:
reprezinta transcriptia italiana a expresiei latine Mea Domina
(Sf.Maria).
·
Maria:
singurul copil a lui Ana si Ioachim. Pe locul casei parintesti din Ierusalim s-a
construit biserica Sf.Ana (in partea de nord a vechii cetati, nu departe
de Poarta Stefan). Pe locul unei alte case a lui Ana si Ioachim (in
Nazareth) este construita biserica Buna Vestire (casa in care Mariei i
s-ar fi infatisat Arhanghelul Gabriel, anuntând ca va naste un prunc). De la
Nazareth, Maria ar fi facut o vizita verisoarei Elisabeta (mama lui Ioan
Botezatorul) in satul Ein-Kerem (cca 160 km de Nazareth). Biserica Visitatio
Mariae din Ein-Kerem aminteste de acest eveniment. Maria a venit pe lume,
la o lunga perioada dupa casatoria parintilor. Tatal a fost preot sau slujbas
al preotilor Templului din Ierusalim. Mama apartinuse unei familii de negustori
din Betlehem (sau Sephoris ?). A fost educata sever, in spiritul traditiei
mozaice. Potrivit acestei religii, o fata avea deja dreptul sa se marite, dupa
ce fizic era implinita (deobicei in jur de 12-13 ani). Nu se cunosc amanuntele
felului cum Maria a ramas insarcinata (in orice caz nu in mod nenatural). S-a
casatorit cu Iosif (barbat cu mult mai in vârsta), la cererea Sanhedrinului,
aducând pe lume pe Isus, când inca nu implinise 14 ani. A murit probabil dupa
decesul imparatului Caligula (41 d.C.), oricum, inainte de data indicata in
Evanghelia lui Matei (anul 50 d.C.). Traditia spune ca ar fi decedat la
Ierusalim, la 63 ani, pe locul unde se gaseste in prezent biserica Dormitio
Sanctae Mariae (Adormirea Maicii Domnului) pe Dealul Sion, lânga
cladirea care adaposteste la parter cenotaful regelui David iar la etaj Coenaculum (sala unde ar fi avut loc Cina cea
de taina). Nu se stie exact locul unde Maria este ingropata. Exista 2
morminte: unul lânga orasul Efes din Turcia vestica (capela Panaja Kapoulu),
al doilea in Ierusalim (biserica subterana Sf.Maria, sapata in stânca,
lânga gradina Gethsemane, la poalele Dealului Maslinilor). Unii afirma ca, in
afara de Isus, Maria n-ar fi avut alti copii, datorita diferentei mari de
varsta intre ea si Iosif. Ceilalti frati ai lui Isus mentionati in Evanghelii
ar fi fost copiii lui Iosif din prima casatorie. Biserica crestina sustine ca
Maria ar fi ramas fecioara pana la moarte. La Conciliul Ecumenic din anul 431
din Efes (Turcia) Mariei i s-a recunoscut calitatea de Mama a fiului lui
Dumnezeu (Maica Domnului), eliberata de orice pacat terestru. In anul 1950 biserica
a postulat teza Ridicarii la cer si a Sf.Maria. Comemorarea acestui
eveniment are loc anual la 15 august (catolici: Ridicarea Mariei la cer,
ortodocsi: Adormirea Maicii Domnului). Ana si Ioachim ar fi inmormantati,
impreuna cu Maria si cu parintii lui Iosif, in biserica Sf.Maria din
Ierusalim. Maria s-ar fi ridicat la ceruri de pe culmea Dealului Maslinilor, in
prezenta celor 12 apostoli.
·
Mesia (maschiach,
messias): miruitul (Vechiul Testament, 3 Moise 21,10).
·
Mitropolit (gr. metropolis
= capitala): rang clerical in biserica estica, echivalent functiei de
arhiepiscop in biserica vestica.
·
Pacatul capital: teza
bazata pe texte din Vechiul Testament (Psalm 51, Romani 5,12).
·
Papa (gr. pappas):
tata.
·
Paradis:
cuvant originar din limba iraniana veche, ce inseamna parc sau gradina
zoologica.
·
Parohie (gr. paroikia):
district.
·
Pastele: are
la origine sarbatoarea anuala evreiasca Passah (ebr. tranzitie).
Initial Passahul a simbolizat pasirea intr-un nou an si purificarea prin jertfe
de pacatele anului anterior. Ulterior, evreii au adaugat si comemorarea
exodului din robia egipteana (sub conducerea lui Moise). Passahul evreiesc are
loc anual la 14 Nissan (martie-aprilie, la prima luna plina, imediat dupa
patrarul de primavara), in orice zi a saptamanii, de luni pana dumineca.
Invierea lui Isus ar fi avut loc dumineca. In primii ani, Pastele crestin s-a
sarbatorit odata cu Passahul evreiesc. Cand apostolul Petru a ajuns la Roma,
Pastele era sarbatorit deja numai dumineca, deoarece Isus inviase intr-o zi de
dumineca. In Rasarit insa, biserica a continuat sa praznuiasca Pastele tot
odata cu evreii, pana la primul Conciliu Ecumenic din Niceea (anul 325), cand
s-a stabilit ca Pastele crestin sa fie sarbatorit numai dumineca. Aceasta
dumineca urma sa fie prima dumineca cu luna plina, dupa echinoctiul de
primavara. Bisericile crestine de est si vest nu serbeaza totusi simultan
Pastele. Despre Inviere, cele 4 evanghelii canonice, ca si alte documente din
Noul Testament, relateaza surprinzator de putin.
·
Pavel:
evreu nascut in orasul Tarsus (sudul Turciei), cu numele de Saulus, intr-o
familie instarita. Anul nasterii nu este cunoscut (intre 1-10 d.C). La varsta
de cca 14 ani a fost trimis de parinti la Ierusalim spre a studia. Elev al
vestitului carturar saduceu Gamaliel, membru influent al Sanhedrinului. In
prima faza a vietii, un adept fervent al religiei mozaice si luptator fanatic
impotriva asa-zisilor necredinciosi. Nu l-a cunoscut personal pe Isus.
Convertit la crestinism, in urma unei viziuni transcedentale la cativa km inainte
de Damasc (probabil in anul 32 d.C, deci la cca 2 ani dupa presupusa rastignire
a lui Isus). In jurul anului 34 d.C. ajunge la Ierusalim, unde a contactat pe
cei trei sefi spirituali ai comunitatii iudeo-crestine: apostolii Petru, Iacob
cel Batran si Ioan. Dupa unele ezitari, a fost cooptat in comunitate. A
intreprins trei calatorii misionare in bazinul Marii Mediterane (Orientul
Apropiat si Europa de sud), devenind principalul propagator al noii religii,
careia i-a imprimat proprii accente. A tinut legatura cu cei mai multi dintre
cei 12 apostoli, in special cu Petru. A fost arestat la Ierusalim in anul 58
d.C, pentru culpa de a fi introdus in Templul herodian mai multi straini.
Procesul impotriva lui Pavel este confuz prezentat. A fost trimis pentru
judecata ca cetatean roman in anul 60 d.C. la Roma. Pe locul casei unde a
locuit in Roma s-a construit biserica San Paolo alla Regolla. Ar fi fost
executat prin decapitare in jurul anilor 64-67 d.C, din dispozitia imparatului
Nero (nu a fost crucificat, fiind cetatean roman !). De la diaconul roman Gaius
(sec.2-3) ni s-au transmis unele amanunte legendare (neconfirmate istoric)
asupra executiei lui Pavel. Executia ar fi avut loc la cateva sute de metri sud
de vechiul zid al Romei, in vecinatatea drumului Via Ostiense, pe locul denumit
azi Tre Fontane. In clipa caderii capului, acesta ar fi saltat ca o
minge de 3 ori pe pamant. Pe acel loc ar fi aparut trei izvoare (de aici
denumirea Tre Fontane). Ar fi fost ingropat, la o oarecare distanta de
locul executiei, la vest de Via Ostiense. Pe locul unde ar fi fost ingropat,
imparatul Constantin cel Mare a construit basilica San Paolo fuori le Mura
(Sf.Pavel inafara zidului). Capul lui Pavel, impreuna cu cel al lui
Petru, se gasesc intr-o urna sub ciboriumul-altar din basilica San Giovanni
in Laterano din Roma. Scrisori autentice ale lui Pavel prezentate in Noul
Testament: Romani, Galatieni, Tesalonici (celelalte sunt falsuri).
·
Philippus (4
î.C.- 34 d.C.): fiu al regelui Herodes cel Mare si tetrarh al regiunilor nordice
ale Palestinei. Frate vitreg cu Herodes Antipas si Archelaus (mai tanar decat
acestia). A construit orasul Caesarea Philippi (azi: Paneas-Banjas in Israel)
unde Isus i-ar fi predat lui Petru, in mod simbolic, cheia succesorala
(Evanghelia lui Matei).
·
Pilat din Pont: al
cincelea procurator al provinciei romane Iudea (26-37 d.C.). In timpul
guvernarii sale a avut loc procesul intentat de Sanhedrin lui Isus. A fost
prezentat intentionat favorabil in evanghelii, spre a nu irita puterea romana.
In realitate, a fost un personaj dur, lipsit de scrupule, incompetent si lipsit
de tact, ceace i-a atras demiterea in anul 37 d.C. Despre soarta sa se cunoaste
putin, circuland mai multe zvonuri. Dupa unii s-ar fi sinucis, spre a scapa de
mania imparatului Tiberius, pentru faptul ca l-a condamnat la moarte pe Isus.
Dupa altii si-ar fi luat viata, de frica noului imparat Caligula (37-41 d.C.).
O alta legenda sustine ca trupul sau neinsufletit ar fi fost aruncat la Roma in
apele Tibrului.
·
Precista: de
la cuvantul vechi slavon precista (curata, neprihanita, imaculata):
substantivat, se foloseste in locul Maicii Domnului, Fecioarei Maria.
·
Prozelit:
denumire data initial paganilor convertiti la religia mozaica (in prezent prozelit
este considerat cel ce trece de la o credinta la alta).
·
Publius Sulpicius
Quirinius: Dupa Evanghelia lui Luca, procurator al provinciei romane Siria
pe vremea recensamantului populatiei efectuat in anii 6-7 d.C.
·
Ridicarea la cer: ar
fi avut loc in cea de a 40-a zi dupa Inviere. Si despre acest eveniment
fundamental al religiei crestine (alaturi de Mesianitate si Inviere) Noul
Testament relateaza neasteptat de lapidar (numai o scurta notita in Faptele
Apostolilor 1,3-9).
·
Rozar:
auxiliar de ruga. Numele vine de la cuvantul german Rosenkranz. Exista 3
feluri de rozare: rozarul mic cu 33 margele mici (presupusa varsta a lui
Isus la moarte) si 5 margele mari (numarul ranilor lui Isus: 2 la palme, 2 la
picioare si una la inima); rozarul mijlociu cu 63 margele mici (varsta
presupusa la care ar fi murit Sf.Maria) si 7 margele mari (numarul de bucurii
si de dureri ale Sf.Maria); rozarul mare cu 150 margele mici (numarul
psalmilor) si 15 margele mari (cifra neclara). Fiecare margea mica inseamna o Ave
Maria (Nascatoare), fiecare margea mare un Pater noster (Tatal
nostru).
·
Rusalii
(Pogorârea Sf. Spirit, Coborârea Duhului Sfânt):
Fenomen petrecut la Ierusalim in a 50-a zi ("pentecoste") dupa
Invierea lui Isus, respectiv initierea miraculoasa a celor 12 apostoli in taine
inaccesibile poporului. Fenomenul este relatat in "Faptele Apostolilor"
(2,1-11) ca "Pogorârea Sf.Spirit" (greco-catolici) respectiv ca
"Coborârea Duhului Sfânt" (ortodocsi), interpretat in prezent de
catre unii drept un real contact transcedental. In acel moment, apostolii s-au
aflat in casa Mariei de pe Dealul Sion (in sala numita "Coenaculum"
de la etajul I). De la cuvintele latine "Coena Domini" ("Cina
cea de taina") vine numele de "Coenaculum" (incaperea din
cladirea de pe Dealul Sion in Ierusalim, unde Isus ar fi servit ultima masa,
joi seara, impreuna cu cei 12 apostoli). Evenimentul este comemorat anual in
lumea crestina la "Rusalii" ("Cincizecime") si reaminteste
intemeierea primului nucleu iudeo-crestin. Traditia mai spune ca Sf.Maria ar fi
decedat la Ierusalim, la 63 ani, pe locul unde se gaseste in prezent biserica
"Dormitio Sanctae Mariae" ("Adormirea Maicii Domnului/Ridicarea
Mariei la cer") pe Dealul Sion, lânga cladirea care adaposteste la parter
cenotaful (mormântul gol) al regelui David iar la etaj sala "Coenaculum".
In Romania, Rusaliile (Cincizecimea) este considerata o zi aproape la fel de
insemnata ca si Pastele. Aceasta zi aduce in calendarul obiceiurilor agrare,
rituri si mesaje precrestine, cu radacini mitologice in cultul zeitei
Ceres-Demeter si al zeului Liber-Pater.
·
Sincretism
(paralelisme de cult religios):
1.
Teza Pacatului originar a fost cunoscuta cu mult timp inainte
(vezi Cultul lui Mithras, zeitate din vechea Persie).
2.
Cultul Misteriilor practicat de popoarele elene, a avut ca
personaj central un messia (fiul Zeilor). Acesta urma sa aduca mantuirea, dar -
la fel ca si Isus - numai dupa supunere la chinuri trupesti si rastignire.
3.
A existat si in trecut legenda Invierii unui messia, a treia
zi dupa rastignire, cu gasirea mormantului gol, avand uriasa piatra rotunda de
inchidere data la o parte.
4.
Idea Ridicarii la cer a lui messia a existat deja in vechi
credinte.
5.
Idea Trinitatii (Sf.Treime) a fost - deasemenea - demult
cunoscuta in vechile religii.
6.
Mithras si Dionysos ar fi infaptuit si ei multe minuni
(vindecari miraculoase de boli, reinvieri ale mortilor, transformarea apei in
vin etc).
7.
Cultul religios elenistic prevedea botezul, cu conditia unui
prealabil post alimentar si ispasirii unor penitente. Acesta prevedea Masa
sfanta, echivalenta Euharistiei (Cina cea de taina). Masa sfanta simboliza
gustarea din trupul si bautul din sangele Zeitatii, exact ca in sacramentul
Euharistiei. Mai mult chiar, painea mesei sfinte se impartea credinciosilor sub
forma unei hostii, concomitent cu facerea semnului crucii.
·
Schimbarea la fata: episodul
transfigurarii transcedentale a lui Isus pe Dealul Tabor este relatat in
Evanghelii sub numele de Schimbarea la fata.
·
Serafim:
inger-slujitor al tronului divin (Vechiul Testament, Isaia 6,2).
·
Stefan:
Amintit in "Faptele Apostolilor" (cap.6-7). Primul martir crestin
(sau al treilea, luand in considerare si martiriul lui Ioan Botezatorul si al
lui Isus), unul din cei 7 diaconi alesi de catre o grupa a primei comunitati
iudeo-crestine din Ierusalim. Din cauza predicilor sale incitante in public si
in sinagogi, a atras mania credinciosilor evrei, fiind interogat de Sanhedrin
(organul clerical suprem evreiesc) si condamnat la moarte prin lapidare (linsaj
cu pietre) in jurul anilor 32-36 d.C (probabil in anul 34 d.C ?). Locul
executiei se crede ca a fost inafara zidurilor cetatii Ierusalim, nu departe de
actuala "Poarta Leilor" (numita si "Poarta Stefan"). Poarta
se gaseste in directia Gradinii Gethsemane, pe latura de nord a cetatii. La
executie a luat activ parte Saul (ulterior convertit la crestinism si devenit
apostolul Paul/Pavel). Persecutiile s-ar fi indreptat in acel moment numai
impotriva grupului dizident condus de cei 7 diaconi, nu si a iudeilor crestini,
condusi de catre cei 12 apostoli. In "Legenda aurea" scrisa in sec.13
de catre calugarul genovez Voragine se afirma ca trupul lui Stefan ar fi fost
ingropat la Ierusalim de carturarul evreu saduceu Gamaliel. In sec.5 (in anul
415), ramasitele sale ar fi fost redescoperite si duse la Constantinopol, apoi
in anul 560 la Roma (cu exceptia unui brat, care a ajuns la Capua in Italia).
Si in Aachen se pastreaza deasemenea intr-un relicviar unele ramasite presupuse
ale lui Stefan.
Data anuala de comemorare in lumea crestina a Sf.Stefan: 26 decembrie.
·
Tamaie:
rasina a unor specii de arbusti din specia Boswellia din India si Arabia de sud
(Oman), care prin incalzire emana un miros placut de balsam.
·
Te Deum:
cuvintele initiale latine ale cantului ambrozianic de slava (Tie, Doamne
!).
·
Trinitas:
sarbatoare romano-catolica inchinata Sf.Treimi (Dumnezeu-Sf.Spirit-Isus). Are
loc in prima dumineca de dupa Rusalii.
·
Vicar:
loctiitor clerical.
Viziuni si contacte transcedentale
1.
Contactele lui Moise din peninsula Sinai, in timpul
peregrinarilor de 40 ani dupa exodul din Egipt. La poalele Muntelui Sinai (unde
Moise a avut viziunea) s-a construit Manastirea Sf.Ecaterina.
2.
Contactul lui Isus pe dealul Tabor (Galilea), in prezenta
apostolilor Petru, Ioan si Iacob cel Batran. Episodul este relatat in
Evanghelii sub numele de Schimbarea la Fata.
3.
Fenomenul petrecut la Ierusalim in a 50-a zi dupa Invierea
lui Isus: initierea miraculoasa a celor 12 apostoli. Fenomenul este relatat in
Faptele Apostolilor (2,1-11) ca Pogorârea Sf.Spirit si este comemorat anual la
Rusalii. In acel moment, apostolii s-au aflat in casa Mariei de pe dealul Sion
(in sala Coenaculum).
4.
Convertirea miraculoasa a lui Saulus in timpul unei misiuni
de oprimare a crestinilor, la cativa km inaintea Damascului (Siria). Contactul
transcedental al lui Saulus l-a facut sa inteleaga misiunea sa pentru care s-a
incarnat pe pamant, determinand o cotitura brusca in biografia sa. Dupa 3 zile
de sedere la Damasc si-a schimbat numele din Saulus in Paulus (Pavel), devenind
principalul propagator al noii religii in Orientul Apropiat si in sudul Europei.
