IEREMIA

 

PROFETUL LACRIMILOR

 

„O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plînge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!" (Ieremia 9:1).

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei, care tradus înseamnă: „Dumnezeu aruncă". Numele lui este un avertisment despre pedeapsa pe care profetul a fost trimis s-o vestească.

 

Data: Dumnezeu l-a chemat în slujbă pe Ieremia la aproximativ 60 de ani după moartea profetului Isaia. Activitatea lui avea să se desfăşoare pe durata ultimilor 40 de ani de existenţă ai regatului lui Iuda.(„Cuvîntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia... pe vremea lui Ioiachim... pînă la sfîrşitul lui Zedechia... pînă pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie"(12:3).

 

Cînd Ieremia a început să vorbească, la vîrsta de aproximativ 21 de ani, norii grei şi ameninţători se ridicaseră deja la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria şi întreg regatul de Nord căzuseră deja pradă de război şi fuseseră strămutaţi în ţara amară a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrăsese asupra lor judecata geloziei divine.

 

Autorul: Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte puţin despre viaţa autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presărată aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografică (Ier. 10:23-24; 11:18 -12:6; 15:10-18; 17:9-11, 14-18; 18:18-23; 20:7-18)

 

(a). Locul naşterii: Ieremia s-a născut la Anatot, un sătuc din ţinutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a păstrat încă din vremurile vechi şi derivă de la zeiţa feniciană Anat. Anatot era una din cele 13 cetăţi date Leviţilor în teritoriile ocupate de Iuda, Simeon şi Beniamin (Iosua 21:13-19; l Cronici 6:57-60). După divizarea împărăţiei lui Solomon, Anatot-ula rămas în împărăţia lui Iuda. Localitatea mai există şi astăzi sub numele de Anata.

 

„Din ţara lui Beniamin". Asemenea marelui apostol Pavel de mai tîrziu şi Ieremia a fost din seminţia lui Beniamin şi tot asemenea lui Pavel şi el a primit o misiune îndreptată în acelaşi timp şi înspre iudei şi înspre neamuri (Ieremia 1:5, 10, 18). Cu amîndoi s-au împlinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresată de Dumnezeu cu secole înainte celor din seminţia lui Beniamin:

 

„El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lîngă Dînsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna, şi se va odihni între umerii Lui" (Deuteronom 33:12).

 

Cu adevărat aceşti doi beniamiţi ameninţaţi din toate părţile au găsit odihnă numai în Domnul, care a ştiut să-i ocrotească şi care i-a purtat cu credincioşie pe umeri.

 

(b). Familia: Tatăl său s-a numit Hilchia (1:1) şi a fost din rîndul preoţilor. Ieremia a fost deci şi preot şi profet. Mama lui este menţionată în Ier. 15:10, dar nu i se aminteşte numele. Ni se mai spune că Ieremia a mai avut şi alţi fraţi (Ier. 12:6). Un amănunt semnificativ pentru consacrarea profetului este că Dumnezeu nu i-a dat voie să se căsătorească şi să aibă copii (Ier. 16:2).

 

(c). Chemarea lui Ieremia: „în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia" înseamnă în anul 626 î.Cr. De fapt textul ne spune că Dumnezeu l-a „plămădit" pentru misiunea lui încă din pîntecele mamei (Ier. 1:5). Timiditatea şi sfiiciunea lui proverbială l-au făcut însă să primească numai cu greu misiunea care i-a fost încredinţată (Ier. 1:5, 7, 8; 17:16; 20:7).

 

(d). Moartea sa: Tradiţia ne spune că Ieremia a murit în Egipt, în mijlocul rămăşiţei poporului, fiind omorît cu pietre în timp ce-i mustra pentru închinăciunea către „împărăteasa cerului" (Ier. 44:1, 8, 16, 17, 18, 25, 26).

 

(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe şi mai atrăgătoare caractere din galeria eroilor biblici. În lăuntrul lui, Dumnezeu a ţesut într-o armonioasă întrepătrundere duioşia unei mame şi statornicia unui luptător, tandreţea feminină şi hotărârea neînduplecată a unui barbat, fragilitatea nervoasă şi simplicitatea transparentă, elocvenţa sensibilă şi duritatea proclamatorului de adevăr.

 

Natura sa lăuntrică este atît de vizibilă în afară, convulsiile sufletului său sînt atît de publice, încît îl putem asemăna cu limpezimea apelor de cleştar din lacurile montane care reflectă fidel turbulenţa mereu schimbătoare a norilor de deasupra.

 

Ieremia a fost dăruit de Dumnezeu cu o natură interioară care nu l-a lăsat să se restrîngă la poziţia unui simplu „comunicator" al voinţei divine. El n-a fost niciodată capabil să se detaşeze afectiv de conţinutul mesajului care i-a fost încredinţat. Mistuit de o dragoste intensă şi chinuitoare, Ieremia şi-a trăit mesajele suferind şi condamnînd deopotrivă. Omul şi discursul profetic s-au contopit în întregime.

 

Ce impresionează mai întîi cînd ne gîndim la Ieremia?

 

a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alături de cei căzuţi în vină. Este o simpatie şi o identificare la intensitatea căreia numai puţini oameni au ajuns. Lăuntrul lui Ieremia era sfîşiat în două. Pe de o parte, era îndrăgostit de Dumnezeu cu o iubire supremă, neclătinată şi definitivă, iar pe de altă parte era îndrăgostit de concetăţenii lui şi nu se putea opri să nu sufere alături de ei. Cînd erau loviţi ei, el le simţea loviturile.

 

Pe de o parte, în relaţia lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar în relaţia lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reuşit să intre deopotrivă şi în viaţa poporului său şi în natura divină, identificîndu-se cu amîndouă. El nu s-a mulţumit să vorbească „pentru" Dumnezeu, ci a vorbit „împreună" cu El şi nu s-a oprit doar să vorbească poporului, ci s-a coborît să fie „împreună" cu ei în suferinţă.

 

b. Perseverenţa lui plină de răbdare. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia una din cele mai imposibile misiuni. Remarcaţi situaţia paradoxală în care a trăit profetul: Dumnezeu l-a chemat să vorbească unui popor răzvrătit, dar în acelaşi timp i-a interzis să mijlocească pentru ei (Ier. 7:16; 14:11-12). L-a încredinţat cu un mesaj care l-a făcut urît de popor, dar în acelaşi timp nu i-a dat nici o posibilitate de a ieşi din mijlocul lor (Ier. 20:7-10 şi mai ales 37:11-16 şi 43:1-6). În toate acestea, cu lacrimi pe faţă şi cu focul în suflet, Ieremia a mers înainte, singuratic, predestinat să nu aibă pe nimeni drag alături, lipsit de înţelegerea unei soţii şi de mîngîierea copiilor, urît de cei din jur, iubind fără măsură, tratat ca trădător, dar punând în sîngele lui flacăra nădejdii naţionale, aruncat pe rînd în temniţă, în gherlă, în groapa cu noroi (Ier. 38:1-6), izbăvit rînd pe rînd din toate acestea, nedorit ca prooroc şi totuşi tîrît cu forţa alături de cei ce-şi împlineau neascultarea fugind în Egipt.

 

Conţinutul cărţii: Ieremia este „proorocul din ceasul al-12-lea". El îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind răbdător, dar plin de sfinţenie. Cele două lecţii grafice din casa olarului ne spun că un vas nereuşit poate fi remodelat atîta timp cît nu s-a uscat încă (Ier. 18:1-4), dar dacă se usucă, el nu mai poate fi recuperat şi sfîrşeşte la groapa de gunoi (Ier. 19:10-11). Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar: Timpul de aşteptare pentru pocăinţa împărăţiei lui Iuda se apropie curînd de sfîrşit. Din cauza împietririi inimii lor, robia Babiloniană a devenit inevitabilă. Ieremia enumeră cauzele morale şi spirituale care atrag asupra naţiunii catastrofa care urmează. El nu se opreşte însă numai la aceasta. Dincolo de pedeapsă, el vesteşte nădejdea într-o viitoare restaurare a Israelului. Privind în zarea vremii, el vede o rămăşiţă care se va întoarce şi va încheia cu Dumnezeu un nou legămînt (Ier. 31).

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Cartea se desfăşoară în jurul declaraţiilor făcute de Dumnezeu în Ier. 7:23, 24 şi 8:11-12: „Căci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultaţi glasul Meu...” Dar ei n-au ascultat... au dat înapoi şi n-au mers înainte". "Leagă în chip uşuratic rana poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!" Şi totuşi pace nu este. Vor fi daţi de ruşine, căci săvîrşesc astfel de urîciuni... vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul".

 

Mesajul cărţii: Viaţa lui Ieremia este o încurajare pentru toţi cei fragili şi singuratici, pentru toţi cei chemaţi de Dumnezeu, dar neprimiţi de oameni. Cu răbdare, cu blîndeţe şi cu perseverenţă, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercările şi reuşeşte să-şi ducă pînă la bun sfîrşit slujirea. Mulţi din cei tari şi înflăcăraţi au căzut. Un chipeş Saul, un înţelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vînturile împotrivitoare ale vieţii. Firavul şi plîngăreţul Ieremia a rămas însă în picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apăsarea furtunii, rămîn însă în picioare sălciile plîngătoare unduite de vînt la marginea apelor.

 

SCHIŢA CĂRŢII

Introducere - Chemarea lui Ieremia (1)

 

I. PROFEŢII GENERALE, NEDATATE 2-20

Primul mesaj 2:1- 3:5;

al doilea mesaj 3:6-4:30;

al treilea mesaj (la poarta Templului) 7:1-10:25;

cel de al patrulea (legămîntul rupt) 11:1-12:17;

al cincilea (semnul cu brîul de lîna) 13:1-27

al şaselea (despre secetă) 14:1-16:21;

al şaptelea (profetului necăsătorit) 16:1-17:18;

al optulea (la porţie cetăţii) 17:19-27;

al nouălea (vasul olarului) 18:1-23;

al zecelea (vasul zdrobit) 19;

urmarea 20.

 

II. PROFEŢII SPECIFICE, DATATE 19-39

Prima (către Zedechia) 21-23;

a doua (după prima deportare) 24;

a treia (despre robia Babiloneană) 25;

a patra (dărîmarea Ierusalimului şi a Templului) 26;

a cincea (la începutul domniei lui Ioiachim) 27-28;

a şasea (către prinşii de război din Babilon) 29-31;

a şaptea (al zecelea an al lui Zedechia) 32-33;

a opta (pe timpul asediului Babilonean) 34;

a noua (în zilele lui Ioiachim) 35;

a zecea (într-al patrulea an al lui hiachim) 36;

a unsprezecea (în timpul asediului) 37;

urmarea 38-39.

 

III. DUPĂ CĂDEREA LUI IUDA 40-44

Blîndeţea celor din Babilon faţă de Ieremia, 40:1 -6;

Ghedalia ca dregător şi omorîrea lui, 40:7-41:18;

Mesajul lui Ieremia pentru cei rămaşi în ţară 42;

Ieremia tîrît în Egipt 43:1-7;

primul mesaj către iudeii din Egipt 43:8-13;

al doilea mesaj către cei din Egipt 44;

 

IV. PROFEŢII DESPRE NEAMURI 45-51

Un mesaj introductiv adresat scribului credincios Baruc 54;

primul mesaj (despre Egipt) 46:1-28;

al doilea (împotriva Filistenilor) 47:1-7;

al treilea (împotriva Moabului) 48:1-47;

al patrulea (împotriva Amoniţilor) 49:1-6;

al cincilea (împotriva lui Edom) 49:7-22;

al şaselea (împotriva Damascului) 49:23-27;

al şaptelea (împotriva Chedarului şi Haţorului) 49:28-33;

al optulea (împotriva Elamului) 49:34-39;

al nouălea (împotriva Babilonului şi Caldeii) 50-51;

 

ÎNCHEIERE: - Cucerirea Ierusalimului 52.

 

****************************************