Înştiinţare 1983

Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama

pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună

PARTEA ÎNTÂI

Mi se părea că mă găsesc în mijlocul unui popor foarte mare la număr: cât cuprindeam cu ochii erau numai credincioşi care stăteau în picioare înaintea Domnului. Deodată a apărut deasupra o lumină foarte puternică, cum apare fulgerul pe cer, cu deosebirea că fulgerul apare si dispare, însă lumina aceasta a rămas într-un nor luminos cam la trei metri deasupra poporului si din lumina aceea se auzea vocea Domnului ca un glas de tunet si tot poporul era cuprins de groază. Mie mi s-a îngroşat limba în gură si nu am mai putut mişca buzele de frica Domnului. Am vrut să repet cuvintele Domnului ca să nu pierd conţinutul lor, căci era de mare valoare, dar nu am putut vorbi. Totuşi, aproape de sfârşitul lucrării, am primit din nou putere şi am început să rostesc cu glas tare ce am auzit pe Domnul spunând. Atunci m-am trezit din vis, că eu vorbeam cu voce tare ce am auzit, dar au fost ultimele cuvinte. M-am ridicat şi m-am dus afară din salon şi am scris cuvintele Domnului ce le-am auzit, ca să nu le uit. Si iată care au fost aceste cuvinte: "Iată ce zice Cel ce e Viu în vecii vecilor, Acel ce era, este şi o să vină în curând către tine poporule. Cercetează-ţi căile şi umbletele, căci iată mersul tău nu-i bun şi umbletele tale nu îmi sunt plăcute, căci şchiopătezi pe cărare. Schimbă-ţi mersul şi intră în alinierea dreaptă şi înaintează după plan în vederea orânduirilor drepte înspre punctul de neprihănire şi sfinţenie, căci iată vine vremea, în scurt timp, şi nu-i mult şi va trebui să dai socoteală de nădejdea care este în tine, şi dacă astăzi nu-ţi iei hotărâri noi de trezire, sfinţenie şi apropiere de Mine, nu vei putea sta în picioare în ziua si vremea aceea. Dar cu cei ce se sfinţesc, Mă ascultă şi Mă preţuiesc, voi face în vremea aceea lucruri mari şi voi dovedi în faţa celor ce nu Mă cunosc că sunt copiii Mei, şi voi întări mărturia lor prin semne şi minuni. Da, Amin, da Amin, vin curând. Pregătiţi-vă că timpul e scurt, zice Cel ce-i viu în vecii vecilor, Cel ce vine în scurtă vreme şi va răpi Biserica."

După ce am scris aceste cuvinte, m-am întors din nou în salon în pat şi cugetam la tot ce s-a dat şi îmi făceam eu personal control asupra stării mele si mă întrebam: "Care sunt umbletele care nu-i plac Domnului?" si Duhul Domnului din nou a continuat lucrarea. Mă vedeam ca în mijlocul unui popor mare la număr. Cuvintele Domnului au produs aceleaşi frământări si întrebări în inima poporului, si se întrebau: "Care este mersul care nu e bun pe cărare, care sunt umbletele care nu sunt plăcute Domnului si care sunt hotărârile noi pe care le cere Domnul?" Poporul cerea ca Domnul să-i spună mai amănunţit tot ce nu era plăcut Domnului si ce hotărâri noi să ia. Duhul Domnului care cunoştea toate întrebările poporului, a răspuns, dar de data aceasta nu cu glas ca de tunet, ci cu glas mângâietor, ca de mamă ce îşi sfătuieşte copiii: "Iată mersul care nu este bun si umbletele ce nu îmi sunt plăcute si şchiopătarea ta, poporule, pe cărare: Legături străine, poveri străine şi mâini întinate."

A arătat câteva puncte din legăturile străine: vorbiri de rău, clevetiri, minciuni, cugete întinate si împotrivire la naştere de copii. Poverile străine sunt: ura, cearta, mânia, iuţimea, strigarea, murmurul, cârtirea si mândria; iar mâinile întinate: certuri, neînţelegeri în familie, lucruri neîngăduite, beţia, necurăţia, curvia, câştiguri mârşave, furtişaguri, lucruri extrase de la locul de muncă. Acestea sunt punctele de care poporul e vinovat în mai mică sau mai mare măsură. Domnul s-a oprit la fiecare din aceste puncte şi a arătat că unii zic că ei nu sunt vinovaţi, că ei se tem de Domnul si se păzesc de păcat. Da, în mare, ei se păzesc de aceste păcate, dar vrăjmaşul a reuşit pe nesimţite să întineze aproape tot poporul dacă nu direct, atunci indirect, şi fiecare ne-am făcut vinovaţi înaintea Domnului. Domnul a arătat că mulţi zic că nu sunt vinovaţi de vorbirea de rău si ei nu vorbesc de rău pe nimeni şi nu aduc vorbe de ocară la adresa nimănui, dar totuşi Domnul a zis că tot poporul în întregime, e vinovat de acest păcat, din pricină că noi purtăm vorbele din gură în gură, de la unii la alţii, câte o vorbă despre