IONA
Cartea profetului Iona a fost cea mai batjocorită
carte a Bibliei. Elementele de intervenție supranaturală din conținutul ei au
fost ținta ironiilor și discreditărilor din partea oamenilor de pseudo-știință.
Cei care au cercetat însă cu atenție și cu credință această carte o așează
printre cele mai frumoase cărți care s-au scris cîndva.
Titlul: Cartea poartă numele autorului ei.
Iona" se traduce prin porumbel", un nume potrivit pentru un crainic
divin destinat să fie purtător de vești către oameni.
Autorul: Iona, fiul lui Amitai, s-a născut în
Gat-Hefer, o cetate aflată la 5 kilometri nord de Nazaretul Galileii. Singura
referință despre el pe care o mai găsim în Vechiul Testament este un text din 2
Împărați 14:25.
Data: Textul din 2 Împărați fixează
activitatea proorocului Iona în timpul domniei lui Ieroboam al doilea (782-735
î.Cr.). Iona a fost un urmaș al profetului Elisei și un precursor al profeților
Amos și Osea.
Contextul istoric: Timpul în care a trăit Iona
a fost un timp de relativă prosperitate în Israel. Imperiul Asirian intrase pentru
o vreme în declin, astfel că Ieroboam al doilea a recucerit unele teritorii și
a reîntors bunăstarea în țară. Teama de cruzimea și puterea asiriană persista
totuși în întreaga lume civilizată de atunci.
Conținutul: Cine citește pentru prima dată cartea
lui Iona își pune foarte repede întrebarea: Este această carte înregistrarea
unei întîmplări reale sau este o alegorie poetică?" Pentru noi,
autoritatea comentariului pe care-l face Domnul Isus despre cartea lui Iona
este de ajuns să ne convingă că Iona a existat în realitate și că pățania lui a
fost reală: Un neam viclean și preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt
semn, decît semnul proorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile și
trei nopți în pîntecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și
trei nopți în inima pămîntului" (Matei 12: 29-40). Cineva va putea spune
că Domnul a citat această întîmplare tot așa cum citează cineva o ilustrație
dintr-o carte de ficțiune ca să exemplifice un lucru real, dar această neîncredere
în realitatea istorică a întîmplării este spulberată de un alt comentariu al
Domnului: Bărbații din Ninive se vor sculă, în ziua judecății, alături de
neamul acesta, și-l vor osîndi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui
Iona; și iată că aici este Unul mai mare decît Iona" (Luca 11:32; Matei
12:41).
Mulți s-au poticnit pentru că în cartea lui
Iona scrie că profetul a fost înghițit de un pește mare și că a ieșit de acolo
după trei zile viu. Arhivele navale dau însă dovezi clare că astfel de întîmplări
sînt posibile și că s-au repetat chiar de mai multe ori în decursul vremii.
Ziarul Daily Mail", apărut la Londra în 14 Decembrie 1928, descrie
dimensiunile unui soi de pește marin adus împăiat la o expoziție. Oamenii erau
îndemnați să urce o scară și să se cațere prin gura peștelui în stomacul lui
spațios.
Sir Francisc Fox scrie în cartea sa: 63 de
ani de inginerie" despre cazul unui cașalot în stomacul căruia s-a găsit
scheletul unui rechin lung de nu mai puțin de 5 metri.
Domnul M. de Parville, editorul științific al
ziarului francez Journal de debats", povestește cum, în timpul vînării
unui cașalot, doi marinari au căzut în apa oceanului. Unul a fost salvat, în
timp ce celălalt dispăruse fără urmă. Cînd au reușit să tragă în sfîrșit uriașul
cașalot pe punte și i-au despicat stomacul, spintecătorii l-au găsit înăuntru
pe Bartley, marinarul dispărut. Pielea lui fusese arsă de acidul sucului
gastric, dar el și-a revenit repede la viață. Medicul a constatat că Bartley
leșinase de frică, nu din pricina lipsei de aer.
În luna Noiembrie, ziarul Mail" din
Madras, India, relata despre prinderea unui rechin de dimensiuni uriașe în
pîntecele căruia a fost descoperit scheletul unui om și hainele care-i atîrnau
încă pe oase. S- a făcut precizarea că rechinul fusese prins la 50 de kilometri
de Bombei, iar victima fusese probabil unul dintre cei dispăruți recent într-un
taifun.
Exemplele ar putea continua, dar ce rost au
ele în contextul unor afirmații atotsuficiente ale Domnului Isus Cristos,
stîlpul și temelia adevărului?
Revenind la cartea lui Iona, este bine să
spunem că ea ne vorbește despre două teme paralele: (1) un profet aflat în
școala lui Dumnezeu și (2) un Dumnezeu căruia îi place să se îndure de oameni.
Întîmplarea este simplă, dar grăitoare: Iona
este trimis cu un mesaj de pocăință la cetatea păgînă Ninive. Profetul cunoștea
însă răutatea asirienilor și pericolul potențial pe care-l constituiau ei
pentru evrei (Isaia profețise cu aproximativ 30 de ani mai înainte despre
nenorocirile pe care asirienii le vor aduce asupra celor din Israel - Isaia
7:17-25) și din această cauză el refuză să plece la Ninive și fuge departe de
fața Domnului" cu o corabie care se îndrepta spre Tars. Dumnezeu îl
oprește din fuga lui răzvrătită prin intermediul unei furtuni stîrnită pe mare,
trimite un peste să-l scape pe Iona de la înec și să-l întoarcă pe țărmul mării
și-l trimite pe profet a doua oară la Ninive. Rezultatul propovăduirii lui Iona
este pocăința ninivenilor, dar și mînia profetului, care-i vede pe dușmanii
poporului său scăpați de pedeapsa divină. Urmează o lecție plină de tact pe
care Dumnezeu i-o dă lui Iona, ca să-l facă să cunoască ceva din dragostea pe
care Creatorul o simte pentru toate creaturile Sale. Naționalismul profetului
este înnecat în imensitatea iubirii divine. Iona acceptă noua revelație a lui
Dumnezeu și se așterne la scris pentru a ne lăsa nouă această extraordinară
lecție de disciplinare a unui profet, care și-a iubit prea mult neamul și prea
puțin pe Dumnezeul său și pe oamenii din popoarele înconjurătoare.
Cele 4 capitole ale cărții sînt tot atîtea
scene care ar putea purta niște titluri de sine stătătoare: (1) Iona și
furtuna, (2) Iona și peștele, (3) Iona și orașul Ninive și (4) Iona și Domnul.
Rînd pe rînd îl vedem pe Iona fugind departe de fața Domnului, rugîndu-se
Domnului, predicînd în numele Domnului și învățînd de la Domnul. Cele 4
capitole ne arată succesiv: neascultarea, recuperarea, folosirea și educarea
lui Iona.
Cuvinte cheie șl teme caracteristice: Există 5
lucruri pe care le folosește Dumnezeu pentru educarea spirituală a profetului:
(1). furtuna stîrnită pe mare, (Iona l:4)
(2). un pește mare, (Iona 1:17)
(3). umbrarul de curcubete, (Iona 4:6)
(4). un vierme mic, (Iona 4:7)
(5). un vînt uscat și firbinte din răsărit,
(Iona 4:8)
Pățania lui Iona intră în categoria
tipurilor" profetice. Iona simbolizează trei lucruri:
a. Destinul și atitudinea Israelului în planul
lui Dumnezeu de mîntuire a întregii lumi. În peripețiile lui Iona vedem
simbolic peregrinările evreilor. Și ei au fost neascultători de Dumnezeu în
împlinirea chemării lor de a fi lumina neamurilor. Și ei au cautat scăpare
printre neamuri. Și ei au adus nenorocirea asupra neamurilor, așa cum Iona a
atras furtuna asupra marinarilor. Și ei L-au vestit pe Dumnezeul lor în
mijlocul crizelor produse între neamuri, tot așa cum Iona L-a vestit pe
Dumnezeu marinarilor. Și ei au fost pedepsiți de neamuri fiind considerați
mereu un fel de pricină a tuturor răutăților și calamităților. Și ei au fost
păstrați în mod miraculos de Dumnezeu. Și ei își vor relua curînd misiunea lor,
care va produce pocăința și mîntuirea neamurilor (Zaharia 8:13, 20 și mai ales
23: În zilele acelea, zece oameni din toate neamurile vor apuca pe un iudeu de
poala hainei, și-i vor zice: Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu
este cu voi.")
b. Înmormîntarea și învierea Domnului Isus.
Lucrul acesta s-a văzut clar în declarațiile Domnului Isus înregistrate de
Evanghelii. De ce a trebuit ca Iona să stea neapărat trei zile și trei nopți în
pîntecele peștelui? Pentru că atît era plănuit să stea Domnul Isus în mormînt
înainte de înviere.
c. Viața și propovăduirea Domnului Isus
însuși. Textul din Evanghelia lui Matei ne spune că Iona a fost un semn pentru
Niniveni. Fără îndoială că el le-a spus ceva despre fuga lui de Domnul și de
întîmplarea cu peștele. Se prea poate că pielea de pe trupul lui să fi vorbit
de la sine dovedind veridicitatea spuselor profetului. Impresia pe care a
produs-o Iona asupra poporului din Ninive a fost copleșitoare. Tot așa și
Domnul Isus este astăzi un semn pentru mîntuirea neamurilor.
Mesajul peste veacuri: Capitolul 4 al cărții
este și momentul ei culminant. Pentru cititorul neavizat, cartea lui Iona se
întrerupe abrupt și nenatural. Pentru cel familiarizat cu tehnica literaturii
ebraice însă știe că versetele din final sînt de fapt tema întregii cărți și că
de fapt pentru enunțarea lor a fost clădit întregul eșafodaj al cărții:
Ție îți este milă de curcubetele acesta, care
nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o
noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. Și Mie să nu-Mi fie milă de
Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de
oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulțime
de vite!" (Iona 4:10-11).
Această descoperire a lăuntrului inimii lui
Dumnezeu se ridică mai sus decît majoritatea documentelor sfinte din arhivele
evreilor, atingînd culmea Nou Testamentală a afirmației din Ioan 3:16:
Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să
aibă viața veșnică".
În misiunea lui Iona recunoaștem prefațarea misiunii
pe care o vor avea peste veacuri ucenicii Domnului Isus:
Mergeți în toată lumea și propovăduiți
Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza, va fi mîntuit; dar
cine nu va crede va fi osîndit" (Marcu 16:15-16).
I. FUGA LUI IONA
a. Motivele fugii lui, 1:1-2
b. Itinerarul fugii lui, 1:3
c. Rezultatul fugii lui, 1:4-17
II. RUGĂCIUNEA LUI IONA
a. Conținutul rugăciunii lui, 2:1-9
b. Consecința rugăciunii lui, 2:10
III. PREDICA LUI IONA
a. Trimiterea divină, 3:1-3
b. Mesajul predicat de Iona, 3:4
c. Efectul predicării lui Iona, 3:5-10
IV. LECȚIA PRIMITĂ DE IONA
a. Nemulțumirea lui Iona, 4:1-3
b. Explicația pe care i-o dă Domnul, 4:4-11
**************************************