IUDA

 

Titlul: Cartea se numeşte în original: „Iouda" - „Iuda", după numele celui ce a scris-o.

 

Autorul: Numele celui care a scris-o este dat chiar în conţinutul cărţii (v.1). Acest Iuda a fost un alt frate al Domnului Isus (Mat. 13:55; Marcu 6:3). El nu se consideră în numărul celor 12 apostoli (Iuda 17), ci se prezintă ca „frate al lui Iacov" (Iuda 1). În mod obişnuit, în vremea aceea o persoană se identifica pe sine după numele tatălui său. Motivul pentru care Iuda a făcut excepţie de la regula aceasta a fost probabil dublu: (1) din modestie şi respect, el n-a vrut să facă aluzie la relaţia lui de familie cu Isus Cristos, şi (2) el crede că poate fi identificat foarte bine în funcţie de relaţia cu Iacov, fratele său mai mare care ajunsese între timp unul dintre liderii proeminenţi în Biserica din Ierusalim.

 

Data: Epistola a fost scrisă probabil cîndva în perioada cuprinsă între anii 65-80 d.Cr. Erezia pe care o combate Iuda a apărut în Biserica primară destul de repede şi a fost combătută cu putere de Pavel, Ioan şi Petru. De fapt, epistola lui Iuda poate fi considerată ca o reluare a celei de a doua epistole a lui Petru. Între 2 Petru 2:1-22 şi Iuda 4-18 există o asemănare imposibil de trecut cu vederea. Probabil că Iuda a avut de confruntat aceleaşi probleme ca şi Petru şi s-a folosit de epistola şi autoritatea apostolului pentru a-şi întări şi mai mult punctul de vedere.

 

Contextul scrierii: În timp ce Iuda se pregătea să le scrie fraţilor despre mîntuire, el se vede silit să-şi schimbe subiectul pentru a combate activitatea şi învăţătura unui grup de oameni plini de vicii, care circulau prin Biserici şi căutau „să schimbe în desfrînare harul lui Dumnezeu" (Iuda 3-4). Nu este greu să recunoaştem în acest grup de prooroci mincinoşi pe „amăgitorii" pe care-i prevestise Petru (2 Petru 2:1) şi pe care-i combătuse cu atîta putere Ioan (vezi 1 Ioan). Aparent aceşti învăţători mincinoşi căutau să-i convingă pe cei credincioşi că harul iertării se întinde nu numai în trecut, dar şi în prezent. Ei considerau mîntuirea ca pe un fel de paşaport spre lumea trăirii în pofte şi păcate. Ei negau dumnezeirea lui Cristos şi reduceau creştinismul la o sumă de cunoştinţe teoretice fără legătură cu viaţa de toate zilele.

 

Conţinutul cărţii: Cine citeşte această epistolă îşi dă repede seama că Iuda scrie prin excelenţă evreilor. Mulţimea de citate şi exemple din Vechiul Testament se succed fără nici o lămurire suplimentară, indicînd faptul că Iuda presupunea că cititorii lui sînt de mult familiarizaţi cu istoria Israelului şi cu conţinutul Scripturilor.

 

Iuda le aminteşte creştinilor felul în care s-a purtat Dumnezeu în trecut cu necredinciosul Israel, cu îngerii neascultători, cu oraşele păcătoase Sodoma şi Gomora şi cu aceeia care, asemenea lui Cain, Balaam şi Core, s-au răzvrătit împotriva Domnului (Iuda 5, 6, 7, 8-10, 11). După un scurt pasaj în care descrie imoralitatea acestor prooroci mincinoşi, Iuda încheie scurta lui epistolă printr-un avertisment fierbinte, printr-o chemare urgentă la statornicie (Iuda 12-19, 20-23) şi printr-una din cele mai frumoase benedicţii din Biblie (Iuda 24-25).

 

SCHIŢA CĂRŢII

 

Introducere, 1-2

 

I. ATACUL DUŞMANILOR

a. Urgenţa apelului din epistolă, 3

b. Doctrina învăţătorilor mincinoşi

- schimbă harul în desfrînare, 4

- tăgăduiesc dumnezeirea lui Cristos, 4

 

c. Soarta învăţătorilor mincinoşi Exemplul

Îngerilor căzuţi, 6

Exemplul Sodomei şi Gomorei, 7-8

 

d. Metoda învăţătorilor mincinoşi

- pîngăresc trupul, 8

- batjocoresc dregătoriile, 8-10

Exemplul lui Cain, 11

Exemplul lui Balaam, 11

Exemplul fiilor lui Core, 11

 

e. Falsitatea învăţătorilor mincinoşi

 

Şase metafore care condamnă:

- ca nişte stînci ascunse, 12

- ca nişte nori fără apă, 12

- ca nişte pomi tomnatici fără rod, 12

- ca nişte pomi dezrădăcinaţi, 12

- ca nişte valuri înfuriate ale mării, 13

- ca nişte stele rătăcitoare, 13

 

f. Iminenta lor pedepsire

Profeţia patriarhului Enoh, 14-16

 

II. LUPTA CELOR CREDINCIOŞI

a. A fost vestită de apostoli, 17-19

 

b. Trebuie practicată de credincioşi

-” zidiţi-vă sufleteşte", 20

- „rugaţi-vă prin Duhul", 20

- „ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu", 21

- „aşteptaţi îndurarea Domnului nostru", 21

- „mustraţi pe cei ce se despart de voi", 22

- „căutaţi să mîntuiţi pe unii", 23

- „feriţi-vă de compromisuri cu păcatul", 23

 

III. NĂDEJDEA CELOR CREDINCIOŞI

a.       Dumnezeu poate să-i păzească, 24-25

 

*************************************************