O RĂPIRE CE A AVUTO O SORĂ CU NUMELE DE

ADRIANA

Mai întâi de a începe, această lucrare pe care a făcuto D-ul ISUS cu mine, vreau să vă rog pe fiecare cititor şi creştin să-şi pună nădejdea în Domnul cel care a murit pe Golgota pentru noi. În fiecare să pătrundă puterea Duhului Sfânt şi când va citi această răpire, vreau să rămână mereu în mintea aceluia ce va citi această lucrare şi prin ajutorul Domnului Isus în timpul citirii acestei lucrări să ia bine seama la aceia ce face şi cui îi slujeşte şi dacă nu este întors la Hristos doresc ca din tot sufletul ca după ce citeşte această lucrare să-şi facă o hotărâre pe deplin şi să se întoarcă la Domnul Isus Hristos iar pentru acela ce este întors la Isus să îl slujească cum trebuie fără nici un fel de prefăcătorie.

În una din nopţile anului 1975 fiind anunţată nu de mult timp înainte printr-un vis al Domnului special pentru această lucrare. Domnul Isus ma sfătuit să mă smeresc şi să mă port cuviincios că are de făcut o lucrare mare cu mine şi eu eram ferm încredinţată că Domnul Isus mi-a vorbit şi că va lucra în chip minunat şi eu la fiecare din rugăciunile mele pe care le făceam mă rugam ca Domnul Isus să-şi facă lucrarea

Înainte de a fi răpită am avut un vis foarte tainic şi m-am înspăimântat, o voce îmi zicea Adriana la ora 12⁰⁰ vin să te iau. Auzind acest glas atât de puternic ce mi-a vorbit de o făptură atât de mininată, din somn m-am trezit şi uitândumă foarte curioasă la ceas era ora 12⁰⁰.

Când deodată cum stăteam şi priveam în jurul meu am privit în sus şi o lumină puternică a luminat întreaga cameră unde dormeam. Atunci eu m-am mirat foarte mult şi am văzut un înger foarte frumos la chip, era îngerul călăuzitor şi deodată în sinea mea a apărut un gând şi mi-am zis, oare cum părinţii mei nu se trezesc la puterea luminii care era în cameră.

Îngerul meu călăuzitor care stătea lângă mine mi-a zis, Adriana pentru că lor nu le este îngăduit să privească sau să se trezească din somn, eu uitândumă la îngerul meu călăuzitor am putut observa că era de o frumuseţe rară, era îmbrăcat cu o haină sau mai bine zis cu o haină albă şi strălucitoare foarte tare, haina era lungă până la picioare, la spate avea două aripi şi făptura lui era foarte tânără şi în privirea lui am văzut o totală smerenie şi blândeţe şi pe urmă am auzit o voce zicândumi Adriana am venit să te iau.

După ce am auzit acestă voce am observat că de la picioare până la creştetul capului ma luat un fior groaznic, parcă în capul meu erau introduse o sumedenie de ace,încetul cu încetul fiorii aceia au crescut până când a ieşit duhul de viaţă din mine. Pe urmă când a ieşit duhul de viaţă din mine mi-am privit trupul meu neânsufleţit în pat şi pe părinţii mei şi fraţii mei dormind alături de mine şi atunci aud glasul îngerului meu călăuzitor zicândumi, Adriana trebuie să plecăm să părăsim acest pământ pentru a ne înfăţişa înaintea Domnului Isus. Şi eu fiind îmbrăcată întrun fel de haină şi având tot pe îngerul meu călăuzitor călăuza mea.

Am zburat de sub acoperişul casei mele, îngerul zbura înainte iar eu îl urmam zburând cu o mare viteză în sus, căci deodată în urma noastră se prelungea globul pământesc care nu după mult timp nu l-am mai văzut deloc şi în faţa noastră a apărut o lumină foarte puternică şi în jurul meu o frumuseţe de nedescris. Eu mă gândesc de multe ori la frumuseţea pe care am văzuto sus în ceruri dar nu am cuvinte cum să mă exprim. Şi zburând cu îngerul meu călăuzitor de-odată în faţa noastră noastră stătea un tron foarte mare şi pe el Domnul Isus, era foarte strălucitor parcă era poleit cu aur, picioarele tronului erau foarte mari şi parcă cuprindeau întreg pământul iar spătarul tronului era foarte mare cuprindea parcă cerul.

Domnul Isus de o frumuseţe rară, chipul lui era foarte tânăr şi privirea lui era blândă, avea o barbă lungă şi părul lung şi strălucitor foarte tare. Era îmbrăcat într-o haină lungă până la pământ şi aşa doar dintr-o singură bucată iar strălucirea pe care o avea nu o pot descrie în cuvintele mele pământeşti şi cum stătea pe tron şi mă privea foarte blând. Atunci am căzut cu faţa la pământ şi plângeam foarte tare că pentru că atunci când te înfăţişezi înaintea Domnului omul îşi aduce aminte de toate greşalele făcute pe pământ şi mai ales când eşti tu în faţa creatorului tău.

Îngerul meu călăuzitor sta la dreapta mea şi privea spre Domnul Isus. În faţa luminii Domnului Isus nu poţi sta în picioare, eu mă vedeam foarte mică pe lângă Domnul Isus Hristos şi comparaţia pe care trebuie să o faci pentru a putea mai bine înţelege cât de neânsemnat este omul este doar cât un bob de grâu deci fiecare poate să-şi dea seama cât de mic şi neânsemnat este omul pe pământ.

Domnul Isus a luat cartea Vieţii a deschiso şi mi-a puso pe genunchi, în această carte este descrisă toată viaţa unui om, cuprinzând şi fapte bune şi fapte rele, privind spre mine Domnul Isus ma întrebat, Adriana ai dat tu milostenii?.Ai strigat tu la mine pentru cei săraci?. Ai ţinut tu zile de jertfă?. Şi după aceste întrebări Domnul Isus a spus că toate acestea sânt plăcute înaintea Domnului. Şi acela ce va face aceste lucruri, bucurii va avea şi o mare răsplată în ceruri. Şi vrând să aflu cum trebuie să se poarte un credincios atât cel tânăr cât şi cel vârstnic şi să fii plăcut înaintea Domnului Domnul Isus mia răspuns ,Adriana priveşte !.

În faţa noastră a apărut o fată şi un creştin, pentru ca să se deosebească de cei din lume ei trebuie să fie un exemplu atât în vorbire cât şi în purtare şi îmbrăcăminte, iată cum trebuie să se îmbrace atât tinerii cât şi vârstnicii. La fete totdeauna părul trebuie să fie totdeauna acoperit pe drum la adunare şi în orice loc se află, rochia trebuie să fie peste genunchi iar când te duci la adunare s-au la rugăciune fetele trebuie să aibă mâneca lungă iar la adunare fetele mici şi băieţii n-au voie să poarte ces pe mână care de la sine se înţelege să nu îl aibă un creştin pentru că toate acestea sânt o scârbă în faţa lui Dumnezeu, deasupra părul trebuie să fie cum ţi la lăsat Domnul din naştere fără să fie pus în bigudiuri sau altele. Înainte de aţi lua un lucru pe tine prima dată uităte bine dacă conştiinţa ta te mustră, dacă conştiinţa ta te mustră lasă-l nu-l lua, iar dacă nu te mustră ial căci dacă întradevăr dacă tu frate şi soră ai duhul lui Hristos în tine nu te va lăsa să umblii cum umblă lumea şi te vei strădui să te îmbraci ca să fii plăcut Domnului Isus Hristos nu lumii care împreună cu faptele acestea vor pierii

Pentru băieţi şi bărbaţi aceştia trebuie să fie îmbrăcaţi cuviincios fără pantaloni evazaţi şi să fie aşa cum se cuvine credincioşiei Domnului. De asemenea părul la bărbaţi trebuie să fie tuns scurt fără nici un fel de perciuni lăsaţi să acopere tot obrazul, ceasul trebuie băgat în buzunar iar în timpul verii nu este permis ca la adunare bărbaţii sau femeile să intre cu cămăşile scurte în adunare.

Domnul Isus după ce mia arătat aceste lucruri, îngerul meu călăuzitor ma luat şi ma dus în camera morţilor care mor în Domnul Isus, locuinţa aceasta era doar o parte unde odihnesc sufletele credincioşilor. Când îngerul meu călăuzitor a deschis uşa încăperii unde erau creştinii care se odihnesc până va veni Domnul să-şi ia o mireasă s-au mai bine zis poporul de pe pământ care ia slujit.

O mare lumină lumină deodată încăperea ca şi îngerul meu călăuzitor, a intrat în încăpere şi eu l-am urmat când a intrat în locuinţa aceia îngerul mia spus Adriana aici se odihnesc doar o parte din cei care au murit mă refer la cei care au murit până la 20 ani, iar în celelalte încăperi sânt repartizaţi în funcţie de cum au fost de credincioşi şi după cum s-au comportat pe pământ.

Eu am rămas foarte înspăimântată de frumuseţea încăperii, pereţi erau parcă poleiţi cu aur, şi de jur împrejurul camerei erau paturi suprapuse unde se odihnesc sufletele credincioşilor. Încă din clipa când am intrat în acea cameră am privit în jurul meu să văd mai bine înfăţişarea celor din încăpere şi de sus a coborât sufletul unui băiat şi sa îndreptat spre mine.

Eu fiind foarte surprinsă însă de apariţia lui m-am uitat la el să văd dacă într-adevăr el este pentru-că eu îl cunoşteam de mică de când era pe pământ înainte de a muri. El sa apropiat de mine şi mia zis Adriana ai venit pe la mine, eu i-am zis, da frate am venit de pe pământ că Domnul Isus a avut un plan cu mine de a te vedea şi pe pământ şi aici în camera asta unde sunteţi aduşi pentru a vă odihni până când va veni el

Şi stând de vorbă cu el printre altele mi-a spus Adriana când te vei întoarce pe pământ să le spui părinţilor mei ca nu cumva să se lase de calea aceasta a pocăinţei că dacă unul singur din familie se va lăsa de credinţă atunci eu voi rămânea la judecată pentru că a fost dus în camera aceia numai că părinţii lui sânt credincioşi.

După aceia îngerul meu a zis, Adriana trebuie să vezi şi iadul şi după ce m-ia spus să nu mă înfricoşez de el, că el va fi cu mine că nu este îngăduit căci şi ei ştiu de credincioşii Domnului Isus şi erau înfăţişate înainte de răpirea mea şi nu se putea atinge de mine şi numai să mă înfrice şi spunându-mi acestea deodată am căzut în jos ca printr-un vis într-un loc foarte întunecos şi într-o căldură foarte mare. Eu foarte mirată m-am uitat în jurul meu şi nu î-mi venea să cred despre ce era în jurul meu, mii de oameni erau schingiuiţi în fel şi chip, sânt trataţi cu o deosebită ură faţă de ce erau în sânul lui Avraam. Aceştia erau supuşi la fel şi fel de chinuri groaznice, schingiuiţi puşi la rug, puşi pe cruce şi în corp li se introducea un fier roşu aprins. Dar să ştiţi că durerile sânt la fel de mari în iad ca şi când ai fi în trupul acesta de carne, pe care îl aveau pe pământ. Durerile bântuiau cu miile şi oamenii aceia zbierau şi se văitau de-ţi era mai mare groaza să-i auzi cum strigau în durerile acelea groaznice.

Eu am vrut să mă retrag într-un colţ, căci î-mi era tare frică de priveliştea aceia îngrozitoare pe care o vedeam în jurul meu, dar un drac foarte urât şi foarte mare sa apropiat de mine şi mi-a zis cu o voce foarte înspăimântătoare, aici nu are voie nimeni să se roage, cine ajunge aici este supus pentru totdeauna acestor chinuri înfricoşătoare. Tu ai avut timp să te rogi când ai fost pe pământ, dar ai avut noroc că eşti întoarsă la Isus şi îi slujeşti, că dacă nu tot aici ajungeai şi nu mă pot apropia de tine că eşti păzită de îngerul Domnului că altfel te chinuiam de mult.

În tot acest timp cât mi-a vorbit el corpul mi-a fost străpuns de frică şi m-am rugat Domnului să mă întoarcă şi uitându-mă la acel drac vreau să şi-l descriu cu cuvinte pământeşti, pentru a vă da seama cât de înfricoşător este numai la vedere poţi rămânea cu o frică groaznică iar dacă l-ai vedea în faţa ta sânt sigură frate şi soră, dragi cititori te vei strădui să-l slujeşti pe (Dumnezeu) Domnul Isus şi te vei pocăi în sac şi cenuşă numai să nu-l vezi în faţa ta.

Acel drac era de o statură foarte mare de circa 40m, era foarte negru şi pe capul lui erau parcă nişte solzi de peşte, era înfricoşător de urât pielea lui sclipea şi culoarea solzilor de pe cap era negru închis la spate avea două aripi ca de liliac şi erau întinse de-a lungul capului.

Privirea lui era foarte urâtă iar pe faţă parcă avea un strat de păr ca ţepii unui arici şi în cap avea două coarne mari. Vă puteţi da seama numai din descoperirea mea cât de înfricoşător poate fi acesta numai privindu-l de un om în carne şi oase.

După aceasta acel drac a zburat spre locul unde trebuia să-şi ia oamenii. Mie-mi era tare sete şi uitându-mă în stânga mea era un râu foarte frumos la vedere cu multe flori frumoase şi cu o poiană frumoasă m-am apropiat de râul acela şi m-am aplecat pentru a bea apă, dar parcă nu îmi venea să cred râul sa prefăcut într-o ţeavă de vulcan ce clocotea aşa de tare încât mi-a venit să mă retrag, florile erau roşii şi din ele ieşeau lumini de foc, vă închipuiţi cât de cald poate fi în iad cu toate că eu eram îmbrăcată pentru a rezista căldurii, însă tot îmi era cald şi nu puteam rezista, dar vă închipuiţi aceia care erau acolo cât trebuiau să sufere.

Cum stăteam eu aşa deodată am auzit o voce şi vocea fiind foarte cunoscută m-am întors să văd cine mă strigă pe mine. M-am înfiorat cumplit apoi m-am îndreptat spre locul ce am auzit vocea aceea şi ducându-mă printre oameni aceia ca să ajung la omul acela care striga la mine.

Oamenii îmi ziceau Adriana să le spui lumii să se pocăiască căci şi noi dacă am mai fi odată pe pământ ne-am pocăi în sac şi cenuşă. Ajungând la omul acela care striga spre mine, deodată am rămas chiar foarte surprinsă, era chiar bunicul meu care murise nu de mult înainte de răpirea mea.

El cu ochii plini de lacrimi m-a privit şi mi-a spus, Adriana, locul tău nu este aici, locul tău este sus în ceruri împreună cu familia ta că tu îi slujeşti lui Isus Hristos şi să ştii, Adriana că îmi pare rău că nu m-am pocăit atât timp cât tu şi părinţii te rugai de mine. Eu îmi închipuiam că prima dată că după moarte nu există viaţă nici rai nici iad, dar acum văd că gândul meu a fost ajuns. Ah! De m-aş întoarce încă o dată pe pământ a-ş spune întregii lumi să se pocăiască şi să se întoarcă la Domnul Isus şi mai ales să nu ia nimeni în râs acest lucru.

Şi privind în starea care era pus pe rugul acela şi lângă el un demon a-l cărui aparţine, i-am spus cu sufletul la gură şi plină de durere, vezi, bunicule, totdeauna te-am rugat şi te-am sfătuit dar tu nu ai vrut să înţelegi, dar Domnul mi-a îngăduit să te văd în iadul acesta îngrozitor şi spunând lucrul acesta am auzit din nou marea voce că mă strigă şi-mi spunea, Adriana vezi dacă bunicul tău care trăieşte nu se va pocăi va ajunge aici în iad, iar dacă se va întoarce la mine va avea parte de raiul meu.

Acesta era îngerul meu călăuzitor care nu era cu mine dar care mă privea şi mă păzea de undeva de sus dar eu nu-l vedeam dar îi auzeam vocea.

După aceasta fiindu-mi foarte rău şi ne mai putând rezista în acest loc fioros am strigat pe (Dumnezeu) Domnul Isus să mă scoată din acel iad îngrozitor şi dintr-o dată am zburat afară şi din nou m-am întâlnit cu îngerul meu călăuzitor şi m-ia spus Adriana după ce ai văzut aceste lucruri îngăduite de Domnul Isus priveşte acum pe pământ şi m-a dus într-un loc unde puteai să vezi tot pământul şi îngerii se plimbau când în sus şi când în jos şi iar în sus şi aduceau veşti şi îngerul Domnului venea foarte supărat înaintea Domnului Isus, dar tu când făceai numai bine îngerii Domnului săltau de bucurie şi aduceau răspunsuri Domnului Isus.

Dar îngerul mi-a spus, Adriana priveşte pe pământ într-un colţ al pământului este un credincios care la slujit pe Domnul acuma a sosit timpul să fie luat de pe pământ iar în celălalt colţ al pământului este un alt om care moare dar acesta nu este pocăit şi priveşte în ce fel moare un om ne pocăit cum se zbate, cum se vaită când duhul de viaţă iese din el afară şi când vede unde merge sufletul său.

Am privit în sus în înălţime şi priveam la credinciosul Domnului care era pe patul de moarte. Când un creştin moare el este foarte senin fără a striga şi fără a ţipa, când vine moartea şi îi ia sufletul, pentru că la credincioşi când moare vine îngerul călăuzitor şi îl ia, dar la cel ce nu ia slujit Domnului vine moartea.

Acea moarte seamănă cu un schelet foarte mare şi poartă pe ia o manta neagră. Fiecare credincios când îi este luat sufletul de viaţă din corp de îngerul său călăuzitor, el este luat de înger şi dus de înger să vadă raiul şi iadul pentru a vedea el singur cui ia slujit şi ce cunună merită. Îi este arătat şi iadul pentru a vedea cât de rău este pentru aceia ce nu s-au pocăit şi nu s-au întors la Domnul Isus şi ce chinuri groaznice îi aşteaptă.

După ce îi arată iadul şi raiul, el vine şi se aşează din nou pe trup dar nu m-ai poate să intre în el. El tot timpul cât stă, cale de 3 zile în casă unde este ţinut el vede totul vede mamă, tată, pe toţi care vin la el să-l privească de asemenea vede pe cei care vin la înmormântare când este dus şi băgat în mormânt.

Atunci când este aruncat primul pumn de pământ pe sicriul lui atunci sufletul-şi ia zborul şi este dus de îngerul lui călăuzitor în locuinţă în sânul lui Avraam pentru a se odihni până când va veni Domnul Isus Hristos cu judecata.

În schimb la cel ce nu ia slujit Domnului vine moartea acea de care v-am vorbit mai sus şi îi arată chinurile ce îl aşteaptă după ce va fi înmormântat. În timpul acela el vede tot episodul toată înmormântarea el când este dus pe ultimul drum şi când este aruncat primul pumn de pământ pe sicriul lui, atunci sufletul îşi ia zborul în iad, unde îl chinuie şi unde îl va face să sufere până când va veni Domnul Isus.

După toate acestea îngerul Domnului mi-a spus Adriana după ce ai văzut toate aceste lucruri trebuie să te întorci din nou pe pământ pentru-ca părinţii tăi să nu se scoale înainte de a intra sufletul tău în trup că atunci de spaimă se vor ivi alte lucruri.

Şi fiind călăuzită de îngerul meu m-am îndreptat spre pământ şi am intrat în camera mea unde zăcea trupul meu ne însufleţit şi părinţii mei pe lângă mine care dormeau parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Eu văzându-mi trupul ne îsufleţit mi-a fost foarte greu să mă întorc în el şi mă rugam la îngerul meu călăuzitor ca să nu mă lase din nou pe pământ că nu m-ai vreau să intru în trupul meu că-mi este silă, dar îngerul mi-a spus Adriana trebuie să intri în corp ca să poţi mărturisi la toţi ce şi cum ai văzut căci prin tine şi prin lucrarea aceasta multe suflete se vor întoarce la Domnul Isus Hristos.

După ce a spus îngerul aceasta a suflat şi sufletul a intrat în trupul ne însufleţit care stătea în pat.

Eu vrând să văd dacă sânt vie, am pus mâinile pe trup şi am observat că eram rece şi numai după o oră trupul sa încălzit.

Îngerul a zburat şi eu am rămas privind cu ochii aceştia de carne.

Eu doresc ca această răpire să rămână vie în memoria fiecăruia, când o veţi citi să se hotărască şi să-i slujească pe deplin lui Dumnezeu.

Slăvit să-i fie numele lui până în veci. AMIN…

Ce-l ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe

Nu-I voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii

Şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu

Şi înaintea îngerilor Lui.

Apocalipsa cap.3 vers.5