MALEAHI

 

 

Cartea lui Maleahi este ultima carte a Vechiului Testament. Maleahi este ultimul glas care răsună în Israel înainte ca vocea profeţilor să amuţească pentru cîteva sute de ani.

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei. „Maleahi "este un derivat de la „Mal-ac-Iah"care se poate traduce prin „Mesagerul lui Iehova".

 

Autorul: Profetul Maleahi a fost ridicat de Dumnezeu în Israel la puţin timp după activitatea desfăşurată în Ierusalim de Neemia. Personalitatea şi familia profetului sînt complet necunoscute. Aşa cum îl arată şi numele, profetul este important numai pentru mesajul pe care-l poartă, nu şi prin sine însuşi.

 

Data: Cu siguranţă că ne aflăm după revenirea evreilor în Ierusalimul lui Iuda, la suficient timp după activitatea lui Neemia pentru ca poporul să o fi luat iarăşi pe căi greşite. Zelul preoţilor şi al poporului se stinsese. Activitatea religioasă căzuse iarăşi pradă formalismului (Mal. 3:14) şi acesta incomplet şi neconform Legii (Mal l: 14). Ultima dată cunoscută despre activitatea lui Neemia îri Ierusalim a fost anul 430 î.Cr. aşa că trebuie să plasăm misiunea lui Maleahi la puţin timp după această dată, probabil între anii 420- 397 î.Cr.

 

Contextul istoric: Data la care Dumnezeu l-a ridicat pe Maleahi în Israel este legată direct de profeţia rostită de Daniel asupra Ierusalimului. Dacă vă aduceţi aminte, profetului i se spusese că asupra Ierusalimului vor trece pînă la vremea sfîrşitului 70 de săptămîni de ani (Dan. 9:24). Exprimarea lui a părut puţin neclară şi inutil complicată prin felul în care a făcut el enumerarea acestor săptămîni: „Vor trece şapte săptămîni; apoi... şasezeci şi două de săptămîni" (Dan. 9:25). Ce a fost aşa de important după primele şapte săptămîni pentru ca proorocul să marcheze acea „bornă" din scurgerea vremii? Este greu să găsim un alt răspuns mai bun decît faptul că la „şapte săptămîni" de ani în Israel a încetat activitatea profetică. Mesajul rostit de Maleahi a fost evenimentul care a marcat scurgerea primelor şapte săptămîni de ani din calendarul profetic hotărît de Dumnezeu asupra Israelului.

 

Problemele din vremea lui Maleahi seamănă foarte mult cu cele întîlnite de Neemia în activitatea lui: o preoţie coruptă (Mal. 1:6; Neemia 13:1-9), neglijarea dărniciei către casa Domnului (Mal. 3:7; Neemia 13:10-13) şi căsătorii încheiate cu femei din afara Israelului (Mal. 2:10-16; Neemia 13:23-28).

 

Conţinutul scrierii: Scrisă în forma clară a unui dialog între Dumnezeu şi evrei, cartea lui Maleahi este un „apel" insistent la pocăinţă şi la întoarcerea la Dumnezeu. Profeţia se împarte simetric în două părţi: în primele două capitole apelul la pocăinţă este motivat de starea prezentă a poporului, iar în ultimele două capitole chemarea la pocăinţă este motivată de venirea „zilei Domnului".

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Întreagă cartea este un manifest împotriva îndepărtării de Dumnezeu. Textul ei poate fi folosit foarte bine pentru a-i trezi pe cei care s-au „răcit" în sentimentele lor faţă de Domnul. Punctul culminant al profeţiei este Maleahi 3:1, 2: „Iată voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legămîntului pe care-L doriţi;... Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El?"

 

Maleahi întinde mîna peste aproximativ patru sute de ani şi leagă Vechiul Testament de Noul Testament prin vestirea lucrărilor lui Ioan Botezătorul şi ale Domnului Isus.

 

Numirea de „mesager al lui Iehova" i s-a potrivit de minune lui Maleahi, dar tot la fel de bine prin „sol al Domnului" poate fi subînţeles Ioan Botezătorul şi chiar Domnul Isus.

 

Cuvînt de încheiere: Se cuvine să subliniem cîteva lucruri care-l fac pe Maleahi: omul care închide canonul Vechiului Testament:

 

1. Cartea lui se încheie cu un cuvînt semnificativ pentru starea în care a ajuns poporul sub administraţia Legii Mozaice: „blestem" (Mal. 4:6). Neascultarea evreilor a atras asupra lor dezlănţuirea pedepsei. Trebuia ca Cineva să vină şi să înlăture acest blestem care apăsa greu asupra poporului.

 

2. Profeţia lui Maleahi conţine anunţarea venirii Domnului Isus (Mal. 3:1-3). El este Cel ce „s-a făcut blestem pentru noi" lăsîndu-se să fie atîrnat în locul nostru pe lemnul Crucii.

 

3. Maleahi publică un avertisment pentru toţi cei ce aşteaptă ziua Domnului. Există pericolul aşteptării Domnului într-o atitudine greşită. Scepticismul, indiferenţa şi formalismul sînt semnele ei caracteristice.

 

4. Maleahi anunţă preocuparea lui Dumnezeu pentru cei care nu-L uită (Mal. 3:15-18). „O carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui".

 

Cartea lui Maleahi se încheie într-o atmosferă de neglijenţă şi necinstire a Numelui lui Dumnezeu. Doar membrii unei „rămăşiţe" mai vorbesc unul cu altul şoptind încet: „Ştii că El vine?" „Da, ştiu!" Dumnezeu nu-i uită pe aceştia şi-i notează pentru binecuvîntarea lor veşnică.

 

SCHIŢA CĂRŢII

 

I. PRIMUL APEL 1-2

a. Grija părintească, 1:1-5

b. Înşelăciunea, 1:6-14

c. Necredincioşia, 2:1-9

d. Căsătorii nepermise, 2:10-12

e. Divorţuri, 2:13-16

f. Obrăznicie, 2:17

 

II. AL DOILEA APEL 3 – 4

a. Venirea Solului Domnului, 3:1-6

b. Hoţie, 3:7-12

c. Aroganţă, 3:13-15

d. „Rămăşiţa credincioasă", 3:16-18

e. Ziua Domnului, 4:1-6

 

******************************