Fapte 20
17 Insa din Milet, Pavel a trimes la Efes, si a chemat pe presbiterii Bisericii.
18 Cind au venit la el, le-a zis: ,,Stiti cum m'am purtat cu voi in toata vremea, din ziua dintii, in care am pus piciorul pe pamintul Asiei.
19 Am slujit Domnului cu toata smerenia, cu multe lacrami, si in mijlocul incercarilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
20 Stiti ca n'am ascuns nimic din ce va era de folos, si nu m'am temut sa va propovaduiesc si sa va invat inaintea norodului si in case,
21 si sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos.
22 Si acum, iata ca, impins de duhul, ma duc la Ierusalim, fara sa stiu ce mi se va intimpla acolo.
23 Numai, Duhul Sfint ma instiinteaza din cetate in cetate ca ma asteapta lanturi si necazuri.
24 Dar eu nu tin numai decit la viata mea, ca si cum mi-ar fi scumpa, ci vreau numai sa-mi sfirsesc cu bucurie calea si slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca sa vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.

36 Dupa ce a vorbit asfel, a ingenuncheat, si s'a rugat impreuna cu ei toti.
37 Si au izbucnit cu totii in lacrami, au cazut pe grumazul lui Pavel, si l-au sarutat.
38 Caci erau intristati mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, ca nu-i vor mai vedea fata. Si l-au petrecut pina la corabie.