PSALMII

 

Primele fragmente de traducere a Bibliei în limba română au fost din cartea psalmilor. Nicolae Iorga spunea că: „Neamul românesc s-a născut în tinda Bisericii". „Psaltirea" a fost abecedarul pe care neamul nostru a învățat să citească. De ce s-a început traducerea Bibliei în limba română cu psalmii? Răspunsul nu este greu de dat. Cartea aceasta este cea mai mare din Biblie și cea mai universal citită și studiată. Ea cuprinde cel mai larg evantai de trăiri sentimentale posibile.

 

Luați Biblia în mînă și deschideți-o la mijloc. Veți da negreșit de cartea Psalmilor. Este normal să fie așa deoarece psalmii sînt inima Bibliei. Aici sînt adunate toate trăirile sufletești ale copiilor lui Dumnezeu de-a lungul secolelor.

 

Titlul: Numele evreiesc este „Tehilim" - „laudele". Numele din limba română vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi" s-ar putea traduce prin „cîntări acompaniate cu instrument muzical".

 

Autorul: Nici una dintre cărțile Bibliei nu are mai mulți autori decît cartea Psalmilor. În general se spune că psalmii îi aparțin lui David. El i-a scris pe majoritatea din ei și tot el dă nota generală a cărții. Dar asta nu înseamnă că n-au existat și alți autori ai psalmilor. Dacă este adevărat că David a scris 73 din numărul total de 150, atunci tot atît de adevărat este că Asaf, conducătorul cîntăreților lui David, a scris 12, Solomon a scris 2, Moise a scris l (Ps.90), iar alți 10 sînt producția fiilor lui Core (Num. 26:9-11). Nu vă pierdeți prea multă vreme însă cu identificarea autorilor. Citiți psalmii ca pe un dar pe care vi-l face Dumnezeu însuși. Căutați să intrați în atmosfera lor, căutați să le simțiți trepidația adîncă și identificați-i pe aceia care vă vor prinde bine la vreme de nevoie.

 

Data: Psalmii acopere o perioadă care debutează cu viața lui Moise și se întinde pînă după revenirea din robia babiloniană, pe vremea lui Ezra și Neemia. Majoritatea psalmilor însă sînt produși de David în timpul vieții lui de umblare cu Domnul. Omul acesta care a fost cioban la oi, cîntăreț vestit în Israel, trubadur la curtea împăratului, ginere al împăratului, apoi fugar hăituit și aflat mereu în primejdie pînă cînd Dumnezeu l-a așezat chiar pe el însuși pe tronul Israelului, a străbătut atâtea suișuri și coborîșuri ale spiritului încît a devenit instrumentul la care a cîntat însuși Dumnezeu. Psalmii lui David sînt de fapt cîntări divine inspirate din cer pentru a înfrumuseța viața plină de necazuri a pămîntului. Din acest punct de vedere, psalmii sînt atemporali, ei vin la noi din rezonanțele timpului, ne învăluie cuceritor și vor rămîne cu noi veșnic.

 

Metoda de interpretare a psalmilor: Poezia nu este o artă precisă, ca matematica. Dincolo de faldurile ei armonioase pătrundem adesea în straturi ascunse ale realității, pe care nu le întrezărim în viață decît în situații extreme. Cum să fim siguri că ceea ce simțim atunci cînd citim psalmii este ceea ce este acolo și nu ne amăgim lăsîndu-ne purtați de valurile fanteziei?

 

Există cîteva principii pe care trebuie să le ținem minte:

 

(1) Cînd există un titlu al psalmului care îl leagă de un anumit eveniment istoric, psalmul trebuie citit, înțeles și interpretat în lumina acelei circumstanțe particulare. De exemplu, 13 psalmi sînt localizați în diverse perioade ale vieții lui David: Ps. 59, 56, 34, 142, 52, 54, 57, 60, 51, 3, 63, 7, 18. Ordinea această nu pare normală, dar ea urmărește cronologic evenimentele vieții lui David așa cum sînt ele redate de cartea 1 Samuel.

 

(2) Unii dintre psalmi sînt asociați cu anumite aspecte din închinăciunea poporului Israel (vezi Ps. 5:7; 66:13; 68:24, 25) și trebuiesc înțeleși în ansamblul procesiunilor liturghice de la Templu.

 

(3) Mulți dintre psalmi sînt de fapt inspirații profetice care anticipează venirea lui Cristos pe pămînt. Și atunci însă, ei au apărut într-un anumit context istoric legat de evenimente contemporane autorului lor. Aceste evenimente trebuiesc studiate cu atenție pentru a ne ajuta să avem o înțelegere mai clară a textului.

 

Interpretarea psalmilor este o problemă a minții, trăirea mesajului lor este o problemă a inimii. S-a spus despre cartea Psalmilor c㠄este un rîu de mîngîiere în apa căruia s-au adunat lacrimile vărsate de nenorociții trecutului pentru a răcori arșița din sufletele celor ce suferă astăzi". Sau că este „grădina tuturor florilor cu petale parfumate, chiar dacă unele dintre ele cresc numai în mijlocul spinilor". A fost comparată cu „un desăvîrșit instrument muzical din corzile căruia pot prinde ființă și jalea și triumful, și deznădejdea și biruința, și teama și încrederea nestrămutată, și tristețea și bucuria fără margini".

 

Conținutul psalmilor: La o privire mai atentă observăm că avem de a face cu o culegere de cinci cărți ale psalmilor, fiecare dintre ele terminate cu o doxologie (o proslăvire a numelui lui Dumnezeu). Numele de cinci le-a adus imediat o asemuire cu Pentateucul lui Moise. Comentatorii numesc cele cinci cărți ale psalmilor după numele corespunzător al uneia dintre cele cinci cărți scrise de el.

 

a. Sînt psalmi ai genezei (1-41) al cărui subiect predominant este omul,

b. psalmi ai exodului, cuprinzînd mai ales cîntări de eliberare (42-72),

c. psalmi levitici, asociați cu slujba de la Templu (73-89),

d. psalmi asociați cu peregrinările din cartea Numeri (90-106) și

e. psalmi deuteronomici sau ai proslăvirii dragostei divine (107-150).

 

Un alt fel de a clasifica psalmii este după specificul mesajului lor. Există astfel:

 

(1) psalmi de învățătură (1, 19, 39),

(2) psalmi de laudă (8, 29, 93, 100),

(3) psalmi de mulțumire (30, 65, 103, 107, 116),

(4) psalmi de pocăință (6, 32, 38, 51, 102, 130, 143),

(5) psalmi prin care străbate încrederea (3, 27, 31, 46, 56, 62, 86),

(6) psalmi ai necazurilor (4, 13, 55, 64, 88),

(7) psalmi ai dorințelor (42, 63, 80, 84, 137),

(8) psalmi care recapitulează istoria (78, 105, 106) și

(9) psalmi profetici (2, 16, 22, 24, 40, 45, 68, 69, 72, 97, 110, 118)

 

Conținutul psalmilor este pus adesea în forme de o desăvîrșita frumusețe. Iată, de exemplu, psalmul 119 al cărui autor se presupune că a fost cărturarul Ezra. Pentru cititorul neavizat este greu să nu te rătăcești în mulțimea celor 176 de versete ale lui. În originalul ebraic însă, psalmul este o succesiune de grupe de cîte 8 versete, fiecare începînd cu cîte una din literele alfabetului evreiesc. Avem de a face deci cu un acrostih alfabetic alcătuit dintr-o serie de octete. Analiza conținutului acestui psalm devine dintr-o dată mai ușoară și mai fructuoasă.

 

Mesajul cărții: Psalmii sînt cartea tuturor oamenilor, tuturor sentimentelor și a tuturor situațiilor. Oricine, oriunde și în orice stare s-ar găsi se poate identifica cu ceea ce se găsește în textul psalmilor. Cel sărac și părăsit, cel bolnav și aflat în suferință, cel exilat departe de cei dragi și de țară, cei aflați mereu în pericol, cei păcătoși se pot regăsi în oglinda psalmilor. Este loc însă acolo și pentru cei iertați, pentru cei biruitori, pentru cei prăbușiți în adorare, pentru cei atașați total de Domnul și locașurile Sale, pentru cei pierduți lor înșile și dăruiți pe vecie Creatorului.

 

Cartea Psalmilor este și cartea Legii desăvîrșite a lui Dumnezeu. Ea ne arată cum putem să ne delectăm în ea și să o facem „candelă pentru picioarele noastre, lumină pe cărare" și desfătare „mai dulce ca fagurul de miere pentru cerul gurii".

 

Ca și celelalte cărți ale Bibliei, cartea Psalmilor ne vorbește și ea despre planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru mîntuirea omenirii. După înviere, Domnul Isus li s-a arătat ucenicilor: „le-a deschis mintea că să înțeleagă Scripturile" și le-a arătat ceea ce fusese scris cu privire la El și lucrarea Sa „în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi". Putem și noi să refacem acest studiu exegetic făcut de Domnul Isus cu ucenicii. Iată un rezumat al lui:

 

a. Despre esența lucrării Lui mesianice găsim scris în Ps. 22:22

b. Despre slujirea Sa ca Mare Preot găsim scris în Ps. 40:6, 8; 22; 49; 110.

c. Despre demnitatea Lui de împărat găsim scris în Ps. 2; 21; 45; 72.

d. Despre suferințele Lui teribile găsim scris în Ps. 22 și 69

e. Despre învierea Lui găsim scris în Ps. 16

 

Dintre toate cărțile Vechiului Testament, cartea Psalmilor este cel mai mult citată în cărțile Noului Testament. Unele dintre porțiunile ei sînt parcă parte integrantă din Evanghelii. Iată de exemplu succesiunea celor trei psalmi: 22, 23 și 24. Cel dintîi ne prezintă suferințele păstorului cel bun care-și dă viața pentru oile Sale. Vedem ridicată crucea îi auzim strigătele sfîșietoare ale Celui ce moare o moarte ispășitoare. Psalmul 23 este cunoscut de toată creștinătatea drept „psalmul păstorului" („Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște la pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă, etc...”) Găsim în acest psalm oferta Domnului Isus de a conduce și de a îngriji sufletele care i se încredințează. Psalmul 24 ni-L prezintă pe păstor ajuns în slavă gată să răsplătească oile care L-au urmat pînă la capăt.

 

Soarta poporului Israel este și ea descrisă într-o succesiune de psalmi. Iat-o:

 

a. Ruina poporului este descrisă în Ps. 42-49

b. Răscumpărătorul poporului este prezentat în Ps. 50-60

c. Răscumpărarea poporului este arătată în Ps. 61-72

 

Este greu să arătăm mesajul psalmilor într-o introducere scurtă ca aceasta. Vă lăsăm dumneavoastră plăcerea ca după ce ați parcurs cu noi această vedere panoramică a lor, să vă apropiați pe rînd de fiecare psalm în parte, să-i descoperiți frumusețea și să-i sorbiți cu nesaț aroma specifică.

 

***************************************