Descoperire cu privire la răpirea Bisericii lui Dumnezeu.

 

 

Ceea ce istorisesc mai jos este o descoperire din partea Domnului pe care, am avut-o în 11-12-1952 în Norvegia, în casa fratelui meu unde stam la masă și citeam și nu mă gândeam la răpire.

M-am simțit îndemnat să scriu dar m-am gândit că totul nu a fost decât o nălucă înaintea mea. Dar prin faptul că mi-am pierdut pacea,  liniștea și odihna mi-am dat seama că Domnul voia ca eu să scriu descoperirea.

Atunci m-am rugat Domnului să mă ierte că nu-mi amintesc, tot ce am văzut și aș dori ca Domnul să repete descoperirea. Erau orele 2200 dar în vedenie era ora 900 dimineața.

Pe masă era un registru când s-a repetat vedenia. După puțin timp am scris ce am văzut, aveam 69 de ani și m-am rugat să mă pot odihni și dacă mai este din vedenie să se repete a doua zi sau după o săptămână. Exact la aceeași oră am primit continuarea celor arătate. Toate acestea le scriu cu gândul că vor servi la trezirea sufletelor din paralizia sectantă în care se găsesc. Iată ce am văzut:

Cineva sa așezat la masă citind un ziar cu o înștiințare groaznică și alarmantă. Apoi vecina noastră doamna Anderson asculta la radio emisiunea pentru copii. Deodată după cinci minute, emisiunea s-a întrerupt și se transmitea din capitala Oslo o știre senzațională. Tot orașul a intrat în panică, s-a întâmplat ceva nemaipomenit. Oameni în vârstă bărbați, și femei precum și copii de toate vârstele au dispărut fără urmă și nu se cunoaște numărul lor. Poliția ca să dea răspunsul asupra celor întâmplate roagă rudele celor dispăruți unde și cum s-a întâmplat dispariția. Evenimentul s-a produs în aceeași secundă pe tot pământul dar în unele părți era ziuă iar în unele era noapte. În Europa era dimineață, în unele orașe am văzut cum vânzători precum și cumpărătorii din piețe sau prăvălii au dispărut fără urmă. O femeie a venit la poliție să reclame că pe când cumpăra niște flori din piață, vânzătorul a dispărut din fața ei tocmai când voia s-ăi dea banii. Și-am auzit zicând: ,, Îți mulțumesc Doamne Isuse,, și nu l-am mai văzut. M-am frecat la ochi zicea Doamna și am văzut un alt atentat plin de un miros neobișnuit și omul a dispărut în ceață. Apoi deodată aud țipete sfâșietoare de femei de curând născute cu cărucioarele goale țipau după copii lor dispăruți. O femeie cu un cărucior gol fugea și striga: cine mi-a furat copilul?. Era un copil de opt luni cine l-a luat? Cine l-a văzut? Unde e Poliția? Poliția este la îndemâna oricui dar nu are putere asupra acestui fenomen. Din toate părțile nu se aud numai țipete disperate și amare, dar după ce a căutat pe cei dispăruți de la domiciliu am rămas îngrozit. Unul din muncitorii care zicea că este pocăit însă era neserios și flecar acum era foarte serios, ridica mâinile în sus și zicea plângând cu glas tare: acum s-a întâmplat și s-a adeverit tot ceea ce zicea scriptura.

- Ce? L-am întrebat eu. – Isus și-a luat pe ai săi și pe mine m-a lăsat aici. În oraș panica era mare. Au dispărut mulți șoferi și vatmani. Mașinile nu mai puteau circula, îmbulzeala era mare. Șiruri de mașini de tramvaie, de autobuze stau pe loc. Mașinile care aveau șofer căutau să iasă din îmbulzeală. Oameni înnebuniți de groază alergau în toate părțile căutând pe cei dragi. În continuare se anunță dispariția noilor născuți din spitale. Mamele plângeau deznădăjduite. Personalul spitalului e îngrozit dar și dintre ei au dispărut. Apoi se anunță la ora 1100 că și în Anglia a dispărut multă lume fără urmă. Până acum nu s-a putut afla nimic despre acest mister. Au fost convocați membrii adunărilor de credincioși și s-a constatat că au dispărut cei deosebit de credincioși care se rugau și posteau mult și mamele simple care nu au refuzat să aibă mulți copii. A dispărut și o mică parte din predicatori, mai ales cei vorbiți de rău, prigoniți de majoritatea adunărilor. Nu se pot descrie lucrurile cum s-au întâmplat, însă toată lumea este îngrozită, oamenii își frâng mâinile, aleargă țipând pe străzi, căutând părinții pe copii și copii pe părinți. Un bărbat  aleargă și strigă: fugiți că ne i-a pe toți. Înnebunite niște femei bătrâne plângeau uitându-se spre cer cu mâinile împreunate zicând: de ce nu ne-am lăsat prelucrate de Duhul Sfânt. Una țipa tare și zicea: dacă aș putea întoarce vremea înapoi cu câteva zile, să-mi mărturisesc păcatele și în post și rugăciune alergând sub sângele Domnului Isus ca să fiu luată și eu. Acum sigur nu va mai veni să ia pe nimeni. O Dumnezeule ai milă de noi!. De-acum s-a împlinit tot ceea ce e scris. Am fost credincioasă numai cu gura și mintea, dar cu inima nu am simțit nimic.

Nu am crezut că venirea Domnului Isus va fi așa de curând, nu am luat lucrurile în serios. În ziarele de seară a apărut un comunicat în care se anunță că autoritățile de meteorologie vor face tot posibilul să afle numărul celor dispăruți și locul unde se află ei și roagă pe toată lumea să se liniștească. Din comunicat se află că mâine dimineață se va publica o situație clară a celor întâmplate la orele 2000. Se află că această catastrofă s-a petrecut în toată lumea. Seara nimeni nu se mai putea culca. Se discută cu aprindere problema celor dispăruți. Încet ajung toți să știe că cele petrecute sunt în legătură cu cei credincioși. Cei care cunosc pe cei dispăruți povestesc că din fiecare familie și adunare au dispărut numai credincioși sinceri și copii nevinovați, da zicea unul și noi am avut un fanatic care a dispărut. Soția lui era nemulțumită de el că prea mult se ruga, prea mult vorbea de ISUS, dar desigur autoritățile vor lua măsuri serioase și vor interzice adunărilor de credincioși ca să nu se mai întâmple niciodată așa ceva asemănător. O nu răspunde un altul așa ceva nu se va mai repeta niciodată. Au avut dreptate cei din adunarea noastră care se  rugau mult în afara orelor oficiale de cult, dacă am fi ascultat și noi de ei am avea astăzi o soartă mai bună. Au avut ei o presimțire care i-a făcut să renunțe la unele drepturi legitime pentru trup. Dacă ne-am fi pregătit și noi, n-am fi rămas în acest iad de pe pământ unde zi de zi va fi tot mai rău. Dacă am fi crezut spusele lor am fi zburat și noi cu ei, zicea un altul. Un teolog spunea cu amărăciune,, noi nu am învățat nimic de așa ceva,, Întrucât autoritățile au făcut apel la populație să-și dea părerea asupra celor întâmplate, în adunări s-a format o delegație care a fost de acord cu mai mulți dintre cei adunați că ceea ce s-a petrecut nu poate fi altceva decât evenimentul prorocit mai dinainte în BIBLIE , adică răpirea bisericii la cer.

Aceasta este tot ce se putea declara până în momentul de față, dar autoritățile nu au fost de acord să dea publicității o asemenea declarație. S-a făcut o conferință internațională unde s-a hotărât închiderea tuturor adunărilor și interzicerea oricărei religii, iar cei ce vor pronunța numele lui ISUS vor fi pedepsiți cu moartea. S-a adunat mult popor în biserici și în casele de rugăciune că să se afle explicația în legătură cu cele întâmplate. Mulți au început să citească Biblia dar s-au oprit spunând că nu mai înțeleg nimic.

Toți erau deznădăjduiți, unii țipau sau blestemau pe predicatorii care le-au amăgit cunoștința cu predici dulci, câțiva amenințau cu pumnul zicând,, nu ne-ați vorbit niciodată de păcatele în care trăiam nici de apropiata venire a Domnului Isus Hristos ca să ne spele în sângele Său și apoi veghind în post și rugăciune să osândim și noi ce aveam de osândit și să ne mărturisim și apoi să părăsim orice păcat. Nu ne-ați predicat niciodată despre umplerea cu Duhul Sfânt. Așa se învinuiau uni pe alții și băteau la ușă și ușa era încuiată. O conferință internațională a hotărât ca toate țările să fie curățite de credincioși și oricine va vorbi de Domnul Isus să fie condamnat la moarte.

Așa a început iadul pe pământ. Adică necazul cel mare în care au rămas cei mai mulți credincioși de prin adunări. Aceștia nu s-au supus autorităților și zilnic veneau cu grămada în adunări și strigau cu putere în rugăciune către Dumnezeu. Au fost prinși și li s-a promis libertatea și viața dacă nu se mai adună. Mulți au preferat moartea decât robia satanică și numărul celor uciși era foarte mare. Au fost supuși la torturi și chinuri îngrozitoare ca să-i înspăimânte pe ceilalți. Nu mai sunt legi, nu mai sunt drepturi, vai de voi pământ și mare că diavolul a coborât la voi cu o mare furie. Unii s-au lepădat că nu aveau nici un adăpost și nici un drept pe pământ. Alții veneau de bună voie să fie chinuiți. Tot pământul era, stăpânit de cei răi. Stăpânitorul întunericului lucrează în toată cruzimea lui. Se împlinește ce este scris,, veți fi dați în mâinile lor, de frați, de părinți, frați surori și rudele voastre. Dumnezeu a dat lucrarea aceasta ca să ne trezim pentru a putea fi răpiți.

               Trebuie să ne trezim stăruitor să ni se dea LUMINĂ ȘI PUTERE PRIN DUHUL SFÂNT.

 

               Scrisă în 24 NOIEMBRIE 1995. Vineri seara. Ora 2300

 

 

2 Corinteni 4:14

Și știm că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia și pe noi împreună cu Isus, și ne va face să ne înfățișăm împreună cu voi

 

2 Corinteni 5:4

Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim desbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață.

 

Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.

 

AMIN.