Traduceri moderne ale Bibliei in limba romana 
de dr. Alexa Popovici

Istoria traducerilor Bibliei in limba romana este una dintre cele mai interesante dovezi ale inspiraţiei Duhului Sfint in lucrarea pentru luminarea unui popor, pentru apropierea lui de Dumnezeu si pentru mintuirea urmaşilor lui Traian si Decebal – a poporului roman. Cuvintul revelaţiei scrise a lui Dumnezeu a fost gustat ca o pine, ca o mana cereasca, de orice suflet însetat după lumina de sus, care sa-i dea imboldul si călăuzirea pe cărarea vieţii.

Cum limba romana a fost o limba in continua dezvoltare si prefacere, era natural ca si Biblia sa fie tradusa din timp in timp in limbajul comun, evoluat cu scurgerea vremii si a generaţiilor. Din aceasta cauza avem foarte multe traduceri in limba romana.

Scrierea in limba romana inaitne de 1858, adică pina la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere cirilice. Aşadar, si traducerile Bibliei pina la acea data au fost cu litere cirilice. După anul 1858, Biblia a fost tipărita cu alfabetul roman.

Dam in mod cronologic si pe scurt traducerile Bibliei sau numai ale unor parţi ale ei. 

1. Prima este traducerea din greaca a lui Coresi, un diacon din Tirgoviste, care avea o tipografie la Brasov, si el a tradus si a tipărit Evangheliile Noului Testament. Traducerea lui a fost numita Evangheliarul, si aceasta a fost a doua carte tipărita in limba romana. Prima tiparitura romaneasca a fost Cathismul, care a văzut lumina tiparului probabil in 1544 la Sibiu, iar in 1559 Coresi a tipărit un alt Catehism la Brasov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrări ale lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai tirziu explica zelul sau pentru Evangheliar prin faptul ca acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului intre romani.
2. Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tipărit, după unii istorici, prin 1512, din care au rămas doar citeva exemplare. Se ştie ca acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul sirbesc. Daca acest Evangheliar a fost tipărit cu adevărat in 1512, atunce acesta este primul, si nu cel al lui Coresi.
3. Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greaca, au fost tipărite la Brasov, probabil in anul 1563. Ch. Cretu, care a descris lucrarea aceasta in 1885, a dat ca data anul 1570, iar I. Bianu a plasat-o in anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este in păstrare la Muzeul Naţional de Antichitati din Bucureşti.
4. Psaltirea, o traducerea tot a lui Coresi, tipărita in 1570 tot la Brasov. Un exemplar s-a păstrat la Biblioteca Academiei din Bucureşti.
5. Psaltirea diglota, slavona si romana. A fost făcuta tot de Coresi ti tipărita la Brasov in 1577. Din ea exista doua exemplare, unul la Muzeul Naţional de Antichitati, si altul la Biblioteca Academiei Romane din Bucureşti..
6. Genesa si Exodul. Traducerea din greaca a fost făcuta de Şerban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian si tipărita la Orastie prin 1582. Traducerea a făcut parte probabil dintr-un plan al traducerii întregului Vechi testament.
7. Noul Testament a fost tradus in întregime in limba romana de călugărul Silvestru, iar după moartea lui a fost completat de alţii. Traducerea are o dedicaţie făcuta domnitorului George Rakoczy, de Ştefan, arhiepiscop de Belgrad. A fost tipărit in 1648 la Belgrad. Se păstrează la Biblioteca Academiei Romane din Bucureşti.
8. Evangheliile, tipărite de Teodosie, mitropolitul Valahiei in 1682 la Bucuresti, cu o dedicaţie prinţului Ioan Servan Cantacuzino, al Tarii Romanesti.
9. Faptele si Epistolele, tipărite tot de Teodosie in 1683, la Bucuresti. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino.
10. Sfintele Scripturi, traduse de Nicolae Milescu si alţi colaboratori a lui si tipărite in 1688 la Bucuresti. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino. (Din ea au fost luate cele patru Evanghelii si tipărite la Mânăstirea Snagov, de linga Bucuresti, in 16978. Tot din lucrarea aceasta au fost luaţi Psalmii si tipariti separat, sub titlul “Psaltirea” in 1701 si 1703, la Buzău.)
11. Noul Testament tipărit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tipărit la Bucuresti in 1703. (Din acesta au mai fost tipărite ediţii la Bucuresti, in 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la Râmnic in 1784; la Iaşi, in 1762, 1794; la Blaj, in 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost tipărite Faptele si Epistolele separat, la Bucuresti, in 1743, 1764, 1774, 1784; la Iaşi, in 1756, 1791; la Blaj, in 1767.)
12. Sfintele Scripturi, ediţie tipartia de Samuil Micu Clain la Blaj, in 1795. Au fost introduse titlurile pe acţiuni, o adresa către cititori. O introducere, si o erata. Edita aceasta are adăugate si cartile apocrife. (Din aceasta lucrare au mai apărut intre 1795 si 1817 următoarele ediţii: Evangheliile, tipartie la Budapesta in 1799 si 1812; la Blaj, in1816. Faptele si Epistolele, la Blaj, in 1802. Psaltirea, la Bucuresti, in 1796; la Moviloau in 1796; la Sibiu, in 1799, 1801, 1804,1805, 1811; la Iaşi, in 1802; la Brasov, in 1807, 1810, 1812; la Budapesta, in 1808; la Blaj, in 1809.)
13. Noul Testament tipărit la St. Petersburg, in Rusia, in anul 1817. Nu ştim cine a fost traducătorul. A fost tipărit in 5000 de exemplare si ştim ca a costat 300 de lire sterline. (Din 1817, traducerea aceasta a fost tipartia parţial in mai multe ediţii dintre care unele au conţinut Evangheliile, iar altele Psaltirea. Astfel, Evangheliile, la Manstirea Neamtu, in Moldova, in 1821, 1845, si 1858; la Iaşi, in 1841, 1854, 1859 si 1862. Psaltirea, la Mănăstirea Neamtu, in 1817 si 1873; la Iaşi, in 1817, 1818, 1831, 1835, 1842, 1850; la Bucuresti, in 1820, 1852, 1853 si 1856; la Sibiu, in 1826, 1837, 1841, 1847; la Brasov, in 1827, 1833; la Buzău, in 1832, 1856, 1860; la Blaj, in 1835; la Chişineu in Basarabia, in 1857; la Paris in Franta, in 1859.)
14. Sfintele Scripturi au fost tipărite la St. Petersburg in 1819, intr-un tiraj de 500 de exemplare, fara a se indica traducerea. In vremea aceea, un exemplar costa 10 ruble. Noul Testament a fost tipărit si separat. In 1824 Veniamin Costache a tipărit la Iaşi o ediţie a acestui Nou Testament in trei volume.
15. Evangheliile au apărut la Buzău in 1834, in 6000 de exemplare cu scoarţele foarte ornamentate. Nu ni se indica traducerea.
16. Noul Testament tipărit la Smirna, intr-o tipografie a unei misiuni americane in 5000 de exemplare. Ni se indica doar faptul ca a fost tipărit la dorinţa episcopilor din Valahia, in anul 1838, după un exemplar dat de aceştia.
17. Vechiul Testament tipărit tot acolo la Smirna de un preot cu numele de Ioan, 1839.
18. Noul Testament tipărit tot la Smirna, in 1846, si aceeaşi traducere a fost tipărita la Iaşi in 1847, in 1854 si in 1857, iar la Bucuresti in 1859.
19. Sfinta Scriptura tipărita la Sibiu in 1858 cu litere mari, fiindca avea 920 de pagini. Aceasta traducere a apărut intr-o alta ediţie la Paris, tot in anul 1858, tipărita de J. Heliade.
20. Noul Testament, ediţia a VI-a (după traducerea tipărita la Smirna, in 1838), tipărit la Bucuresti, in 1859, in 5000 de exemplare. Nota: Cum in toata administraţia de stat au fost introduse literele romane in locul celor cirilice, ediţia aceasta a fost si ea tipărita cu litere romane. Deci aceasta a fost prima ediţie a Noului Testament tipărita cu litere romane, căci toate ediţiile de Biblii sau parţi ale Bibliei dinaintea acesteia au fost scrise cu litere cirilice.
21. Genesa, tipărita la Bucuresti, in 1859, ca o noua traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de o mie de exemplare.
22. Biblia Sacra si Psalmii. Aceasta a fost făcuta după textul din ultima editie elenica, recorectata cu privire la unii termeni ebraici arhhetipi si tradusa de Constanitn Aristia in 1859, la Bucuresti.
23. Isaia, int-o traducere speciala al ui C. Aristia, a aparut la Bucuresti, in 1860. Tirajul a fost foarte restrins, doar pentu un anumit numar de etimologi.
24. Noul Testament, editia a saptea, dupa textul Noului Testament tiparit la Smirna. A fost o editie tiparita in 1863, la Bucuresti, cu litere romane, cu textul aranjat pe paragrafe.
25. Psalmii, tradusi intocmai dupa textul original, lurare tiparita in 1863 la Bucuresti. Traducerea a fost facuta de Keler, un evreu crestin, angajat de Societatea Biblica Britanica pentru strainatate, si de Stefanides, un grec romanizat. Lucragea avea 253 de pagini.
26. Psaltirea, tiparita tot la Bucuresti si tot in 1863. Stim ca formatul era de 18x11.5. (Nu cunoastem cine a fost traducatorul.)
27. Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iasi, un profesor la Seminarul Ortodox, tiparita la Bucuresti, in 1866, in formatul de 15,5x11 cm. Avea pe paragrafe insemnari marginale.
28. Noul Testament. A fost tiparit la Bucuresti, in 1867, de Societatea Biblica Britanica si pentru Strainatate. Formatul era de 15,5x11 cm.
29. Cartea Psalmilor. O traducere dupa textul original, a fost o noua editie revizuita de William Mayer din Iasi. A fost tipartita la Iasi in 1867, tot in formatul de 15,5x11 cm si avea 157 de pagini.
30. Cartea Psalmilor. O noua editie intr-un format mai mic, 12x8 cm, a aparut in 1868, cu textul aranjat pe doua coloane. Se pare ca aceasta editie este prima pe doua coloane.
31. Evanghelia Populara sau Sacra Scriptura a Noului Testament. Tradusa dupa originalul elenesc si insotita de “Argumente si reflexiuni morale”, de Chenadie, episcopul de Arges. A fost tiparita in 1868 la Bucuresti. Formatul de 19,5x12,5 cm. In editia aceasta, dupa fiecare capitol se afla notitele.
32. Santa Scriptura a Vechiului Testament. O traducere, inceputa de N. Balasescu, un profesor de la Bucruresti, care a reusit sa traduca dupa un text grecesc. De la Genesa la 2 Samuel traducerea a fost facuta de Ierome, dupa textul ebraic. Plingerile si Ieremia au fost traduse de Chenadie. Toate celelalte carti au fost traduse de F. Dubau si C. Erbiceanu, dupa textele grecesti si latinesti. Cartile de la 1 Samuel la Maleahi au fost revizuite, inainte de a fi tiparite, de W. Mayer. Toata ortografia s-a bazat pe principiil lui N. Balasescu. Lucrarea a fost tiparita in trei volume: primul, terminat in 1865, Genesa-Rut, in 417 pagini; volumul II, terminat in 1867, 1 Samuel-Psalmii, in 534 pagini; volumul III, terminat in 1869, Proverbele-Maleahi in 434 pagini.
33. Noul Testament, o editie revizuita de W. Mayer si tiparita dupa normele noi din gramatica. A fost tiparit la Iasi in 1871 si avea un format mare, 21x14,5 cm. Lucrarea de tiparire a fost facuta de Societatea Biblica Britanica si pentru Strainatate.
34. Santa Scriptura, editie noua, revazuta dupa textile originale, pregatita de W. Mayer, iar sectiunea Genesa-Rut a lucrat-o impreuna cu Vasile Pallade, un professor la Iasi. Editia aceasta a fost fara cartile apocrife, cu textul pe doua coloane.
35. Santa Scriptura, tiparita la Iasi, in 1874, fara apocrife, cu textul tot pe doua coloane, cu titluri ale textului, si cu referinte la subsolul paginii.
36. Santa Scriptura, tiparita tot la Iasi, si in acelasi an, 1874, dar fara referinte de la subsolul paginii. Editia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27x19 cm.
37. Editia aceasta a fost cunoscuta ca Biblia de Iasi, sau tradurerea Nitulescu, si a fost folosita de baptisti pina in 1923. Credem ca a fost cea mai raspindita editie de Biblie romaneasca. Lucrarea a fost intreprinsa de Societatea Biblica Britanica, si este prima editie care are titluri pe sectiuni. Traducerea era aceea din Biblia din Iasi din 1874.
38. Psaltirea, tiparita la Viena in 1875 de Societatea Biblica Britanica.
39. Noul Testament. A fost tiparit la Bucuresti in 1875, dupa textul celui tiparit la Viena in acelas an. (Alte editii au fost tiparite cu acelasi text in 1897 si in 1905). Parti ale Noului Testament: Evanghelia lui Matei a aparut in 1903, Evanghelia lui Marcu in 1902, Evanghelia lui Ioan in 1904 si 1906.
40. Psaltirea. O retiparire a Pslatirii publicata in romaneste in 1577 de deaconul Corsei. Lucrarea a fost reprodusa si avea si un studio bibliographic si un glosar comparative facut de Bogdan Petriceicu-Hasdeu. Editura a fost a Academiei Romane, Tomul I. Aceasta Psaltire a fost tiparita in 1881, la Bucuresti. Textul avea si Pslamul 151, urmat de citeva poeme. (Titlurile si Prefata au fost datate: Bucuresti 26 dec. 1880, urmind ortografia din cartea “Cuvente den batrini.”)
41. Cartea Psalmilor. O editie tiparita la Bucuresti, in 1881, dupa textul editiei de la Viena. Avea 103 pagini, format 12,5x7,5 cm.
42. Noul Testament. A fost tiparit cu aprobarea si binecuvintarea Sfintului Sinod al Santei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane, la Bucuresti, in 1887. In “Cuvint inainte” se spune: “Intru marirea lui Dumnezeu, celui in treime laudat si in zilele Maiestatii Sale iubitorului de Cristos regelui Romaniei, Carol I, sub Arhipastoria I.P.S. Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro-Vlahiei, primat al Romaniei si Presedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu.”
43. Noul Testament. A fost tiparit in acelasi an, 1887, dar intr-un format diferit. Lucrarea de tiparire a fost facuta tot la Bucuresti.
44. Psaltirea in versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 91671-1686), tiparita la Bucuresti, in 1887. Aceasta psaltire a fost publicata dupa manuscrisul original si de pe editia din 1673, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, in editura Academiei Romane. Toti Psalmii erau verificati in versul metric, iar Psalmul 151 a fost redat in proza.
45. Psaltirea Scheiana. Tiparita la Bucuresti, in 1889, dupa manuscrisul din 1482, sub ingrijirea profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. (Numele de Scheiana i s-a dat fiindca a fost gasita in Biblioteca de la Scheia.) Lucrarea aceasta a fost tiparita pe o pagina cu litere cirilice, iar pe pagina opusa cu litere romane. Toata lucrarea s-a extins pe 530 de pagini.
46. Tetravanghelul Diaconului Corsei. Lucrarea a fost retiparita la Bucuresti, in 1889, dupa editia prima din 1560-61, sub ingrijirea arhiereului de. Gherasim Timus Pitesteanul, cu o prefata de C. Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era impartit pe capitole si versete.
47. Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul şcolilor primare urbane si rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: “Ediţia conforma textului aprobat de Sântul Sinod al Sântei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane.” Lucrarea a fost tipărita la Bucureşti, in anul 1893, pe doua coloane.
48. Sânta Evanghelie tradusa din limba originala greaca, de dr. N. Nitzulescu. Tipărirea s-a făcut la Bucureşti, in 1895, de către Societatea Biblica Britanica. Lucrarea avea numai cele patru Evanghelii, si s-a extins pe 185 pagini, cu doua coloane.
49. Noul Testament. In întregime revizuit de N. Nitzulescu, tipărit de Societatea Biblica Britanica la Bucureşti, in 1898. Traducerea aceasta a avut cea mai mare raspindire pina in 1923.
50. Cartea Psalmilor. O noua traducere după textul original. Nu cunoaştem numele traducătorului care a făcut-o după textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe doua coloane, si a fost tipărita de Societatea Biblica Britanica. Formatul a fost de 17,5x12,5 cm.
51. Sânta Scriptura, cu titluri, textul pe doua coloane si fara cartile apocrife. A fost tipărita la Bucureşti, in 1908. După text erau citeva harţi biblice. Lucrarea a fost făcuta de Societatea Biblica Britanica. Traducerea a fost identica cu aceea de Iaşi. Formatul era de 21,5x14 cm.
52. Sânta Evanghelie scrisa de St. Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe doua coloane, cu titluri, si impartita pe capitole si pe versete. (In anul 1910, au apărut ediţii uniforme din Marcu pe 78 de pagini, din Luca pe 85 pagini si din Ioan pe 64 pagini.) Si aceasta lucrare este opera Societatii Biblice Britanice.

Sfânta Scriptura, intr-o traducere noua făcuta de Dumitru Cornilescu, la Bucureşti, in 1923. După ce s-a constatat tot mai mult ca Biblia de Iaşi din 1874 a rămas in urma cu expresivitatea limbii romane, prinţesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tinar teolog ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca sa facă o noua traducere in limbajul romanesc la zi, Traducerea a fost terminate, si in 1923 ea a văzut lumina tiparului, fiind suportata de Societatea Biblica Britanica. Traducerea aceasta a fost adoptata de toate confesiunile evanghelice si este folosita si astăzi. Textul din traducerea aceasta a fost tipărit in nenumărate ediţii, fie ca Biblie întreaga, fie in parţi, adică separate Noul Testament sau Psalmi tec. Limba traducerii a fost si este cea literara, astfel ca poate fi inca folosita.