Viaþa ºi lucrarea lui Dumitru Cornilescu

(Traducãtorul Bibliei în limba românã modernã)

de Alexandru Mãianu

Dedic aceastã lucrare mamei mele, care mi-a pus în mânã Biblia în traducerea lui Cornilescu, înaintea oricãrei alte cãrþi dereligie, de literaturã sau de ºtiinþã. Respectul nemãsurat pe care ea mi l-a inspirat faþã de principii le de viaþã cuprinse în Biblie mi-a cãlãuzit paºii în anii buni, ca ºi în cei de grele încercãri, aºa cum nimeni altul nu putea s-o facã. Mulþumesc pe aceastã cale tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la apariþia acestei cãrþi. Mai întâi mulþumesc Doamnei Anna Cornilescu pentru timpul pe care mi l-a acordat pentru a rãspunde întrebãrilor mele. Apoi celor care au citit manuscrisul ºi mi-au fãcut recomandãri ºi propuneri de îmbunãtãþire, între ei citez în mod deosebit pe Horia Azimioarã, Dr. Peter Trutza, Marioara ºi Dãnilã Paºcu...

Alexandru Mãianu

Cuprins

Cea mai mare descoperire

1. Primii paºi

2. O descoperire crucialã

3. Scurtã retrospectivã istoricã

4. Traducerea Bibliei

5. Tipãrirea Bibliei

Luminã în întuneric

6. Începe sã se lumineze de ziuã!

7. Întoarcerea la Dumnezeu

8. O întãrire ºi un început

9. "Cuibul cu barzã"

10. Marea confirmare

11. Împotriviri

Înexil

13. Peregrinãri

14. Lãndly

15. În doi

16. Pe cont propriu

A doua viaþã

17. Privind înapoi spre þara lui

18. O altã uºã deschisã - America

19. Din nou acasã... la lucru...

20. Recunoºtiinþã

O viaþã sfântã - O cale de urmat

21. O viaþã sfântã

22. O cale de urmat

Prefaþã

S-auîmplinitdecurând60deanidecândDumnezeu a fãcut românilor din þarã ºi de pretutindeni un mare dar - Biblia, într-o traducere româneascã autenticã, în graiul limpede ºi melodios care nea înaripat mintea ºi inima citind pe Creangã, Eminescu, Coºbuc. Traducãtorul Bibliei, despre care este vorba, a fãcut pentru starea spiritualã a poporului român, mai mult decât oricare altul dintre înaintaºii lui. El a introdus în casele românilor Cuvântul lui Dumnezeu, hrãnindu-i cu hrana spiritualã pe care nici un scriitor laic nu ne-o putea da. ªi acest om, spre deosebire de scriitorii amintiþi mai sus, a rãmas toatã viaþa un necunoscut publicului român, deºi a trãit pânã în zilele noastre, fiind activ de-a lungul primelor trei sferturi ale veacului nostru, în anul 1975, la vârsta de 85 de ani, a trecut în împãrãþia luminilor, cel care a propo vãduit lumina lui Dumnezeu fãrã întrerupere o viaþã de octogenar, atât în româneºte, cât ºi în principalele limbi moderne. Deºi a fost nevoit sã trãiascã ultimii 50 de ani ai vieþii între strãini, departe de vatra strãmoºeascã, el nu a uitat niciodatã România. Am avut privilegiu] ca în ultimii ani ai vieþii sale sã-mi scrie ºi sã-i aud glasul. Vorbea cea mai autenticã limbã româneascã, limbã pe care a iubit-o ºi în care a gândit pânã în ultimul ceas al vieþii sale, deºi 50 de ani nu a vorbit-o nici mãcar în casã, soþia neºtiindromâneºte. Rândurile care urmeazã sunt un prinos foarte modest adus memoriei lui Dumitru Cornilescu, la scurt timp dupã ce ne-a pãrãsit. Dar chiar dacã el nu mai este printre noi, el a rãmas cu noi ºi va fi cu noi atât timp cât se va vorbi româneºte, prin cele 5 000 000 de Biblii, în traducerea sa, care s-au rãspândit pânã în prezent în casele celor ce vorbesc româneºte pe toate continentele. ªi Biblia tradusã de el continuã sã se rãspândeascã în cel puþin 100 000 de exemplare în fiecare an. Dacã alte cãrþi de valoare ale culturii ºi spiritualitãþii româneºti au fost înlocuite în timp cu altele mai noi, curând dupã apariþia lor, Biblia în traducerea lui Cornilescu este încã pentru cei ce vorbesc româneºte, aceeaºi ca ºi acum 60 de ani. ªi aceasta pentru cã traducãtorul ei foloseºte cel mai autentic limbaj românesc, care se adreseazã atât cãrturarului ºi cercetãtorului, cât ºi fiecãruia din popor, dintre care trebuie menþionatã mulþimea celor care au învãþat sã citeascã, folosind ca abecedar chiar Biblia tradusã de Cornilescu. Fiind de o modestie impresionantã, caracteristicã marilor personalitãþi, ºi ascunzând cu grijã de urechile marelui public orice ar fi putut constitui un prilej de mândrie pentru el, se cunosc foarte puþine amãnunte despre viaþa lui intimã. Luptele de mare intensitate spiritualã pe care le-a dus cu sine însuºi, cu Dumnezeu ºi cu lumea, ne vor rãmâne necunoscute pentru totdeauna. Nu ºtim nimic în afarã de ceea ce el însuºi ne-a lãsat scris, într-o formã foarte simplã, într-una din cele mai modeste (ºi în acelaºi timp pline de putere) broºuri creºtine care s-au publicat în limba românã: Cum m-am întors la Dumnezeu ºi cum am spus ºi altora. Am citit-o de mai multe ori: când eram doar un copil, mai târziu, ca ºi acum, când scriu aceste rânduri. De mai multe ori, citind-o, am avut de gând sã scriu câte ceva despre autorul ei, despre concepþia lui asupra creºtinismului, aºa cum i-a fost descoperit de Dumnezeu. Dar de fiecare datã am abandonat intenþia aceasta pânã acum. Am abandonat-o, convins fiind cã nu voi putea adãuga nimic de fond la expunerea autorului însuºi, mai mult decât clarã, completã ºi revelatoare. Mi s-a pãrut cã aº comite un sacrilegiu. Dar acum, dupã ce am a vut ocazia sã comunic personal cu autorul prin scris, ºi apoi sã iau cunoºtinþã personal cu moºtenirea spiritualã pe care a lãsat-o în dar viitorimii, dupã ce m-am inspirat din atmosfera de har de pe meleagurile unde a trãit, în casa în care a trecut la Domnul sãu, îndrãznesc sã rup vãlul care i-a acoperit viaþa ºi sã fac cunoscut românilor pe acela care a fãcut mai mult bine spiritual neamului sãu decât mulþi alþii. Cãci prin el, ºi pentru noi românii, „Cuvântul S-a fãcut trup, ºi a locuit printre noi, plin de har ºi de adevãr". Scriind aceste rânduri am încercat sã redau nu numai lucrarea lui, ci ºi simplitatea, modestia care l-a caracterizat pe Dumitru Cornilescu. Am încercat s-o fac pentru a continua iar nu a întrerupe, ceea ce a constituit pentru creºtinii din þara noastrã, din Elveþia, din America ºi din alte þãri, o minune a vremurilor noastre: un om mare, într-un înveliº fãrã strãlucire; un mare lucrãtor al lui Dumnezeu, într-un trup de lut, plin de toate slãbiciunile oamenilor, dar în acelaºi timp întãrit de harul lui Dumnezeu. Dumitru Cornilescu a trecut de curând la Domnul sãu, pe care L-a iubit, L-a înþeles, L-a ascultat ºi L-a introdus în casele multora din poporul sãu, în forma cea mai realã posibilã, prin Cuvântul scris, în acest fel lucrarea lui a fost ºi continuã sã fie o binecuvântare pentru toþi cei ce citesc româneºte ºi înseteazã dupã Cu vântul lui Dumnezeu. Ca ºi lucrarea sa, viaþa lui Dumitru Cornilescu a fost o binecuvântare pentru mulþi. Cunoaºterea vieþii lui de cãtre cei care L-au descoperit pe Mântuitorul citind Biblia tradusã de el, ascultând predicile lui în direct ºi prin radio, sau citind cãrþile scrise de el, nu poate fi decât de un real folos. Rândurile care urmeazã sunt o mãrturie a puterii fizice, sufleteºti ºi spirituale care l-a însufleþit de-a lungul întregii sale cãlãtorii pe acest pãmânt. Fie ca ea sã dea un nou imbold vieþii de credinþã a celor rãscumpãraþi din felul deºert de vieþuire, prin citirea Bibliei. Iar pentru cei care nu au citit-o încã ºi nu au descoperit izvoarele de apã vie care curg din ea, fie ca mãrturia vieþii ºi lucrãrii lui Dumitru Cornilescu, cuprinse în rândurile care urmeazã, sã constituie un imbold pentru citirea ei, spre spiritualitate. Lucrarea de faþã se adreseazã de asemenea preoþilor ortodocºi români, în ea ei vor reîntâlni un remarcabil coleg de breaslã, care, prin traducerea Bibliei ºi prin propovãduirea principiilor descoperite în ea, a adus o contribuþie deosebitã la realizarea menirii de preot, care este luminarea oamenilor prin Evanghelie. Public aceste rânduri cu ocazia unei duble aniversãri: 60 de ani de la tipãrirea primei ediþii a Bibliei în traducerea lui Dumitru Cornilescu ºi 90 de ani de la naºterea lui, la 4 aprilie 1891.

ALEXANDRU MÃIANU Fargo, 4 aprilie 1981
"Niciodatã o fiinþã umanã nu a strigat cãtre Dumnezeu fãrã sã primeascã rãspuns."
D. Cornilescu Cuprins

Partea întâi

Cea mai mare descoperire

„Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatãl slavei, sã vãdea un duh de înþelepciune ºi de descoperire în cunoaºterea Lui."
(Efeseni1:17)

Primii paºi

„...au fãcut din mântuirea aceasta þinta cercetãrilor ºi cãutãrii lor stãruitoare.

"
(1 Petru 1:10) „Alaltãieri, la casa pãrinþilor sãi din comuna Slasoma, judeþul Mehedinþi, plasa Câmpul Blahniþa, s-a nãscut Dimitrie, de sex bãrbãtesc, fiul lui Ion Cornilescu, de profesie învãþãtor, ºi Eufimia I. Cornilescu, de profesie menajerã casnicã..." Aºa stã scris în Extractul dupã registrul de stare civilã, datat 4 aprilie 1891. Martori la declararea naºterii lui au fost doi þãrani de 40 ºi 50 de ani, care nu ºtiau carte. Atunci nu exista încã o Biblie - Cornilescu, pe care au învãþat mai târziu atâþia þãrani sã citeascã! Zece zile mai târziu, copilul a fost botezat în Biserica Ortodoxã din Turnu Severin, „Grecescu", deºi în comuna de naºtere exista biserica „Sfinþii împãraþi Constantin ºi Elena", în care tatãl sãu fusese botezat cu 25 de ani mai devreme. Dacã tatãl sãu era învãþãtor, iar mama casnicã, asta nu înseamnã cã familia nu avea de-a face cu religia ortodoxã decât prin primirea botezului de obºte. Dimpotrivã! Bunicii lui din partea ambilor pãrinþi au fost preoþi ortodocºi în douã comune de vazã din partea Mehedinþilor. Bunicul dinspre tatã a fost preotul Constantin Cornelie, nãscut tot în comuna Slasoma, iar bunicul dinspre mamã a fost preotul Andrei Vasilescu, din comuna vecinã Dobra. Soþiile lor, bunicile copilului Dimitrie, erau amândouã fiice de preoþi, însuºi Cornelie, numele care a devenit mai târziu Cornilescu, aminteºte de mãnãstire, probabil de Sfântul Munte, de Ierusalim. Religia ortodoxã era toatã mândria familiilor de preoþi din neamul cãrora s-a ridicat cel care avea sã zdruncine mai târziu multe din tradiþiile adânc înrãdãcinate ale Bisericii Ortodoxe române. ºi aceasta numai prin redescoperirea râurilor de apã vie care izvorãsc din Biblie. Era o tradiþie nestrãmutatã atunci, ca fiul unui preot sã se facã preot, sau cel puþin învãþãtor: pentru a da sãtenilor sãi apa vieþii, de la altar, sau mãcar apa limpede a izvorului de limbã ºi tradiþie româneascã, de la catedrã. Dacã tatãl sãu a fost mai puþin atras de chemarea moºilor ºi strãmoºilor sãi, Dimitrie nu numai cã a urmat-o, dar mai mult, dupã cum vom vedea mai departe, el a readus în familie, în timpurile moderne, atracþia pe care probabil unii dintre înaintaºii lui au avut-o pentru ascetism, pentru cãlugãrie, pentru preocupãrile exclusiv duhovniceºti. A fãcut-o însã cu o putere nemaiîntâlnitã pânã atunci nu numai în familie, dar în tot neamul românesc! ªcoala primarã a fãcut-o sub îngrijirea tatãlui sãu, în comuna Slasoma; însã dupã aceea nu a mers la liceul din Turnu Severin, ca tatãl sãu, ci a plecat la Bucureºti, unde a urmat Seminarul teologic ortodox. Pe elevul ºi apoi seminaristul Dimitrie îl caracteriza o mare sete de cunoaºtere. Lucrul acesta era evident nu numai pentru dascãlii ºi colegii lui, ci ºi pentru oricare altul care intra în legãturã cu el. De altã parte, nu concepea sã facã ceva pe jumãtate: era un om dintr-o bucatã. Mai mult decât oricare dintre cei 400 colegi de seminar, era un pasionat cititor, rãscolind toate cãrþile sfinte care-i veneau la îndemânã: mai întâi din mica bibliotecã a tatãlui sãu, din biblioteca seminarului ºi din marile biblioteci bucureºtene, iar apoi ºi din strãinãtate. Cãuta cu înverºunare ceva, despre care nimeni nu-i putea spune nimic: era mesajul Evangheliei pe care nu-l aflase încã. Viaþa ºi lucrarea lui nu pot fi înþelese dacã la aceste însuºiri ale lui nu o adãugãm pe a patra ºi cea mai importantã dintre ele: iubea pe Domnul Isus Hristos dintr-o pornire lãuntricã, personalã!'Din pãcate nu întâlnea pe nimeni care, având o legãturã personalã cu Mântuitorul, sã-l iniþieze în tainele pãrtãºiei cu El! Dupã cum spunea el însuºi în broºura citatã mai sus „nu exista nici o persoanã întoarsã la Dumnezeu în seminar, ºi nu ºtiam ce înseamnã sã ai un Mântuitor personal. Dar Îl iubeam fãrã sã-L cunosc." Trebuie menþionat faptul cã tânãrul Dimitrie nu ºi-a ales sã studieze seminarul numai ca sã continue tradiþia moºilor ºi strãmoºilor sãi. Mai mult decât orice simþea chemarea de a fi pãstor de suflete ºi ar fi dorit s-o facã cu toatã cucernicia ºi toate forþele spiritului sãu, cu voinþa sa nestãvilitã, încercând sã, afle într-o parte ºi alta în ce va consta viitoarea lui slujbã, a constatat însã cã „nu putea afla cum va fi". Aceastã afirmaþie a lui pare cel puþin de neînþeles, dacã nu chiar stranie, þinând seama de faptul cã trãise ºi studia între preoþi. „Cum tinere Dimitrie, nu ºtii ce înseamnã sã fii preot ortodox?" O, da! Asta ºtia el foarte bine, dar nu despre asta este vorba în mãrturisirea lui! Pentru cã el nu învãþa seminarul ca sã-ºi câºtige pâinea cu uºurinþã, fãcând slujbe religioase. Pe el îl preocupa mântuirea sufletului sãu ºi a sufletelor celor din neamul sãu. ªi pentru cã îl caracteriza un fel de a fi cu totul neprefãcut, directorul seminarului, o cunoscutã faþã bisericeascã a vremii, ºtia toate frãmântãrile prin care trecea tânãrul seminarist, într-o zi, pentru a rãspunde întrebãrilor insistente cu care acesta îl asalta, directorul seminarului l-a chemat la el ºi i-a dat un catalog cu cãrþi religioase din alte þãri, pe care el însuºi nu le comandase, dar care, zicea el, „ vor rãspunde, poate, la unele din întrebãrile tale". Dimitrie a rãmas uimit când a vãzut cã existã aºa de multe cãrþi creºtine, din care, pe vremea aceea, la noi în þarã nu exista aproape nici una. A început deci sã comande personal unele din acele cãrþi din strãinãtate, ºi sã le citeascã cu nesaþ. Pe când le citea, a constatat cã toate vorbeau de o viaþã creºtinã deosebitã, cu totul diferitã de viaþa religioasã pe care o vedea în þara lui. Pe mãsurã ce trecea vremea se înflãcãra tot mai mult despre o astfel de viaþã ºi îºi zicea: „Asta are sã fie slujba mea când mã voi face preot: sã fac cunoscutã poporului nostru aceastã viaþã." întrebarea era însã: Cum? Om de acþiune imediatã, nu a aºteptat sã devinã mai întâi preot. A început încã din seminar a traduce capitole din aceste cãrþi, iar uneori chiar cãrþi întregi ºi sã le transmitã spre publicare aproape la toate revistele religioase din þarã. Se aºtepta sã vadã viaþa despre care vorbeau aceste cãrþi dar, dupã cum el însuºi mãrturisea, „ viaþa nu venea ". Când a terminat seminarul, înainte de a împlini 20 de ani, era deja cunoscut în þarã ca unul care se interesa îndeaproape de menirea slujbei de preot. Dar el nu numai cã se interesa, ci o ºi exercita într-un mod necunoscut pânã atunci, deºi era numai elev. Cursurile pe care le-a urmat apoi, ca unul dintre cei mai conºtiincioºi studenþi ai Facultãþii de teologie din Bucureºti, nu-l împiedicau sã-ºi continue lucrarea începutã ca elev, aducând tot mai mult la cunoºtinþa poporului român ºi în primul rând a preoþilor, ce înseamnã sã fii cu adevãrat creºtin, aºa cum înþelegea el atunci. Cele materiale de care avea nevoie ca student depãºeau resursele familiei. De aceea tânãrul Dimitrie se întreþinea singur. A fost mai întâi pedagog la seminar. Nevoile materiale ale unui tânãr aºa de duhovnicesc erau însã limitate. Din economiile pe care le fãcea a început sã tipãreascã o parte din capitolele ºi chiar din cãrþile traduse ºi sã le distribuie pe contul sãu în þarã. Dar cu toate acestea, viaþa pe care o aºtepta, nu venea! îºi zicea mirat: „Ciudat lucru! Sunt aceleaºi cãrþi, aceleaºi gânduri; de ce nu vine aceastã viaþã despre care vorbesc ele?" Dar studentul Dimitrie era prea matur în gândire ºi avea o dorinþã dupã adevãr prea puternicã, pentru ca sã abandoneze, în cãutãrile lui dupã adevãr a descoperit o miºcare religioasã care se asemãna oarecum cu dorinþele lui ºi s-a simþit atras de ea imediat. Este vorba de o lucrare pe care un alt teolog, de mare renume mai târziu, o iniþiase ca ºi Cornilescu, numai din dorinþa profundã de a ajunge el însuºi la adevãr, pentru a ºti apoi cum sã-l predice enoriaºilor sãi. Miºcarea fusese începutã de preotul Tudor Popescu de la Biserica Cuibul cu Barzã, din Bucureºti, la scurt timp dupã ce ocupase acest post, în 1912. Datoritã numelui bun de care se bucura, a predicilor de înaltã þinutã ºi a darului de vorbitor, Tudor Popescu a atras repede în jurul sãu, la aceastã bisericã, nu numai mult popor, dar ºi personalitãþi de vazã ale vremii preocupate de probleme religioase atât pentru ei personal, cât ºi pentru þara lor. Deºi nu ºtia încã nimic despre planul de mântuire al lui Dumnezeu, preotul Tudor Popescu era foarte iubit ºi apreciat de enoriaºii sãi. Cel mai activ intelectual dintre cei atraºi de lucrarea de la Biserica Cuibul cu Barzã a fost tânãrul Dimitrie Cornilescu. între cei doi s-a stabilit o legãturã desigur rânduitã de Dumnezeu, deºi erau firi foarte deosebite. De aceea, la început nu s-au simpatizat reciproc. Totuºi, Tudor Popescu l-a numit pe tânãrul Dimitrie Cornilescu diacon la biserica sa. Târziu, la bãtrâneþe, Tudor Popescu spunea: "Eu þineam la personalitatea mea, þineam sã nu mã iau dupã altul". Destul de repede, tânãrul diacon i-a devenit prietenul cel mai apropiat, iar nu numai colaborator, în amintirile sale de mai târziu, Tudor Popescu spunea despre el: "Dumitru Cornilescu era foarte vioi ºi producea înviorare în ceilalþi. El se ocupa cu tipãritul. Traducea, tipãrea, ºi plasa cãrþile ºi tratatele la noi în bisericã, îmi plãcea ca lumea care vine la bisericã sã plece cu ceva în mânã, cu ceva scris... " Dumitru Cornilescu a fost 4 ani diacon la Biserica Cuibul cu Barzã, în aceastã perioadã era, fãrã nici o îndoialã, cel mai activ teolog pe care l-a avut România, fiind neobosit la orice activitate bisericeascã. Citea enorm, traducea cu o repeziciune uimitoare tot ceea ce-l interesa ºi voia sã facã cunoscut ºi altora, în acest fel s-a fãcut cunoscut publicului român ca cel mai fecund traducãtor ºi scriitor de literaturã creºtinã al vremii. Prin acest vas ales al lui Dumnezeu, credincioºii din România au cunoscut pe unii din scriitorii creºtini renumiþi: Frank Thomas, F. Bettex, R.A. Torrey, S.D. Gordon, J.H.M. Conkey, G. Miiller, C.H. Machintosh ºi alþii. Cãrþile lor l-au pregãtit pe neobositul cercetãtor în cele sfinte, sã descopere importanþa Cãrþii Cãrþilor - BIBLIA, fãrã însã ca prin citirea lor sã înþeleagã mare lucru despre mântuirea prin jertfa de pe Golgo-ta. Tradiþia ortodoxã era nefolositoare în acest scop, ba chiar mai mult, îl împiedica sã înþeleagã ceva din cãrþile citite în aceastã privinþã, ºi nu avea încã temeiul puternic, pe care numai Biblia însãºi îl putea constitui. Mai târziu, când prin lucrarea celor doi preoþi, Dumnezeu ªi-a adãugat la poporul Sãu de pe pãmânt martori ºi în þara lor, aceste traduceri au constituit timp de peste o jumãtate de veac, cãrþile de cãpãtâi ale generaþiilor de credincioºi care s-au ridicat în România, pânã în zilele noastre. Reproduse din nou în ultimii 10 ani, ele reprezintã ºi astãzi literatura creºtinã de cãpetenie pentru credincioºii români care nu cunosc limbi strãine. Dumitru Cornilescu era plin de o râvnã nestãvilitã pentru datinile ortodoxe strãmoºeºti, pe care el însuºi le pãzea cu sfinþenie. Dar în acelaºi timp, cu aceeaºi credincioºie, ducea o activitate neobositã de moralizare a poporului, în afara canoanelor bisericii, în acest sens considera cã scrisul, cartea, au un rol foarte important. De aceea, a contribuit la înfiinþarea unui cerc, condus de un comitet de preoþi, denumit „Ia ºi citeºte", care avea drept scop susþinerea credinþei strãmoºeºti ºi moralizarea poporului cu ajutorul tipãriturilor precum ºi prin conferinþe religioase. Cele mai multe dintre ele au fost traduse, scrise ºi þinute de Dumitru Cornilescu. în acest fel, timp de peste 4 ani (1912-1916), el a lucrat intens la traduceri, publicarea de cãrþi religioase ºi vorbea în public de mai multe ori pe sãptãmânã. Vorbea în cadrul cercului amintit, la Biserica Cuibul cu Barzã, ºi oriunde era chemat sã prezinte celor invitaþi probleme religioase. Dar nu ºtia încã ce înseamnã mântuirea, nu cunoºtea încã pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. El nu ºtia încã ce înseamnã întoarcerea la Dumnezeu! Cuprins

O descoperire crucialã

„Oricui va bea din apa pe carei-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încã apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apã care va þâºni în viaþa veºnicã"

.
(Ioan4:14) La starea generalã de neliniºte ºi nesiguranþã care a cuprins poporul român la începutul veacului nostru din motive politice, naþionale ºi culturale, poate cã cel mai mult a contribuit nemulþumirea poporului ºi a tinerei intelectualitãþi cu privire la cele religioase. Ortodoxismul nemulþumea profund poporul, pe intelectuali ºi pe înºiºi preoþii conºtienþi de importanþa sarcinii lor înaintea lui Dumnezeu ºi a sufletelor oamenilor. Presa vremii exprima foarte clar aceastã nemulþumire. Dumitru Cornilescu fãcea tot ce era posibil pentru a da rãspunsul cerut mulþimii întrebãrilor care se puneau, pentru a face rânduialã în confuzia generalã. Din nenorocire, se lupta cu morile de vânt. ªi ceea ce este mai important este cã nu descoperise încã „sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu". Amintindu-ºi, câþiva ani mai târziu, despre acea vreme, el scria într-o revistã: fusesem 4 ani diacon sub Tudor Popescu la aceeaºi bisericã ºi nu rareori vorbeam despre starea de lucruri din lumea noastrã creºtinã ºi ne exprimam pãrerea de rãu cã nu se vede nici o în viorare nicãieri". De ce? Ei nu puteau sã înþeleagã atunci ceea ce au descoperit numai dupã aceea, ceea ce astãzi nu mai este nici un secret pentru noi: lipsea izvorul, lipsea Cuvântul lui Dumnezeu dãtãtor de viaþã! El nu era cunoscut, nu era preþuit, nici de cele mai cunoscute feþe bisericeºti ale vremii. Seminarul ºi facultatea de teologie dãdeau þãrii specialiºti în istoria ortodoxiei, cunoaºterea unui noian de tradiþii ºi forme goale, care nu numai cã nu duceau pe cei ce le învãþau la Dumnezeu, dar mai mult, îi împiedicau sã fie cu adevãrat pãstori sufleteºti, care sã conducã sufletele la Dumnezeu. Orbirea lor era nu numai totalã, dar era ºi poleitã cu cunoºtinþe ºi practici care îi împiedicau sã ajungã la Dumnezeu, ducând astfel în rãtãcire, odatã cu ei, ºi poporul, care îi considera pãstorii lui spirituali. Deºi diplomat în teologie cu succes rãsunãtor, Cornilescu îºi dãdea seama cã ceva de bazã îi lipseºte, dar nu ºtia încã ce. Puterea despre care citea în cãrþile pe care le traducea fãrã încetare nu-ºi fãcea apariþia nici în viaþa lui ºi nici a celor care lucrau cu el în acelaºi scop. A început sã se gândeascã mai temeinic asupra acestor lucruri, citind cãrþile respective cu multã atenþie, în acest fel a fãcut o mare descoperire. A observat cã toate cãrþile citite vorbesc despre o singurã carte - Biblia! în ele se spunea cã fiecare om trebuie sã aibã Biblia, s-o citeascã zilnic ºi s-o trãiascã. Ca ºi alte idei din aceastã broºurã, ºi aceasta poate fi stranie pentru tinerii de astãzi din þarã, dar mai ales pentru cei care trãiesc în þãrile creºtine. Cum era posibil ca poporul sã nu poatã citi Biblia? Dar mai ales cum era posibil ca un student în teologie sã n-o fi citit încã? Ce mare descoperire este faptul cã Biblia trebuie sã fie în casa fiecãrui om ºi sã fie cititã zilnic, sã fie îndreptarul de viaþã al fiecãrui om, cu atât mai mult al unui teolog! Pentru ca cititorii sã înþeleagã importanþa lucrãrii fãcutã de Dumitru Cornilescu, ºi cât de mare este în-tr-adevãr descoperirea pe care a fãcut-o, este nevoie sã cunoaºtem câteva fapte din istorie. Existã date istorice care atestã existenþa unor forme organizate de manifestare religioasã ortodoxã la românii de la nord de Dunãre, încã din sec. XIII. Pânã la unirea Principatelor, Biserica Ortodoxã Românã a fost o parte a Bisericii Ortodoxe Ruse, slujbele religioase fãcându-se în limba slavonã. De abia în anul 1885, patriarhul Constantinopolului a publicat recunoaºterea independenþei Bisericii Ortodoxe Române. Dar ºi dupã introducerea limbii române ca limbã oficialã a slujbelor religioase, datoritã faptului cã aceste slujbe sunt cântate într-o limbã guturalã, practic complet neînþeleasã, enoriaºul ortodox nu înþelege nimic din mesajul pe care aceste slujbe îl aduc. De fapt, ºi dacã ar înþelege, ar constata cã întreaga slujbã este dedicatã proslãvirii unei mulþimi de sfinþi ºi datini ortodoxe adãugate an de an la Cuvântul lui Dumnezeu, care a ajuns sã cuprindã, în cadrul unei slujbe de câteva ore, numai câteva minute. Mai mult, transmiterea acestui text biblic, de asemenea într-o formã cântatã, ºi într-o limbã româneascã veche, din care cei tineri nici nu înþeleg multe cuvinte, face ca enoriaºul sã participe numai fizic la slujbe. El intrã de cele mai multe ori în bisericã pentru câteva minute, aprinde o lumânare, ºi iese la treburile lui zilnice, socotind cã astfel ºi-a fãcut datoria; pentru cã ºi dacã ar zãbovi mai mult tot nu ar înþelege nimic. Dar ceea ce este cel mai important, este faptul cã despre mântuirea pãcãtosului, despre scopul venirii Domnului Isus pe pãmânt, despre moºtenirea vieþii veºnice, nimeni nu ºtie nimic, ca ºi cei mai mulþi preoþi ortodocºi. Nu este curios deci cã un seminarist ºi apoi student eminent la facultatea de teologie ortodoxã era nevoit la începutul acestui veac sã-ºi procure câteva cãrþi ºi broºuri creºtineºti din Occident, ca sã descopere importanþa Bibliei, Nimeni nu putea sã-l ajute atunci în România. ªi din pãcate, situaþia a rãmas aceeaºi pânã astãzi, atât în ceea ce priveºte marele public, cât ºi preoþii ortodocºi. Cine vrea sã afle însã astãzi adevãrul poate s-o facã, deoarece are la dispoziþie Biblia, în traducerea lui Cornilescu, ºi broºurile pe care acesta, ºi apoi alþii dupã el, le-au tradus ºi scris, în intervalul dintre cele douã rãzboaie mondiale. De asemenea, Vestea cea Bunã a mântuirii prin har, prin jertfa de pe Golgota a Domnului Isus, este fãcutã cunoscutã publicului român în cadrul serviciilor creºtine ale celor 4 culte neoprotestante autorizate în prezent în România, ºi anume: Cultul Baptist, Cultul Adventist, Cultul Penticostal ºi Cultul Creºtin dupã Evanghelie (în 1981, la data publicãrii primei ediþii. N. Ed) Dar sã revenim la viaþa lui Dumitru Cornilescu. Vãzând cât preþ se punea în acele cãrþi pe citirea Bibliei, tânãrul Dumitru ºi-a zis: „Iatã un lucru pe care nici eunu-lfac. Asta trebuie sã fie pricina pentru care viaþa nouã zãboveºte sã vinã". ªi a început sã citeascã Biblia în fiecare zi. O citea nu cu uºurãtate, ci ca unul care cautã în ea pe Dumnezeu ºi secretul unei vieþi noi. Dar chiar de la început, Biblia nu i-a plãcut. ªi este explicabil de ce! Avea în faþa lui o traducere aºa de proastã încât nu o putea înþelege. Se mira cum poate cineva sã laude Biblia aºa de mult, când el nu gãsea nimic de laudã în ea. Ajunºi la acest punct este necesarã o privire înapoi, în istorie. Ea este utilã chiar ºi pentru cei care cunosc personal istoria traducerii Bibliei de cãtre Dumitru Cornilescu ºi a influenþei bune aduse de ea în România, la începutul acestui veac. Cuprins

Scurtã retrospectivã istoricã

Domnul zice: «Când se apropie de Mine poporul acesta, Mã cinsteºte cu gura ºi cu buzele dar inima lui este departe de Mine ºi frica pe care o are de Mine nu este decât o învãþãturã de datinã omeneascã»."

(Isaia 29:13) în România, acum 100 de ani, Biblia tipãritã era ceva cunoscut numai de cele mai înalte personalitãþi bisericeºti ortodoxe. Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate, care a tipãrit mai târziu Biblia în traducerea lui Cornilescu, în 1855 a publicat 5 000 Noi Testamente în limba românã veche ºi cu caractere chirilice (slavone), necunoscute de public. Primul Nou Testament, de asemenea în limba românã veche, dar cu caractere latine, a fost tipãrit de aceeaºi societate în anul 1859. Datoritã faptului cã în bisericile ortodoxe întreaga slujbã se fãcea în limba slavonã, autoritãþile eclesiastice, atotputernice pe atunci în cele spirituale, nu vedeau cu ochi buni asemenea iniþiative. Pentru evitarea împotrivirii lor, traducãtorii foloseau un limbaj foarte vechi, încãrcat, adaptat cântecului, iar nu cititului. De aceea aceste Noi Testamente nu erau practic de vreun folos celor care ar fi cãutat în ele adevãrul cu privire la mântuire. ªi dacã aºa stãteau lucrurile în 1912-1914 cu limba folositã de traducãtorii Bibliei pentru o somitate de talia lui Dumitru Cornilescu, este uºor de închipuit cã pentru marele public, astfel de traduceri ale Bibliei erau cu atât mai nefolositoare. Acest lucru apãrea evident de asemenea prin numãrul extrem de mic de Biblii în aceste traduceri vechi, care se cereau pe piaþã: cel mult 500 - 1000 pe an. Este evident cã nimeni din publicul laic nu cumpãra astfel de traduceri, nefiindu-i folositoare. Pentru a înþelege dificultãþile de a traduce Biblia într-o limbã înþeleasã de popor, înainte de începutul acestui secol, este suficient de spus cã pe atunci, somitãþile în materie se rãzboiau încã între ele pentru definirea limbii române moderne, cât mai apropiatã de cea vorbitã de popor. Lupta principalã se ducea, ( cel puþin în ceea ce priveºte Biblia, între feþele bisericeºti care susþineau în continuare o puternicã influenþã slavonã ºi curentul latinist, venit mai ales din Ardeal. Datoritã acestor greutãþi, prima traducere a Bibliei într-o limbã mai mult sau mai puþin româneascã ºi publicatã cu litere latine, cum se învãþa în ºcoli, \ a apãrut abia în anul 1871, sub numele de Santa Scriptura. La traducerea ei au colaborat peste 10 persoane, de cele mai diferite formaþii, ceea ce se reflecta în limba pe care ei o foloseau. Cu toate acestea, primul pas s-a | fãcut, dacã nu pentru marele public, cel puþin pentru \ preoþi ºi specialiºti. , | O altã ediþie, revizuitã de Gîrboviceanu, a apãrut abia în 1911. Ea era cumpãratã de asemenea numai de > specialiºti, într-un an vânzându-se numai 1000 de bucãþi, la o populaþie de 6 milioane. Ca sã putem aprecia cât de departe era traducerea acestei Biblii de limba româneascã cultã ºi cea vorbitã de popor, este suficient sã amintim aici critica ce i s-a adus chiar la Londra, de unul dintre redactorii ºefi ai unei reviste de specialitate. El spunea: ,^Am încercat sã învãþ româneºte; ºi aºa cum am fãcut ºi cu alte limbi, an început folosind Biblia în limba românã, publicatã de Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate. Mergând însã la Bucureºti, dupã un timp, am constatat cã limba folositã în aceastã Biblie nu are nimic de-a face cu limba realã, vorbitã de popor. Mi-am dat seama cã am pierdut un timp foarte preþios în vãþând o limbã care nu existã, ºi care în nici un caz nu poate fi folositã de aceia cãrora societatea noastrã vrea sã li se adreseze." Fãcând cercetãrile necesare, împuternicitul societãþii a constatat cã publicistul respectiv avea dreptate. Filologi proeminenþi, oameni de litere români ºi însuºi primul ministru Dimitrie Sturza, i-au atras atenþia asupra inutilitãþii acestei traduceri. Iatã de ce, citind o astfel de traducere, Dumitru Cornilescu nu înþelegea de ce este Biblia aºa de lãudatã în cãrþile pe care le citea, în timp ce din lectura ei el nu avea nici un folos. încercãrile de revizuire care se impuneau, începute de Scriban ºi Nicodim, au eºuat. Dar undeva, în umbrã, fãrã ºtirea oficialitãþilor eclesiastice, ºi susþinute de persoane particulare bogate, douã autoritãþi ale scrisului românesc de mai târziu traduceau separat Biblia în limba românã a timpului. Ambii traducãtori voiau ca lucrarea lor sã constituie Biblia sec. XX. Cine va reuºi? Desigur, cel care va lucra mai mult sub cãlãuzirea lui Dumnezeu; cel care se va gândi mai puþin la sine ºi la critica literarã ºi bisericeascã, ºi mai mult la mântuirea sufletelor. În paginile care urmeazã se va prezenta rezultatul acestei competiþii pasionante, efectele minunate ale succesului care a urmat nu numai pentru literatura religioasã, dar mai ales pentru slava lui Dumnezeu, pentru mântuirea sufletelor din poporul român. Cuprins

Traducerea Bibliei

"Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tãrie, ci prin Duhul Meu"-zice Domnul."

(Zaharia 4:6) Alternând între recomandarea insistentã din literatura creºtinã de a citi Biblia zilnic ºi imposibilitatea de a o face, datoritã traducerii imposibil de înþeles, tânãrul Dumitru care nu era dintre aceia care sã lase la jumãtate o lucrare începutã, a avut ideea sã citeascã Biblia în alte limbi. Imediat a avut o adevãratã revelaþie. O revelaþie pentru sine, dar care s-a rãsfrânt curând asupra tuturor celor din neamul nostru care aveau sã facã aceeaºi descoperire ca ºi el. " ºi-a zis el, „dacã este vorba ca poporul nostru sã capete viaþa creºtinã din Biblie, trebuie sã aibã o traducere pe care s-o înþeleagã. Dacã eu nu înþeleg traducerea de faþã, cum vor putea s-o înþeleagã ei?" ªi aºa a început sã traducã Evanghelia dupã Matei pentru sine însuºi, pe când era încã student la teologie. Nu putea în nici un caz sã-ºi punã problema sã publice Biblia cu economiile lui, fiindcã l-ar fi costat prea mult. Dar a continuat sã publice mici tratate, articole de revistã ºi chiar broºuri. între timp a tipãrit un calendar cu cugetãri creºtine pentru fiecare zi a anului. Cineva a trimis acest calendar unei prinþese din România, care se gãsea în acel timp la Geneva. Este vorba de prinþesa Rallu Callimachi, soþia preºedintelui Camerei Conservatoare a României din acea vreme - Cantacuzino Paºcani. Ei i-a plãcut calendarul, care era o noutate pentru þara noastrã, pe atunci. A scris în legãturã cu el autorului în þarã. Când s-a întors în România, prinþesa a rugat pe Dumitru Cornilescu sã-i facã o vizitã. Au discutat împreunã despre lucrarea lui, ºi între altele el i-a spus cã are de gând sã facã o nouã traducere a Bibliei. „Tocmai acesta este ºi gândul meu", i-a rãspuns ea. Avea o sumã de bani moºtenitã de la mama sa, pe care o consacrase scopului de a rãspândi Biblia în poporul sãu. Dar nu începuse sã facã acest lucru, pentru cã ºi ea considera cã traducerea existentã era complet nefolositoare în acest scop. De aceea, a fost foarte bucuroasã sã afle cã o persoanã cu autoritatea pe care deja ºi-o câºtigase Dumitru Cornilescu, are de gând sã ducã la îndeplinire gândul pe care ºi ea îl avusese, independent de el. Aºa lucreazã Dumnezeu! El îºi alege unsul prin care sã-ºi facã lucrarea, ºi tot El scoate la luminã posibilitãþile materiale, pentru ca lucrarea Sa sã poatã fi dusã la bun sfârºit. ªi înþelegerea celor doi, fãcutã înaintea lui Dumnezeu, a fost binecuvântatã de El. în mai puþin de 5 ani a fost terminatã una din cele mai minunate lucrãri a lui Dumnezeu fãcutã pânã în prezent în þara noastrã: traducerea Bibliei într-o limbã modernã, limba vorbitã de întreg poporul român, actualã astãzi ca ºi acum 60 de ani. Apãrea într-un timp nemaipomenit de scurt, ºi la un nivel care depãºea de departe orice se fãcuse vreodatã înainte ºi toate încercãrile care s-au mai fãcut dupã aceea... Alte traduceri similare fãcute în acelaºi timp, ca ºi dupã aceea, vor trece practic neobservate. Cum se explicã aceastã minune? Traducerea lui Cornilescu a izvorât dintr-o necesitate spiritualã adânc simþitã, din interes viu faþã de soarta spiritualã a lui personal ºi a celor din jurul lui ºi dintr-o conºtiinþã profesionalã neegalatã. în anul 1916, Dumitru Cornilescu ºi-a trecut cu succes strãlucit licenþa, la Facultatea de teologie din Bucureºti. Deoarece nu intenþiona sã întrerupã activitatea literarã ºi religioasã pe care o începuse, ci dimpotrivã s-o continue ºi s-o dezvolte, tânãrul teolog a pus Bisericii Ortodoxe române o problemã grea. Conform normelor acestei biserici, licenþa îi dãdea dreptul sã ocupe un post de preot în capitalã, ceea ce era cel mai de dorit pentru strãlucitul teolog. Dar aceleaºi norme spuneau cã nu poþi fi hirotonisit preot, dacã nu te cãsãtoreºti mai întâi. Dar cum s-ar fi putut împlini astfel marea chemare pe care neobositul traducãtor o avea de îndeplinit? El începuse sã facã traducerea pentru sine ºi ardea de nerãbdare sã-ºi continue activitatea, nestânjenit de o slujbã ºi de greutãþi familiale. Cum ar mai fi fãcut el, apucând aceste cãi obiºnuite, descoperirile spirituale care aveau sã-l ducã la cunoaºterea personalã a Domnului Isus ca Mântuitor? în toamna aceluiaºi an, soluþia a fost gãsitã. Tânãrul teolog a fost hirotonisit în catedrala din Huºi, de Prea Sfinþia Sa Episcopul Nicodim, mai târziu mitropolit al Moldovei ºi apoi patriarh al României. Pentru cã nu urma sã ia un post de preot, a fost hirotonisit pe seama Mãnãstirii Dobrovãþ, aparþinând de Episcopia Huºilor, devenind astfel cãlugãr. Socotea cã în acest fel va ajunge la o mai mare sfinþenie, pe care de atâta timp o cãuta cu înfrigurare. Era un om cu totul deosebit! Deºi cãlugãr, cu toate cã ºtia ce înseamnã starea de totalã lepãdare de sine care însoþeºte totdeauna pe cei duhovniceºti, avea în acelaºi timp o þinutã ireproºabilã, foarte îngrijitã. Studiul, departe de a-l înstrãina de realitate, l-a condus la înnoiri pe toate planurile, aºa cum numai spiritele mari sunt în stare s-o facã. în acelaºi timp era plin de o smerenie deosebitã ºi avea o totalã lipsã de interes pentru starea sa materialã. Ambele aceste însuºiri l-au însoþit toatã viaþa, bucurându-se astfel de o nemãrginitã apreciere ºi dragoste din partea tuturor, a susþinãtorilor, a superiorilor sãi, a enoriaºilor. în iulie 1916 începuse deja sã traducã Biblia, imediat dupã trecerea licenþei, întrucât prinþesa Callimachi se obligase sã îngrijeascã de micile lui nevoi materiale, a doua zi dupã hirotonisirea lui ca preot-cãlugãr, Dumitru Cornilescu ºi-a declinat oficial obligaþiile faþã de Biserica Ortodoxã, pentru a-ºi putea continua nestânjenit marea lui chemare - traducerea Bibliei. Pentru ca în aceastã mare lucrare sã nu fie împiedicat de nici o altã activitate, conºtient de însemnãtatea ºi urgenþa traducerii, ºi parcã presimþind efectele spirituale pe care aceastã minunatã operã avea sã le aibã asupra sa însuºi ºi asupra poporului român, Dumitru Cornilescu a pãrãsit aproape com--plet lumea pentru 5 ani. A plecat imediat la castelul prinþesei Rallu Callimachi de pe moºia Stãnceºti, judeþul Botoºani, unde a lucrat cu o înfrigurare nemaiîntâlnitã. În acest fel, cel ce avea sã devinã una dintre cele mai luminoase personalitãþi creºtine a României nu avea sã încaseze niciodatã nici mãcar un salariu, nici de la Biserica Ortodoxã românã, ºi nici de la statul român, deºi a tradus în limba poporului român Cartea care ne aduce cea mai mare luminã: Lumina care vine de sus! Despre viaþa particularã a cãlugãrului în aceºti 5 ani de activitate înfriguratã nu ºtim aproape nimic. A lucrat fãrã întrerupere, într-o stare de înãlþare spiritualã ºi adevãratã euforie a muncii. Tot ceea ce urmaºii lui au putut sã afle de la el despre acest timp se reduce la descrierea, de cãtre el însuºi, a marilor descoperiri spirituale pe care Dumnezeu i le-a fãcut în acest timp, în legãturã cu planul de mântuire al omului prin jertfa de pe cruce a Domnului Isus Hristos. Numai soþiei sale i-a relatat mai târziu, foarte pe scurt, aspecte din timpul activitãþii sale de traducãtor, iar unul dintre cei dintâi care s-au întors la Dumnezeu prin el, a redat în puþine cuvinte, impresia pe care i-a fãcut-o, când l-a întâlnit prima datã, în timpul lucrului. Despre aceastã perioadã, ca ºi despre altele necunoscute sau puþin cunoscute din viaþa sa, soþia spunea: "Într-o smerenie extremã, vorbea foarte puþin despre sine. ªi chiar atunci când o fãcea, de exemplu faþã de mine, nu repeta, niciodatã ceea ce deja îmi spusese." îmbrãcat cãlugãr, cu tichia pe cap, stãtea adesea pe pardosealã, scriind pe un scaun mic, cu trei picioare. Avea întinse pe jos nenumãrate ediþii ale Bibliei în greacã, ebraicã ºi aproape toate traducerile existente pe atunci in limbile moderne: englezã, francezã, germanã. Pe lângã acestea, multe dicþionare ºi fiºe cu traducerea paralelã a celor mai de seamã termeni din Biblie. Traducea nu numai cu grija ºi cu precizia unui traducãtor înnãscut, dar ºi cu responsabilitatea pe care i-o impunea dorinþa de a înþelege el însuºi ºi de a transmite ºi altora mesajul dumnezeiesc pe care îl cãuta în Biblie. Un interes imens pentru marea lucrare arãta deopotrivã bãtrâna doamnã. Renunþând la comoditã-þile pe care i le oferea Elveþia, ea a rãmas alãturi de protejatul sãu, apãrându-l de privirile celor indiscreþi, îngrijindu-se de trebuinþele sale materiale personale ºi de cele ale lucrãrii. Dar ceea ce este tot atât de important este faptul cã i-a fost în acelaºi timp un adevãrat colaborator de specialitate. Cunoscând limbile moderne mai importante, întocmea fiºe de termeni creºtineºti de bazã, cuprinzând înþelesul lor din cele mai vestite dicþionare ºi traduceri ale Bibliei în alte limbi. Era astfel de un real folos traducãtorului. De multe ori succesul savantului sau artistului se datoreazã pasiunii pentru munca lui a unei soþii credincioase sau a unei mame iubitoare, în cazul de faþã era vorba de ceva mai mult: de o mamã a poporului român, dornicã de iluminarea lui spiritualã. Parcã grãbin-du-se sã nu moarã înainte de a vedea terminatã aceastã lucrare care o interesa aºa de mult, bãtrâna prinþesã Callimachi n-a precupeþit nimic din ce avea: nici timpul, nici munca, nici averea moºtenitã de la mama sa, pentru a-l ajuta pe Dumitru Cornilescu sã-ºi poatã face lucrarea la care fusese chemat de Dumnezeu. Cuprins

Tipãrirea Bibliei

"Eu sunt Alfa ºi Omega, începutul ºi Sfârºitul. Celui ce îi este sete, îi voi da sã bea fãrã platã din izvorul apei vieþii."

(Apocalipsa21:6) în timp ce lucrarea se fãcea în umbrã, la început numai cu posibilitãþile unui student (1914-1916), iar apoi cu cele ale unei prinþese (1916 - 1920), cerinþa naþionalã pentru o nouã traducere a Bibliei într-o limbã românã modernã, scrisã ºi cititã de toatã lumea„ devenea tot mai acutã. Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate s-a adresat la începutul anului 1914 arhimandritului Scriban pentru traducerea Noului Testamment, iar acesta a recomandat pe mitropolitul Nicodim pentru traducerea Vechiului Testament. Cerinþa poporului ºi intelectualitãþii româneºti a fost întãritã de Conferinþa baptistã românã din Austro-Ungaria, care a avut loc în acest an. Doi ani mai târziu, Societatea Biblicã Americanã constata de asemenea nevoia unei traduceri a Bibliei pentru comunitãþile de credincioºi români din America. Dar începerea primului rãzboi mondial a fãcut ca Scriban sã-ºi întrerupã revizuirea traducerii existente a Noului Testament, lucrare care nu a mai fost sfârºitã pânã în anul 1919. între timp însã, Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate a înregistrat o ofertã neaºteptatã. Dumitru Cornilescu terminase traducerea Psalmilor, a Noului Testament ºi anunþa terminarea traducerii Vechiului Testament cãtre sfârºitul anului 1920. Prinþesa ºi traducãtorul au oferit Societãþii noua lor traducere ºi efectuarea corecturilor fãrã a pretinde nici un drept de autor. Era pentru prima datã când se întâmpla aºa ceva. Mai mult, ei spuneau cã dacã societatea refuzã, prinþesa va publica noua Biblie pe seama sa. Ea prefera însã tipãrirea Bibliei lui Cornilescu de cãtre Societate, în care caz se obliga sã cumpere un mare numãr de exemplare. Avea pe inimã nu numai promovarea noii lucrãri, dar ºi rãspândirea ei pe gratis în masa poporului român. Reprezentantul Societãþii a avut ideea ca lucrarea sã se publice cu colaborarea lui Nicodim pentru Vechiul Testament ºi a lui Scriban pentru Noul Testament. Dar tânãrul ºi neobositul traducãtor a refuzat colaborarea aceasta. Desigur cã atunci nimeni, în afarã de autor, nu putea sã înþeleagã un astfel de act de mândrie profesionalã, la un cãlugãr cunoscut pentru modestia sa. Numai el ºi Dumnezeul lui, pe care îl descoperise fãcând traducerea, ºtiau care ar fi fost consecinþele dacã accepta, între timp se fãcuse o minune: traducãtorul se întorsese la Dumnezeu! Lumina nu mai putea sã stea alãturi de întuneric! Biblia þinutã sub obrocul unei limbi neînþelese de popor ºi a unei doctrine religioase abãtute de la adevãr ar fi putut sã fie prezentatã ºi acum publicului în termeni care sã ascundã încã pentru multã vreme o descoperire care se fãcuse ºi fusese experimentatã deja: întoarcerea la Dumnezeu! Acest lucru nu trebuia sã se întâmple, ºi nu s-a întâmplat! Prin grija lui Dumnezeu, în anul 1920 apare la Bucureºti Cartea Psalmilor sau Psaltirea împãratului David, tãlmãcitã de Dumitru Cornilescu (Stãnceºti - Botoºani), în Editura Societatea Evanghelicã Românã, Tipografia Gutenberg. Din-tr-o greºealã tipograficã, menþiunea cã traducerea apare la comanda Societãþii pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate a apãrut numai pe spatele ultimei pagini. În anul 1921 a urmat tipãrirea Noului Testament, ºi în acelaºi an a Bibliei. O operã mare, într-o Românie mare, la sfârºitul celui mai pustiitor rãzboi pe care l-a cunoscut vreodatã lumea ºi România pânã atunci! în timp ce rãzboiul pustia þara noastrã ºi Europa întreagã, undeva, într-o chilie ca de mãnãstire, se dãdea o luptã spiritualã. Nu era vorba de viitorul politic al þãrii, ca în cazul rãzboiului, ci cu mult mai mult: de destinul spiritual al întregului popor de limbã românã de pretutindeni. Era lupta dintre Dumnezeu ºi Satana, mai întâi pentru sufletul muncit de îndoieli al tânãrului cãlugãr, ºi apoi al tuturor celor iubiþi de el, de aceeaºi limbã cu el. Dumitru Cornilescu era hotãrât însã sã nu abandoneze lupta, oricât de aprigã ar fi fost ea. Era lupta cu sine, cu credinþele strãmoºeºti, cu Diavolul ºi uneltirile lui, prezente uneori chiar ºi prin feþele bisericeºti. Dar era decis sã nu înceteze lupta decât odatã cu victoria deplinã asupra îndoielilor sale, asupra nesiguranþei în care Se aflau el ºi cei din jurul lui. ªi în aceastã luptã a triumfat Dumnezeu!

„Noi avem nevoie de toate bogãþiile dragostei ºi înþelepciunii lui Dumnezeu, cãci numai o viaþã din belºug exercitã atracþie asupra altora."
D. Cornilescu Cuprins

Partea a doua

Luminã în întuneric

„El ºtie ce este în întuneric ºi la El locuieºte lumina."
(Daniel 2:22)

Începe sã se lumineze de ziuã!

„ªi Domnul va face sã rãsune glasul Lui mãreþ..."

(Isaia 30:30) Ceea ce împingea cu deosebire pe Dumitru Cornilescu la traducerea Bibliei era conºtiinþa întunericului spiritual în care se gãsea el însuºi, apoi feþele religioase din þarã ºi împreunã cu ele, întregul popor. Pentru a înþelege importanþa lucrãrii începute de Dumitru Cornilescu ºi pentru a explica marea binecuvântare pe care a adus-o poporului român de pretutindeni, trebuie amintit mai întâi spiritul în care s-a fãcut aceastã traducere. Nu era vorba nicidecum de o competiþie cu alte condeie de vazã ale vremii, nici o încercare laicã de a umple un gol adânc simþit în literatura de specialitate româneascã, ºi cu atât mai puþin nu era o afacere. Nu s-a fãcut în prealabil nici un contract cu nici o societate de tipãrire a Bibliei, nu au avut loc obiºnuitele târguieli între agentul societãþii ºi o impunãtoare faþã bisericeascã asupra costului în valutã forte pentru fiecare coalã sau capitol, pentru fiecare corecturã a ºpaltului, cum era cazul la toate traducerile anterioare ºi la cele care au urmat. Nimic din toate acestea! Dupã cum se ºtie foarte bine, Dumitru Cornilescu a început traducerea exclusiv pentru lãmurirea sa personalã asupra principiilor de bazã ale Evangheliei. Lucrarea lui s-a transformat însã într-o operã social-religioasã, ca urmare a responsabilitãþii pe care acest mare iniþiat o simþea apãsând pe umerii sãi, faþã de ignoranþa moralã ºi spiritualã pe care o vedea la toþi cei din jurul lui. Nu este de mirare cã roadele au fost cu totul excepþionale, atât imediat cât ºi dupã aceea, pânã în zilele noastre! ªi fãrã îndoialã, ele vor continua cât timp se va vorbi româneºte. Greutãþile au fost imense! Numai cine a tradus mãcar un capitol de câteva pagini înþelege ce dificultãþi presupune aceastã muncã, mai ales când este vorba de filosofie sau religie, unde sunt posibile mai multe greºeli de interpretare decât în orice alt domeniu. Ca sã înþelegem cât de cât imensitatea sarcinii pe care Dumitru Cornilescu ºi-a asumat-o de bunã voie ºi fãrã nici un folos material, trebuie menþionate câteva fapte. Miºcarea religioasã din România era dominatã atunci exclusiv de Biserica Ortodoxã, în care spiritul tradiþional ºi dependenþa de biserica rãsãriteanã, cel puþin în privinþa limbii, au dat naºtere totdeauna ºi mai ales în ultimii 70 de ani, unui ghem de contradicþii ºi interese cu care nimeni nu cuteza sã dea piept la scarã naþionalã. Temeritatea iniþierii unei astfel de acþiuni ºi consecinþele grave pe care le-ar fi putut avea asupra persoanei respective, nu puteau fi ignorate decât de un spirit ca cel al lui Dumitru Cornilescu. Consecinþele nu s-au lãsat aºteptate, schimbând în mod dramatic sensul vieþii unuia dintre cei mai capabili români, care ºi-a petrecut, de aceea, tot restul vieþii în exil. Trebuie apoi sã apreciem corect greutãþile de specialitate pentru efectuarea unei astfel de opere, în România din vremea aceea. Mai multe decenii, Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate a cãutat pe douã continente un cadru de înaltã clasã, care sã cunoascã (în acelaºi timp ºi în mod corespunzãtor realizãrii unei asemenea sarcini) limbile ebraicã, greacã ºi românã. Dar nu l-a gãsit. De aceea, împotriva concepþiei acestei Societãþi, de a traduce Biblia numai pe baza textului ebraic, a trebuit sã se facã excepþie în cazul României. Avem astfel o traducere a Bibliei bazatã pe textul grecesc al Bibliei Septuaginta. Traducerea Bibliei dupã acest text, confruntatã în punctele cheie cu textul ebraic ºi cu cele mai cunoscute traduceri din limbile moderne, reprezenta însã o sarcinã pe care nu o putea duce la capãt decât un specialist de înaltã þinutã intelectualã ºi spiritualã. în sfârºit, în cazul traducãtorului de faþã, mai mult decât toate aceste greutãþi, pe umerii sãi apãsa responsabilitatea tãlmãcirii Bibliei fãrã influenþe strãine, fãrã idei preconcepute, în spiritul concepþiilor de bazã pe care Mântuitorul însuºi le-a propovãduit în timpul vieþii Sale pe pãmânt. Dumitru Cornilescu ºi-a dat seama de aceastã responsabilitate. Grija faþã de soarta sufletului sãu ºi a fiilor neamului sãu i-a dat posibilitatea sã facã o lucrare de o þinutã nemaiatinsã pânã la el, înscriindu-se astfel în rândul celor mai de seamã conducãtori spirituali ai poporului român. Dar cine ar putea sã prezinte mai bine ca el însuºi gândurile, sentimentele, umbrele de îndoialã ºi strãfulgerãrile de luminã cereascã ce l-au inspirat în aceastã perioadã de 5 ani? Acestea sunt prezentate în mod magistral ºi în acelaºi timp cu o simplitate caracteristicã numai marilor personalitãþi ºi descoperitori, în broºura scrisã de el, intitulatã: „Cum m-am întors la Dumnezeu ºi cum am spus ºi altora." Desigur, cuvintele care urmeazã, extrase din aceastã lucrare a lui, nu au nici pe departe semnificaþia corespunzãtoare pentru credincioºii din zilele noastre, ºi mai ales pentru ,cei din þãrile creºtine dezvoltate. Cele ce urmeazã sunt pentru ei lucruri de la sine înþelese, deoarece ei s-au nãscut ºi au trãit într-o þarã, într-o lume unde Cuvântul lui Dumnezeu este cunoscut, preþuit, publicat ºi rãspândit fãrã nici o stavilã. Rândurile de mai jos trebuie luate însã în contextul istoric, politic, social ºi religios al vremii, descris în numai câteva cuvinte în paginile precedente. Numai aºa le putem înþelege forþa lãuntricã, bogãþia de conþinut, mãreþia spiritualã pe care le cuprind. Pentru români însã, amintirea acestor idei simple ale creºtinismului, aºa cum au fost ele descoperite de Cornilescu din Biblie numai prin cãlãuzirea Duhului Sfânt, este revelatoare. Pentru ei, paginile care urmeazã sunt încãrcate cu toatã afectivitatea pe care Dumnezeu a dat-o unui popor de la extrema esticã a Europei, strivit între influenþe istorice ºi politice potrivnice, pe de o parte, ºi între prejudecãþi ºi forme religioase moarte, statornicite de secole prin tradiþia omeneascã, pe de altã parte. Ele se adresau de asemenea unor oameni care nu cunoºteau nici chiar cele mai elementare lucruri ale Cuvântului lui Dumnezeu, în aceastã luminã, înþelesul frazelor care vor urma, deºi arhicunoscut astãzi de credincioºii din toatã lumea, poate cãpãta ºi în ochii lor, sensul unui simbol, sensul lor adevãrat! Pentru cã ºi astãzi, ca ºi în timpul lui Cornilescu, ºi în timpul Mântuitorului, marile adevãruri ale Evangheliei sunt descoperite de Dumnezeu direct slujitorilor Lui celor mai devotaþi, celor mai spirituali, fãrã participarea unei idei preconcepute, ci exclusiv prin Duhul Sãu cel Sfânt. Pildã stau marile reforme protestante ºi neoprotestante care au avut loc mai ales în ultimii 400 de ani în þãrile de limbã germanicã ºi anglo-saxonã. Pe drept cuvânt, un ziar european numea pe Dumitru Cornilescu la aniversarea a 50 de ani de la traducerea Bibliei: un Luther român. ªi apoi cine ar putea vorbi mai bine despre întoarcerea la Dumnezeu, decât el însuºi? Sã-l ascultãm. Cuprins

Întoarcerea la Dumnezeu

„Mã veþi cãuta ºi Mã veþi gãsi, dacã Mã veþi cãuta cu toatã inima. Mã voi lãsa sã fiu gãsit de voi... zice Domnul."

<br< (Ieremia 29:13-14) "Pe când lucram la traducerea Noului Testament, a trebuit sã caut fiecare cuvânt în greceºte, într-un dicþionar, ca sã-i vãd înþelesul. ªi pe când fãceam lucrul acesta, am cãpãtat cu totul alte convingeri despre lucrurile cele mai obiºnuite. De pildã, când am vãzut cã Biblia vorbeºte aºa de mult despre pãcat, m-am gândit cã pãcatul trebuie sã fie ceva grozav înaintea lui Dumnezeu, dacã El vorbeºte atât de mult despre pãcat. Negreºit, totdeauna am crezut cã pãcatul este ceva foarte rãu înaintea lui Dumnezeu, dar dacã m-ar fi întrebat cineva: „Ce este pãcat?", i-aº fi rãspuns: "Dacã omori pe cineva, ai fãcut un pãcat." „Cine este un pãcãtos?" „Ucigaºul este un pãcãtos ºi locul lui este la închisoare. "Dar când am citit cã „oricine se mânie pe fratele sãu va cãdea sub pedeapsa jude-cãþii" (Matei 5:22) am rãmas uimit, fiindcã ºtiam cã oricine se mânie în fiecare zi. Dacã ai de-a face cu persoane supãrãcioase, nu poþi altfel decât sã te superi. ºi dacã oricine se supãrã, nu se poate sã fie aºa de grav. Nu puteam sã pricep versetul acesta ºi am trecut mai departe. Când am ajuns la versetul din epistola cãtre Romani care spune cã: „toþi au pãcãtuit...", nu m-am putut împãca cu el, fiindcã ziceam: "eu cunosc foarte multe persoane caren-au omorât niciodatã pe nimeni ºi nu sunt la închisoare. Nu pot pricepe de ce spune Biblia cã toþi au pãcãtuit. Dacã nu cunosc pe alþii, mã cunosc mãcar pe mine însumi. Eu n-am omorât pe nimeni, n-am fost la închisoare, aºa cã nu pot spune cã sunt un pãcãtos." N-am putut înþelege nici versetul acesta; l-am lãsat ºi am trecut mai departe. Când am ajuns la celãlalt verset: „Nu este nici un om neprihãnit. Nu este nici un om care sã facã binele..." m-am înfuriat puþin pe versetul acesta, "asta n-o potcrede", mi-am zis eu. Fiindcã eu cunosc multe persoane care au fãcut multe lucruri bune. ºi dacã nu cunosc pe alþii, mã cunosc pe mine. Am fãcut o mulþime de lucruri bune, împãrþind cãrþulii, dând ceva bani pentru Dumnezeu ºi aºa mai departe. ªi acum ce fac? Fac o lucrare foarte frumoasã: traduc Biblia în limba poporului meu. Ce vreþi mai mult? Dar atunci de ce spune Biblia cã ,nu este nici unul care sã facã binele", când eu vãd cã e mãcar unul, acel unul... sunt eu însumi. N-am putut pricepe ºi am mers mai departe. Când am venit la un alt verset din epistola cãtre Romani, care spune cã „plata pãcatului este moartea ", am zâmbit ºi am zis: "Este cu neputinþã sã crezi asemenea lucruri, fiindcã toatã lumea moare: fie buni, fie rãi. Ce fel de platã este aceea, dacã fiecare o capãtã? "Aºa cã nici asta n-am înþeles-o ºi am mers mai departe. Când am ajuns la versetul din Apocalipsa 20:14, care vorbeºte despre „a doua moarte", adicã de iazul de foc, mi-am zis: "Asta-i moartea ca platã a pãcatului. Dar asta-i grozav! Aº vrea sã ºtiu cine este acolo în iazul de foc." ªi când am vãzut cã în iazul de foc sunt ucigaºii (Apocalipsa 20:8), mi-am zis:, foarte bine, ucigaºii trebuie sã fie acolo pentru cã sunt mari pãcãtoºi." Apoi am cercetat mai de aproape tot versetul, ca sã vãd cine mai este acolo. ºi spre marea mea uimire am descoperit cã acolo sunt ºi mincinoºii. „Cum", mi-am zis eu: e minciuna un pãcat aºa de mare ca sã fie pedepsitã cu aceeaºi pedeapsã ca uciderea ? Doar fiecare spune minciuni în fiecare zi. ºi nu numai una, ci mai multe ºi de felurite soiuri: minciuni de afaceri, minciuni de nevoie, minciuni de linguºire, minciuni de politeþe. ªi dacã este aºa, mi-aduc aminte cã ºi eu am spus o mulþime de minciuni în viaþa mea. De pildã când eºti acasã ºi vine cineva sã te vadã ºi nu vrei sã te vadã, spui cã nu eºti acasã. Asta înseamnã o minciunã. Aºa cãacumm-am încredinþat de-a binelea cã eram un pãcãtos. Dar nu numai un pãcãtos, ci un pãcãtos osândit, care mergeam spre iazul de foc." Atunci a început sã-mi fie fricã ºi îmi ziceam mereu: „Nu vreau sã mã duc acolo în ruptul capului." Nu cunoºteam însã calea mântuirii. Nu ºtiam ce sã fac ca sã nu merg în iazul de foc. Am cercetat mai departe. Când am ajuns la versetul acela din epistola cãtre Romani care spune cã „toþi sunt socotiþi neprihãniþi fãrã platã", am zâmbit ºi am zis: „ Ce ciudat! Cartea aceasta este plinã de lucruri care se bat cap în cap. Pânã acum am vãzut cã toþi sunt pãcãtoºi, osândiþi sã meargã în iazul de foc ºi acum deodatã, iatã-ipe toþi «socotiþi neprihãniþi fãrã platã». Care este deosebirea?" ªi citind mai cu luare aminte versetul acesta am vãzut cã era o deosebire. Da, „socotiþi neprihãniþi fãrã platã", dar prin credinþã în sângele lui Isus Hristos, pe care Dumnezeu L-a dat ca o jertfã de ispãºire pentru pãcate." mi-am zis eu, „adevãrat? Pentru pãcate a murit Hristos? învãþasem la ºcoalã cã El a murit pentru pãcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2). Dar ce-mi foloseºte mie lucrul acesta, când eu sunt un pãcãtos ºi pãcatele mele nu sunt iertate? Da, dar dacã a murit pentru pãcatele întregii lumi, mi-am zis eu, a murit ºi pentru pãcatele mele, fiindcã ºi eu sunt unul din lume. Oricum ar fi, mi-am zis eu, vãd din cartea aceasta cã existã o iertare a pãcatelor, cã Hristos a murit ºi pentru mine, deci iertarea aceasta este ºi pentru pãcatele mele. Slavã Domnului! Dacã voi merge la judecatã, voi zice lui Dumnezeu: «Doamne, nu cunosc decât Cartea aceasta. Tu ai zis cã este Cuvântul Tãu. Eu am cititîn ea cã Hristos a murit pentru mine, am luat iertarea pentru mine ºi dacã mã vei osândi, nu-i vina mea, fiindcã am crezut ce spune Cuvântul Tãu.» ªi aºa am luat pentru mine iertarea pãcatelor. Acesta a fost cel dintâi pas. Al doilea pas a fost când am descoperit cãn-aveam un Mântuitor mort, ci un Mântuitor viu, cu care puteam intra în legãturã. El a murit pentru pãcatele noastre, dar a ºi înviat ca sã ne facã neprihãniþi... ªi acum este un Mântuitor viu. „Bun", mi-am zis eu, „tocmai asta este ce-mi mai trebuia, îmi place sã am o persoanã vie cãreia sã-i pot vorbi. "Dar cea mai mare bucurie a mea a fost când am descoperit cã El nu este numai un Prieten viu cãruia îi pot vorbi, ci cã în Mântuitorul cel viu am puterea sã biruiesc pãcatul, fiindcã El a înfrânt puterea Vrãjmaºului, prin înviereaLui. „Bine", mi-am zis eu, „dacã lucrul acesta este adevãrat, - ºi vãd cã este adevãrat - vreau sã-l iau pentru mine însumi, fiindcã nu vreau sã mai trãiesc în pãcatul care a omorât pe Mântuitorul meu." Eu îmi închipuiam cã pãcatul face parte din firea noastrã, cã nu putem altfel, cã trebuie sã pãcãtuim, aºa cã înþelegeþi ce bucuros am fost când am descoperit cã existã o astfel de putere ca sã biruieºti pãcatul. Astfel L-am luat pe Domnul Isus ca Mântuitor viu al meu. Cel din urmã pas a fost când am descoperit cã El este ºi Domn. Domn înseamnã stãpân. El este stãpân, iar noi suntem robi. Noi nu mai suntem ai noºtri, ci suntem ai Lui cu tot ce avem ºi cu tot ce suntem. Când am vãzut cã Pavel era un rob al lui Isus Hristos, am zis: "Dacã Pavel a fost rob ºi eu trebuie sã fiu rob." ªi aºa L-am luat ca Domn ºi Stãpân al meu, care n-are decât sã porunceascã, iar eu sã ascult. ºi ce Domn ºi Stãpân minunat este El, cãci te poþi încrede deplin în El! Aºa m-am întors la Dumnezeu. Acum ºtiam cã eram nãscut din nou, un copil al lui Dumnezeu. ªtiam cã de acum toate trebuiau sã se înnoiascã în viaþa cea nouã. ªi cel dintâi lucru pe care a trebuit sã-l înnoiesc a fost traducerea Bibliei, la care lucram. Cãci îmi ziceam: „ Traducerea de pânã acum este fãcutã de omul cel vechi. Eu sunt un om nou ºi trebuie sã am o altã traducere fãcutã de omul cel nou. " Am început traducerea din nou, dar acum nu mai citeam Biblia cu întrebãrile de mai înainte, când ziceam: „Se poate? Sã fie adevãrat?" ci cu alte întrebãri ºi anume: ,Am eu ce spune cartea aceasta? Sunt eu ce spune ea ? Dacã nu, de ce nu sunt ºi de ce nu am? Dacã da, slavã Domnului!" Cuprins

O întãrire ºi un început

„Sãmânþa cãzutã în pãmânt bun este cel ce aude Cuvântul ºi-l înþelege; el aduce roadã: un grãunte dã o sutã, altul ºaizeci, altul treizeci."

(Matei 13:23) "Acum greutatea era cã eram singura persoanã care începusem o viaþã nouã în felul acesta. Citisem ºi alte cãrþi care întãreau cele de mai sus. Dar erau... cãrþi. Aºa cã am început sã mã gândesc: «Viaþa mea este foarte frumoasã, dar cine ºtie dacã nu este numai o închipuire a mea, fiindcã am cãpãtat-o numai prin citirea ºi cercetarea Bibliei.» Dar acum fiecare verset mi se înfãþiºa într-o luminã nouã. ªi versetul acesta din Filipeni 4 mi-a venit îndatã în minte: „în orice lucru aduceþi cererile voastre la cunoºtinþa lui Dumnezeu, prin rugãciuni ºi cereri." „Doamne", am zis eu, "nu pot sã spun cã sunt un necredincios. Cred orice lucru din Cuvântul Tãu. Dar nu ºtiu dacã sunt pe calea cea bunã. însã, dacã îmi dai prilej sã vãd un alt suflet venind la Tine, în acelaºi fel, voi fi pe deplin încredinþat cã sunt pe calea cea bunã." M-am rugat. Dupã 3 luni, m-am pomenit într-o dimineaþã cu doi tineri de la ºcoala militarã din Bucureºti, care m-au întrebat cum pot sã fie pregãtiþi de moarte. „Fiindcã", ziceau ei, „trebuie sã plecãm în curând pe front ºi cine ºtie dacã nu vom muri. ªi trebuie sã spunem adevãrul, cã nu suntem gata de moarte?" "da," am zis eu, „bine cã aþi venit acum, fiindcã dacã aþi fi venit acum 3 luni, n-aºfipututsã vã rãspund la aceastã întrebare. Hristos a murit pentru pãcatele Dv. ºi dacã credeþi lucrul acesta ºi-l luaþi pentru Dv. ºi vã daþi viaþa ºi inima în mâna Lui, aveþi iertarea pãcatelor acum; sunteþi mântuiþi. Iar dacã vã duceþi pe front ºi muriþi, Mântuitorul vã aºteaptã sã vã primeascã la El. Dar dacã vã veþi întoarce, veþi avea ceva de fãcut pentru El ºi anume: sã spuneþi ºi altora cum pot fi pregãtiþi pentru moarte." S-au bucurat de aceastã veste. A uprimit-o îndatã ºi s-au întors la cazarmã spunând celorlalþi cã sunt mântuiþi ºi cã pãcatele le sunt iertate. Uniii-au luat în râs, alþii doreau sã mai audã despre aºa ceva. Duminica urmãtoare au mai venit cu alþii ºi le-am spus adevãrul ºi lor. Unii dintre ei s-au hotãrât pentru Domnul ºi dupã câtã va vreme erau mai multe suflete hotãrâte pentru Domnul ºi petreceam fiecare duminicã împreunã, de la ceasurile douã dupã masã pânã la nouã seara. Era cam lung, aºa cã simþeam nevoia de o oarecare schimbare. Fiindcã toþi eram tineri, ne-ar fi plãcut sã cântãm, dar nu ºtiam ce sã cântãm. Cântece din lume nu puteam cânta, iar cântãri creºtineºti nu ºtiam niciuna. Dar, printre cãrþile pe care le comandasem la început a veam ºi o carte de cântãri. M-am uitat prin ea ºi am vãzut cã erau foarte frumoase într-ade-vãr, dar pãcat cã erau în altã limbã, nu în româneºte. A cum însã mã obiºnuisem samã duc la Mântuitorul cu toate greutãþile, ºi I-am zis: "Mântuitorule, vezi în ce greutate mã aflu. Eu nu sunt un mare muzicant, dar Tu eºti ºi muzicant ºi poþi sã-mi dai putere sã traduc câteva cântãri. "M-am rugat astfel mai multã vreme, apoi-am încercat ºi dupã multã trudã am tradus o cântare ºi apoi altele. în duminica urmãtoare, când au venit bãieþii la mine, le-am spus cã toate trebuie sã fie noi în viaþa cea nouã, chiar ºi cântarea. Ca urmare, am început sale cânt cântarea pe care o tradusesem. Le-a plãcut foarte mult ºi la strofa din urmã au început toþi sã cânte. Am cântat un ceas, au învãþat-o pe dinafarã ºi s-au întors la cazarmã ºi au cântat-o ºi acolo. Mulþi din camarazii lor au început sã le zicã: ,^Asta-i frumos, ãºtia se duc ºi petrec duminica cu muzicã. Trebuie sã ne ducem ºi noi la petrecere. "Au venit sã petreacã ºi mulþi din ei s-au hotãrât pentru Domnul. Aºa a fost începutul. Câteva fapte izbitoare au fãcut sã se întindã miºcarea. Unul dintre ele a fost întoarcerea la Dumnezeu a unui ateu. Era un tânãr foarte citit, dar care nu credea în nimic. Prietenii noºtri doreau la început sã-l facã ºi pe el sã vinã sã audã Evanghelia, dar el nu voia. Unul din cei dintâi hotãrâþi pentru Dumnezeu s-a îmbolnãvit. Doctorul i-a spus sã mãnânce miere, dar miere nu se gãsea în oraº în timpul rãzboiului. El ºi-a adus aminte cã la mine mâncase miere la ceai. A rugat pe prietenul lui necredincios sã vinã la mine ºi sã-i aducã puþinã miere. Necredinciosul nu voia sã vinã. Cãci zicea: „Omul acela îºi are pãrerile lui, eu le am pe ale mele, ºi nu vreau samã cert cu el. "Dar prietenul lui i-a zis: "Dacã tu nu aduci vorba de religie, el nu începe."„A dacã este aºa", a zis el în cele din urmã, „am samã duc." A venit. A mai luat un alt prieten cu el., fiindcã", zicea el, „cine ºtie, poate cã ajungem la ceartã asupra pãrerilor noastre deosebite ºi mãcar sã fim noi doi, iar el unul. "Cândau venit, am început sã vorbim despre toate: cum este vremea, cum merge rãzboiul etc., dar nici o vorbã despre credinþã. Prietenul lui, care nu ºtia nimic despre hotãrârea camaradului sãu, ºi-a zis: „Suntem în casa unui preot. Vorbim despre toate celea, dar numai despre religie nu. Nu este frumos. Trebuie sã vorbim puþin ºi despre credinþã, chiar dacã nu credem." ªi a început sã spunã cã acum lumea nu mai crede în nimic. Fãrã îndoialã, m-am folosit de prilejul acesta ºi am început sã vorbesc despre Evanghelie. Necredinciosuls-a supãrat foc. A început sã-mi spunã o mulþime de lucruri neplãcute. Eu am aºteptat pânã s-a liniºtit ºi apoi am început sã-i vorbesc despre Mântuitorul. El a ascultat foarte liniºtit ºi la urmã a spus doar atât: "De ce nu ni se spun astfel de lucruri la ºcoalã?" pentru cã", am zis eu, n-au trecut prin ele ºi nu le au. "Lui îi plãcea sã citeascã. I-am dat o carte ºi l-am rugat sã vinã duminica viitoare ºi sã-mi spunã dacã i-a plãcut. Duminica urmãtoare când a venit, l-am întrebat despre carte. A spus cãi-a plãcut foarte mult ºi cã tot ce a gãsit în ea era foarte adevãrat. "Dacã este adevãrat", i-am zis eu, „trebuie sã iei o hotãrâre". "Am ºi luat-o", a rãspuns el. „Cehotãrâre?", am întrebat eu curios. "M-am hotãrât pentru Hristos". Ce bucurie pe noi, mai ales cã el avea o oarecare trecere printre tovarãºii lui, ca unul care era citit. El, prin pilda lui, a adus ºi pe alþii. Aveam ºi un foarte bun muzicant, care a pregãtit un cor. într-o zi, el era la carcerã ºi citea o carte despre rugãciune. Un prieten al lui l-a vãzut ºi a început sã râdã de el. La urmã a zis: "Dacã este adevãrat cã prin rugãciune se poate face atât de mult, roagã-te ca disearãla 6 sã-mi dea drumul din carcerã ºi samã duc la Iaºi. Atunci am sã mã întorc ºi eu la Domnul." Muzicantul ºi-a zis: "De ce n-ar face Dumnezeu lucrul acesta ?Doar este spre sla va Lui. "Apoi a zis prietenului sãu: "Dorinþa þi se va împlini." S-a retras pentru câteva minute, s-a rugatîntr-un colþ ºi a început sã citeascã mai departe. Spre marea mirarea celorlalþi, pe la 6 seara a venit un soldat ºi a zis: ,,/,... este slobod ºi are ordin sã plece îndatã la Iaºi. Ce rãsunet a avut aceastã întâmplare în cazarmã! Fiecare a ºtiut de ea. Duminica urmãtoare ºi mai mulþi au venit sã audã vestea Evangheliei. Aºa a început miºcarea. Când s-a isprãvit rãzboiul, doi din cei întorºi la Dumnezeu au trebuit sã se ducã la ªcoala normalã din Bucureºti sã-ºi sfârºeascã studiile, ca sã se facã învãþãtori. Simþeau cã trebuie sã facã ºi acolo ceva pentru Domnul, dar nu vedeau ce. Nu puteau nici sã predice, nici sã vorbeascã prea mult cu colegii lor despre Isus. Erau într-o mare încurcãturã. Puteau însã sã se roage. S-au hotãrât sã se ducã pe malul râului, în pãdure, ºi sã se roage. Au spus Domnului cam aºa: "Doamne, Tu ºtii cã noi nu putem sã predicãm ºi nu putem vorbi prea mult colegilor despre Tine. Dar Tu cunoºti sufletele din ºcoala aceasta ºi nevoia lor de un Mântuitor. Te rugãm sã faci pe cei ce sunt frãmântaþi de gândul mântuirii sã vinã la adunarea noastrã. Noi nu vrem sã vorbim nimãnui ºi nu chemãm pe nimeni. "Aºa au ºi fãcut. Dupã 4 zile a venit la ei un coleg ºi le-a zis: „Am bãgat de seamã cã în fiecare searã voi vã duceþi regulat în pãdure. Puteþi sã-mi spuneþi ºi mie ce faceþi acolo?" Cei doi au rãmas cam încurcaþi, dar au spus: „Ce facem noi, poate nu þi-o plãcea. "„Ce anume?", a întrebat el. „Ei, ne rugãm ºi noi." „Tocmai de asta aveam nevoie ºi eu", a zis el. „Cam bãnuiam eu ceva. Vreþi sã mã lãsaþi sã vin ºi eu cu voi?" "încape vorbã?", a fost rãspunsul celorlalþi, înþelegeþi ce bucurie a fost pe ei când au vãzut cã rugãciunea le fusese ascultatã aºa de curând. Acesta a fost începutul. Apoi au venit ºi alþii, aºa cã dupã o vreme erau un numãr bun, care se duceau regulat ºi se rugau... Mulþi dintre ei s-au întors la Dumnezeu numai venind la aceastã adunare de rugãciune. Fãrã îndoialã, n-au mai putut rãmâne ascunºi. Colegii lor au auzit. Se înþelege cã nu prea le plãcea sase lase de pãcat. Aºa cã a început, ca de obicei, o micã prigonire. Câþiva colegi neîntorºi la Dumnezeu s-au hotãrât într-o searã sã se ducã dupã ei la adunarea de rugãciune ºi sã arunce cu pietre în ei. Creºtinii noºtri au auzit, dar s-au hotãrât sã se ducã fãrã teamã, ca de obicei. S-au dus ºi au început sã se roage. Apoi au, venit cei neîntorºi la Domnul, cu pietrele în mâini. Cel care se ruga i-a vãzut venind ºi a început sã spunã în rugãciunea lui: „ªi acum, Doamne, ai milã de cei care vin cu gânduri rele împotriva noastrã ºi atin-ge-le inima." Deodatã, cel care era în fruntea cetei a aruncat ºapca ºi pietrele jos ºi a îngenunchiat ºi el, miºcat de cuvintele rugãciunii pe care o auzise. Toþi ceilalþi au fãcut la fel. Astfel i-a izbãvit Domnul ºi au fãcut împreunã adunare de rugãciune în seara aceea. Dupã douã luni au isprãvit ºcoala ºi trebuiau sã plece. S-au despãrþit la garã, dupã o adunare de rugãciune de neuitat, pe care au avut-o pe marginea râului, pe o lunã frumoasã, înainte de venirea trenului care avea sã-i împrãºtie în lungul ºi în latul þãrii." Cuprins

"Cuibul cu barzã"

„Rodul celui neprihãnit este un pom de viaþã, ºi cel înþelept câºtigã suflete."

(Proverbe 11:30) De multe ori în istorie, opere celebre, nemuritoare au fost realizate prin cooperarea a douã spirite mari, a cãror chemare pentru înnoiri revoluþionare a corespuns întocmai cerinþelor celor mai profunde ale momentului istoric, social, filosofic, religios. Aºa a fost cazul ºi cu cei doi credincioºi aleºi ai Bisericii Ortodoxe române, în anii dinaintea începerii primului rãzboi mondial, în timp ce spiritele laice se îndreptau exclusiv spre rezolvarea marilor probleme politice, sociale ºi economice cu care era confruntatã þara noastrã, undeva, într-o chilie din îndepãrtata Moldovã ºi într-o bisericã fãrã importanþã din Bucureºti, doi aleºi ai lui Dumnezeu, fãrã strãlucire omeneascã deosebitã, dar dedicaþi cu tot sufletul ºi cu toatã fiinþa lor ridicãrii spirituale a lor ºi a poporului român, se luptau o altã luptã, o luptã spiritualã poate de proporþii ºi mai mari. Oricum, cu urmãri veºnice. Preotul Tudor Popescu continua sã predice Evanghelia la biserica „Cuibul cu Barzã", fãrã însã ca el însuºi sã fie mântuit, încetul cu încetul el ºi-a dat seama de inutilitatea marilor lui eforturi, prin aceea cã nici unul din enoriaºi nu cãpãta o viaþã nouã, aºa dupã cum el însuºi îºi dãdea seama cã nu este schimbat. Scrisorile pe care le primea de la prietenul sãu Dumitru Cornilescu, din Moldova, i se pãreau bizare, în ele se vorbea despre lucruri care îi erau cu totul strãine. Nu putea sã accepte, ca ºi prietenul sãu la început, cã este un pãcãtos ca toþi ceilalþi oameni ºi cã are nevoie de mântuire, ca fiecare din ei. Pentru a putea înþelege adevãrul, Dumnezeu trebuia sã-l smereascã, pe de o parte prin a constata inutilitatea eforturilor sale, iar în al doilea rând, în mod direct, în propria sa familie. Astfel, în faþa mormântului deschis al fratelui sãu preferat a început pentru prima datã sã-ºi dea seama în mod nemijlocit de nimicnicia omului ºi sã caute cu tot dinadinsul rãspuns la întrebãrile care îl preocupau. Dar aceasta era încã prea puþin. Mândria lui nu putea fi înfrântã decât dacã avea sã fie lovit mai puternic, mai direct, în mod fulgerãtor i-a murit soþia, la care þinea foarte mult, lãsându-l singur cu trei copii mici. Aceasta s-a întâmplat în 1918. Zdrobit prin suferinþã, Tudor Popescu a început sã se întrebe: „Sunt eu aºa cum vrea Dumnezeu sã fi u? Nu cumva din aceastã pricinã nu pot sã arãt nici un suflet pe care sã-l fi adus la adevãr, la Dumnezeu?" Dar iatã cã în 1919, Dumitru Cornilescu a trebuit sã vinã la Bucureºti pentru a duce tratativele necesare în vederea tipãririi Psalmilor ºi apoi a Noului Testament ºi a Bibliei. Ziua ducea tratative cu editurile ºi tipografiile, iar seara, uneori toatã noaptea, discuta cu Tudor Popescu despre subiectele care îi preocupau. Discuþiile lor se învârteau tot în jurul „întoarcerii la Dumnezeu", pentru cã unul o experimentase ºi ºtia cã aceasta constituie începutul pentru fiecare pãcãtos înaintea lui Dumnezeu ºi cu atât mai mult pentru un lucrãtor în via Domnului. Fãrã sã ajungã la vreun rezultat, Tudor Popescu a fost totuºi de acord ca Dumitru Cornilescu sã vorbeascã în biserica lui despre „întoarcerea la Dumnezeu", ºi dacã ºi în alþi oameni se va produce schimbarea de care vorbea Dumitru Cornilescu, „va vedea ce este de fãcut". Dupã ce Dumitru Cornilescu a predicat de câteva ori, Tudor Popescu a încercat ºi el sã predice despre acelaºi subiect. Avertizat cã acest lucru nu se poate face dacã nu eºti mai întâi tu însuþi întors la Dumnezeu, Tudor Popescu a rãspuns: „Nu conteazã am sã predic mai întâi altora." într-o duminicã, pe când zugrãvea cu mult talent în predica sa grozãvia pãcatului, a sfârºit prin a-ºi da seama de gravitatea propriilor sale pãcate, ºi s-a întors astfel la Dumnezeu prin propria sa predicã. De atunci a început sã predice prin Duhul lui Dumnezeu. Cuprins

Marea confirmare

„ Cine rãmâne în Mine ºi în cine rãmân Eu, aduce multã roadã."

(Ioan 15:5) Ca ºi Dumitru Cornilescu, Tudor Popescu nu s-a mulþumit cu starea de liniºte sufleteascã pe care o cãpãtase el însuºi. Dimpotrivã, el era preocupat ca ºi prietenul sãu, de obþinerea unor confirmãri publice din partea lui Dumnezeu, iar pe de altã parte era dornic sã dea poporului vestea cea bunã pe care nu o cunoscuse în activitatea anterioarã. De aceea, Tudor l-aîntrebat într-o zi pe Dumitru Cornilescu: „Ce va sã zicã asta ? Sunt întors la Dumnezeu, predic Evanghelia ºi nimeni nu se întoarce la Dumnezeu?" Dumitru Cornilescu, care experimentase mai înainte efectul discuþiilor de la om la om, i-a fãcut lui Tudor Popescu urmãtoarea propunere: „ Vezi cã unii ascultãtori urmãresc cu mare bãgare de seamã predica. Cheamã pe câþiva din ei la tine acasã, marþi seara, sã vorbim cu ei despre sufletele lor. "Ideea a prins viaþã pe loc ºi în marþea urmãtoare 5 persoane discutau despre întoarcerea la Dumnezeu în biroul particular al lui Tudor Popescu. Trei erau încã nemântuiþi, dar dornici sã afle adevãrul. Primul suflet a fost câºtigat din prima searã, în sãptãmânile urmãtoare au venit din ce în ce mai mulþi, astfel cã, în scurt timp, biroul preotului Popescu era plin. La predicile þinute în bisericã, el împãrtãºea enoriaºilor nu litera moartã, ci experienþele personale ale unui suflet mântuit; iar în întâlnirile de marþi seara discuta cu fiecare în parte problemele lor spirituale. Rezultatul acestui mod de a lucra cu sufletele nu s-a lãsat mult aºteptat. Curând, numãrul celor întorºi la Dumnezeu a devenit tot mai mare. Dupã terminarea traducerii Bibliei, în 1920, Dumitru Cornilescu s-a stabilit definitiv la Bucureºti, pentru a se îngriji singur de editarea ºi tipãrirea valoroaselor manuscrise. De la o lucrare de o intensitate nemaiîntâlnitã, dar oarecum staticã - traducerea Bibliei, într-un sat din nordul þãrii, Dumitru Cornilescu a revenit deodatã la o activitate publicã foarte intensã. Din nou mai multe predici pe sãptãmânã, traduceri de cãrþi creºtineºti, tipãrituri, traduceri de cântãri creºtineºti, îngrijirea tipãririi Bibliei ºi a unor pãrþi din Biblie etc. Nici o personalitate religioasã din þara noastrã nu a dus o activitate atât de intensã, într-o perioadã aºa de scurtã, ca acest om ales al lui Dumnezeu. Imboldul era acum însã altul, înainte de 1916 cãuta, ºi chiar atunci când dãdea altora lucruri de primã calitate, el însuºi nu era convins de ele. Acum, teologul de renume naþional se impunea tuturor cu o putere nemaiîntâlnitã. Scopul principal al activitãþii lui, ca ºi al prietenului lui nedespãrþit Tudor Popescu, era perfect precizat: câºtigarea sufletelor pentru Dumnezeu. Restul era numai un mijloc sau ceva auxiliar. Predicile erau þinute de obicei de Tudor Popescu, dar ºi Dumitru Cornilescu predica adesea, mai ales înlocuindu-l pe Tudor Popescu atunci când era obosit. La discuþiile de marþi seara, care cu timpul s-au transformat în adevãrate adunãri de lãmurire a sufletelor ºi de câºtigare a lor pentru Dumnezeu, Cornilescu avea un rol deosebit. Lucrarea fãcutã de Dumitru Cornilescu în timpul predicilor ºi dupã predici ºi mai ales în discuþiile cu sufletele de marþi seara, era aºa de puternicã ºi hotãrâtã, încât toþi cei ce l-au auzit nu pot uita rãscolirea pe care au produs-o în sufletele lor. Astfel, unul dintre primii credincioºi câºtigaþi pentru Dumnezeu în acea vreme, scria acum câþiva ani lui Dumitru Cornilescu: "Miaduc aminte de seara aceea neuitatã... Era într-o marþi seara, dupã duminica Floriilor din anul 1921, când v-am cunoscut prima datã, în cancelaria pãrintelui Popescu, unde mai erau câteva persoane. Dupã ce pãrintele Popescu a citit ceva din Cuvântul lui Dumnezeu ºi a dat o scurtã explicaþie, eu am cerut voie sã spun ceva. Mi s-a dat voie ºi am povestit pe scurt viaþa mea din copilãrie pânã în ziua aceea, arãtând cã sunt un pãcãtos, care am crezut cã Domnul Isus m-a spãlat cu sângele Sãu. Dar am mãrturisit cã am mai rãmas cu un mare cusur minþeam. Minciunii îi ziceam cusur, nu o socoteam pãcat, fiindcã eram obligat de director sã mint; deci, ziceam eu, directorul rãspunde! Dumneavoastrã aþi ascultat cu rãbdare povestea vieþii mele pânã aici. Aici m-aþi oprit ºi mi-aþipus întrebarea: — Directorul îþi spune sã spui minciuni, dar Cuvântul lui Dumnezeu ce zice? — Cuvântul lui Dumnezeu mã învaþã sã spun adevãrul, am rãspuns eu. — Fã aºa ºi gata, aþi spus Dv. foarte hotãrât. — Da, dar dacã spun adevãrul mã dã afarã din serviciu ºi am greutãþi, am copii, am zis eu. — Ce vrei atunci, aþi zis Dv., sã te dea directorul afarã din serviciu, sau Domnul Isus afarã din cer? Aceste cuvinte m-au lovit adânc în inimã, am plecat capul ºi am tãcut. La despãrþirea noastrã mi-aþi arãtat multã înþelegere, m-aþi mângâiat, dar eu eram încã îngrijorat. Domnul nostru a lucrat însã aºa de minunat cã a doua zi s-a fãcut mare zarvã cu minciuna pe care am spus-o încât a aflat ºi directorul care m-a chemat la el. Am a vut astfel ocazia sã-i mãrturisesc credinþa în Domnul Isus. Acest fapt m-a smerit foarte mult. îngrijorarea mea s-a transformat în mare bucurie." în legãturã cu lucrarea minunatã pe care Dumnezeu o fãcea în acele vremuri cu sufletele, Dumitru Cornilescu scria: "Numãrul celor ce veneau marþiseara creºtea mereu ºi mica odaie, care era biroul lui Tudor Popescu, devenise tot mai neîncãpãtoare. Cu timpul, lucrul acesta fãcându-se regulat, ºi metoda s-a mai schimbat. Dupã multe întâlniri cu simple discuþii, am început sã citim din Evanghelia dupã Ioan, fiecare din noi câte un paragraf ºi sã-l explicãm, în legãturã cu viaþa de toate zilele. Aºa a mers pânã la sfârºitul anului (1921). La început veneau numai bãrbaþi, cãci socoteam cã discuþiile pe care le aveam cu bãrbaþii nu sunt potrivite ºi pentru femei, fiecare sex având greutãþile ºi particularitãþile lui. Dar parcã femeile nu aflau de la bãrbaþii lor ce se fãcea acolo? ªi de aici; dorinþa lor fierbinte era: când se vor face asemenea adunãri ºi pentru ele? Ele ziceau: pãrinte, dar pe noi când ne adunaþi? Nouã când o sã ne vorbiþi?" Rãspunsul cu care scãpam din încurcãturã era: „La toamnã, la toamnã!", cãci dacã pentru bãrbaþi nu aveam loc, ce avea sã fie când am fi dat drumul ºi la femei?" Prin experienþã, adunãrile lor laolaltã s-au perfecþionat necontenit. Dumitru Cornilescu, totdeauna plin de iniþiativã, a continuat sã facã lucrarea începutã la Dorohoi, sã traducã cântece creºtineºti, sã compunã altele ºi sã le adapteze la melodiile pe care le gãsea în cãrþile comandate din strãinãtate. Una câte una, mica ceatã de credincioºi a început sã cunoascã pe de rost aceste cântãri, pe care le intonau la bisericã, acasã ºi chiar la lucru. La scurt timp, Dumitru Cornilescu a tipãrit prima cãrticicã cu 47 cântãri creºtineºti. „Toamna", îºi spuse Dumitru Cornilescu, "Numai merge în biroul pãrintelui Popescu, cãci este prea mic. Am cerut atunci autorizaþie la Ministerul Instrucþiunii ºi ni s-a îngãduit sã þinem aceste adunãri la ºcoala „ Cuibul cu Barzã", o ºcoalã primarã din apropiere... Femeile, exasperate de atâta amânare, au venit în-tr-o searã nepoftite, ºi nu le-am putut da afarã... La ºcoalã nu mai era ca acasã. Aici fiecare venea, se aºeza în bancã, iar noi soseam oficial, la ora fixã ºi fãceam aºa: cântam o cântare creºtineascã din cele noi, apoi TudorPopescu citea un psalm, citea paragraful din Evanghelia dupã Ioan care venea la rând ºi îl explica o orã. Urma o pauzã în care cântam multe cântãri, apoi eu citeam paragraful urmãtor ºi-l explicam... Tema era mai totdeauna aceeaºi, dar pusã în cadrul paragrafului citit ºi þintea totdeauna la luarea unei hotãrâri personale: Ce faci tu cu pãcatele tale? îþi sunt ele iertate? Eºti un copil al lui Dumnezeu? Ai tu pace? Eºti tu mulþumit? Unde vei merge dupã ce mori?" Predicile lui Dumitru Cornilescu înfãþiºau mai ales pãcatul ºi pedeapsa care aºteaptã pe pãcãtos. Tuna ºi fulgera împotriva pãcatului! Avea un dar de vorbire excepþional, putea sã vorbeascã ore în ºir despre un subiect, fãrã ca cineva sã se plictiseascã. Curând, adunãrile de duminicã dimineaþa ºi seara de la bisericã ºi cele de marþi seara de la ºcoalã au devenit insuficiente. S-au început adunãri de evanghelizare ºi joia seara. Un credincios, întors de curând la Dumnezeu într-una din adunãrile de joi seara din acea vreme, scria lui Dumitru Cornilescu cu puþin timp înainte ca amândoi sã treacã la Domnul: "De atunci, din februarie 1923, eu v-am socotit, atât pe Dv. cât ºi pe fratele Tudor Popescu, pãrinþii mei spirituali în Domnul. V-am iubit ºi vã voi iubi mereu, pentru cã Dumnezeu S-a folosit deDv. amândoi ca sa ajung un copil al lui Dumnezeu... Mi-aduc aminte (pe atunci aveam numai 24 de ani) cum vã ascultam împreunã cu soþia mea, joi seara la ºcoala primarã Cuibul cu Barzã, stând pe pervazul ferestrei, pentru cã în bãnci nu mai erau locuri. Cum conduceaþi micul cor, acompaniat tot de Dv. la mica orgã portativã ºi cum apoi, ca un vulcan în plinã erupþie, împrãºtiaþi în jurul Dv. nu lavã, ci apa vie a Cuvântului lui Dumnezeu, pentru sufletele noastre uscate de pãcat, dar însetate dupã o viaþã nouã." „Nu rareori", spunea Dumitru Cornilescu, „la sfârºitul predicilor de la ºcoalã sau de la bisericã te pomeneai cu câte un suflet care voia sã-þi vorbeascã între 4 ochi ºi cu prilejul acesta se hotãra pentru Domnul Isus. Câþi nu se hotãrau ºi fãrã sã mai spunã! Trãind adevãrurile Evangheliei, cei întorºi la Dumnezeu aveau sã-mi spunã lucruri minunate! Ce biruinþe împotriva ispitei ºi a pãcatului! Ce împlinire întocmai a celor spuse în Evanghelie! Toate acestea mãreau depozitul meu de cunoºtinþe ºi nu puþine din ele îºi gãseau locul în predici, ca ilustrare a unor adevãruri ale Evangheliei." Setea dupã Cuvântul lui Dumnezeu creºtea mereu. Au început sã se þinã adunãri ºi prin case ºi Dumnezeu binecuvânta pe oameni prin vestirea Evangheliei de cãtre Dumitru Cornilescu. Traducerile ºi experienþele pe care le fãcea Dumitru Cornilescu depãºeau posibilitãþile de publicaþie ale unor reviste ocazionale. De aceea, la 1 noiembrie 1921, el a început sã scoatã revista Adevãrul creºtin". Concepþia clarã ºi scopul precis al iniþiatorului ei se vãd lãmurit din însuºi articolul introductiv al primului numãr al revistei: „Revista noastrã are o þintã foarte lãmuritã: ea porneºte de la încredinþarea cã ceea ce îi trebuie poporului nostru îndeosebi ºi înainte de orice este lumina Evangheliei ºi viaþa pe care o dã aceastã luminã. Ea ºtie cã omul, din fire, nu are aceastã viaþã, care este un dar al lui Dumnezeu ºi se capãtã prin credinþa într-un Mântuitor personal... în al doilea rând, ea se îndreaptã cãtre copiii lui Dumnezeu care trãiesc în strânsã legãturã cu Mântuitorul lor personal. ªi pe ei vrea sã-i ducã pe cãile sfinþeniei, arãtându-le cum pot fi din ce în ce mai asemenea chipului Mântuitorului lor." În iulie 1922, arhimandritul Scriban scria în Noua Revistã Bisericeascã: „O tipãriturã mult mai nouã, dar foarte bunã, este Adevãrul creºtin", scoasã de douã ori pe lunã, în Bucureºti, de pãrintele ierodiacon Dumitru Cornilescu, cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creºtinesc. Materialul publicat de sfinþia sa este foarte potrivit scopului, este numai creºtinesc ºi este la înãlþimea publicaþiilor similare din apus." într-adevãr, prin aceastã revistã bilunarã, Dumnezeu a dat multã binecuvântare poporului Sãu, întãrindu-i credinþa ºi fãcând sã creascã ceata Lui. De mare folos pentru cei credincioºi au fost traducerile lui Cornilescu din C.H. Machintosh, G. Miiller, J.H.M. Conkey, S.D. Gordon, R.A. Torrey, F. Bettex, care au ajutat mult la punerea bazelor unei doctrine cât mai apropiate de adevãr. Cuprins

Adevãrul se rãspândeºte

"Luaþi seama... sã pãstoriþi Biserica Domnului, pe care a câºtigat-o cu însuºi sângele Sãu."

(Faptele Apostolilor 20:28) Ceea ce Dumnezeu a pus mai întâi în inima ºi sufletul lui Dumitru Cornilescu ºi a puþinilor lui urmaºi din Moldova, în timpul rãzboiului, ºi a înmulþit apoi ºi a statornicit prin colaborarea dintre el ºi Tudor Popescu, încetase sã mai fie o lucrare care sã poatã fi þinutã sub obroc. Pe nesimþite, ea s-a transformat într-o lucrare de rãspândire a Evangheliei cum nu mai fusese înainte. Sufletele veneau la Mântuitorul în numãr tot mai mare ºi printre ele nu erau numai oameni de rând ci ºi intelectuali, mai ales tineret cult, dornic de o viaþã nouã. Astfel, la Biserica Cuibul cu Barzã au început sã vinã tot mai mulþi seminariºti, studenþi de la teologie ºi alte facultãþi, ofiþeri, scriitori, politicieni, ºi chiar feþe bisericeºti de prima mânã. Unii dintre aceºtia din urmã susþineau prin scris lucrarea rodnicã pe care Dumnezeu o fãcea la aceastã bisericã. Faima pe care o cãpãtase ca traducãtor al Bibliei, traducãtor al unor cãrþi de mare circulaþie, autor creºtin ºi publicist în marile reviste ale vremii, precum ºi ca vestit predicator, au fãcut ca Dumitru Cornilescu sã fie invitat sã predice Evanghelia în cele mai înalte cercuri ale societãþii bucureºtene, în casele unor oameni de stat, oameni politici ºi figuri cunoscute vieþii sociale ºi intelectuale a vremii. A vestit Evanghelia pânã ºi îîn casa primului ministru din acea vreme ºi în cercuri patronate de familia regalã. Dumnezeu a îngãduit astfel ca vestea bunã a Evangheliei sã pãtrundã în toate pãturile sociale ale capitalei þãrii, astfel ca Dumnezeu sã aibã martorii Lui pretutindeni. A fost solicitat de asemenea sã predice ºi sã dea lecþii la Societatea Acoperãmântul'Maicii Domnului; în seminarul monahal pentru cãlugãriþe. Ca pretutindeni unde lucra, scopul activitãþii sale rãmânea acelaºi: câºtigarea sufletelor pentru Mântuitorul, întoarcerea lor la Dumnezeu. Aici erau multe fete de la þarã, cu un nivel foarte scãzut, aºa cã la început nu a vrut sã primeascã oferta, pentru a nu-ºi pierde timpul degeaba. Ulterior a acceptat, în cele dintâi luni sarcina lui aici a fost foarte grea. Dupã cum spunea singur: „...bietele fete nu aveau nici o idee despre Cuvântul lui Dumnezeu ºi pe deasupra erau pline de credinþe deºarte. Am dat fiecãreia un Nou Testament ºi le-am rugat sã citeascã în fiecare zi. Apoi am început sã citesc ºi eu cu ele, cãutând sã le lãmuresc un verset, o datã pe sãptãmânã, prin întrebãri ºi rãspunsuri. Se înþelege cã în toate aceste lecþii cãutam sã le pun înainte calea mântuirii, cât se poate de lãmurit. Timp de câteva luni, totul a pãrut în zadar. Dar la urmã a început sã se vadã ceva rod ºi multe din ele s-au hotãrât pentru Domnul Isus. Clipele mele cele mai frumoase au fost la examenul de la sfârºitul anului. Nu-mi plãcea sã fac un examen, dar regula ºcolii îl cerea. Ele trebuiau sã înveþe în fiecare sãptãmânã versetul pe care li-l lãmuream când fãceam lecþia. Aºa cã acum ºtiau multe versete pe dinafarã... Pentru examen le-am spus sã în veþe fiecare câte un verset ºi cã am sã vãd ce au înþeles din el. în ziua examenului am rãmas mirat când am vãzut cât de mult ºtiau aceste fete simple despre calea mântuirii. De exemplu, una din ele mi-a spus versetul 28 din Matei 11: „ Veniþi la Mine toþi cei trudiþi ºi împovãraþi ºi Eu vã voi da odihnã." — Ce înseamnã asta?, amîntrebat-o eu. — Ce înseamnã « Veniþi la Mine ?» — Ei, a rãspuns ea, "înseamnã ce spune. Dv. staþi acolo ºi eu aici. Dacã-mi spuneþi sã vin la Dv., pornesc îndatã ºi vin la Dv. —Bine, dar cum poþi sã vii la Isus în felul acesta? — La fel, Isus este aici, chiar dacã nu-L vedem cu ochii trupului. Aºa cã n-avem nevoie sã mergem cu picioarele ca sã venim la El, fiindcã El este aici, Doar îi pot spune cã vin la El acum. — Dar ce înseamnã sã fi împovãrat? \ — Vedeþi Dv., noi de multe ori lucrãm din greu aici. ªi câteodatã avem de purtat lucruri cam grele. Am vrea atunci aºa demult sã ne odihnim puþin. La fel ºi cu pãcatele. Noi suntem împovãraþi din pricina pãcatului. Vina pãcatului este foarte grea. Aºa cã, venind la Isus cu pãcatele noastre, El ni le iartã ºi ne dã odihnã. — Dar dumneata ai venit la Isus ? — Da! — Când ºi cum? — în cutare zi, când vorbeaþi despre versetul acesta, eu am fãcut întocmai cum ne-aþi spus. Am vãzut cã eram vinovatã din pricina pãcatului. ªi am zis Domnului: "cum, Doamne, sunt împovãratã. Vin la Tine ºi Te rog sã-mi ierþi pãcatele. ªi mi le-a iertat. —De unde ºtii? — Aºa a spus El. —A fost vreo schimbare în viaþa D-tale de atunci? — Da. Cam spuneam minciuni înainte. Acum nu mai mint. Mã mâniam. Acum nu mã mai supãr etc. — Cum poþi sã faci aºa ceva ? — Cer putere de la El. Elmi-o dã. Eu o iau ºi aºa biruiesc. — Adevãrat?, am întrebat eu pe directoare care era de faþã la examen. — Da, da, a rãspuns dânsa cu lacrimi în ochi. Eu am bãgat de seamã cã de la o vreme fetele mele sunt cu totul schimbate, dar n-am ºtiut pânã azi cã aceastã schimbare s-a fãcut prin lecþia de religie. Ce bucurie a fost când am vãzut cã vreo 20 de eleve dintr~o clasã de 30 erau hotãrâte pentru Hristos! într-adevãr, „Evanghelia este vestitã sãracilor", ºi este „puterea lui Dumnezeu pentru oricine crede." Dumitru Cornilescu nu a activat nici o zi ca preot ortodox, nu a încasat niciodatã salariu de la Biserica Ortodoxã sau de la Statul Român pentru activitatea neasemuit de intensã ºi rodnicã pe care a dus-o. Spiritul de independenþã duhovniceascã ce-l caracteriza s-a arãtat din plin, ºi în cele materiale folosind lucrurile materiale ca ºi cum nu le-ar fi avut, exclusiv în slujba lui Dumnezeu. ªi Dumnezeu l-a binecuvântat în mod minunat! Cuprins

Împotriviri

„În ziua aceea s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii..."

(Faptele Apostolilor 8:1) Când Dumnezeu binecuvinteazã lucrarea fãcuta prin unºii Sãi, totdeauna apare împotrivirea celui rãu. Aºa s-a întâmplat ºi în cazul lucrãrii începute de Dumitru Cornilescu ºi Tudor Popescu. Dupã cum s-a arãtat mai înainte, cele mai cunoscute feþe bisericeºti ºi teologi de frunte au privit la început cu simpatie ºi chiar au fãcut publicitate lucrãrii, prin scrierile lor. în ciuda aprecierilor care erau însuºite de toatã lumea, a venit pe nesimþite vremea ca spiritul sã se confrunte cu tipicul, credinþa vie cu formele închistate, viaþa cu tradiþia moartã. Lucrând pentru Dumnezeu, cei doi s-au izbit din ce în ce mai mult de dezacordul între ceea ce propovãduiau - o credinþã vie - ºi formele tradiþionale ale ortodoxiei. Pe mãsurã ce timpul trecea, ei observau tot mai mult prãpastia dintre doctrina Scripturii, care li se contura din mers ºi balastul tradiþiei ortodoxe, vãdit netestamentalã. Cea mai izbitoare problemã s-a ridicat cu privire la închinarea la sfinþi ºi la Maica Domnului, în timp ce în predici cei doi vorbeau despre o mântuire numai prin Hristos, în slujbele religioase Tudor Popescu era nevoit sã urmeze tipicul ortodox. Convingerile personale erau însã mai puternice decât tradiþiile de veacuri, despre care cei doi au ajuns la convingerea cã nu se potrivesc cu Biblia. ªi au început sã elimine pas cu pas ceea ce trecea peste încredinþarea lor. Aceasta a declanºat o reacþie din ce în ce mai îndârjitã, cu atât mai mult cu cât preotul Tudor Popescu intenþiona sã rãmânã în Biserica Ortodoxã, dar sã lucreze conform convingerilor sale. În lupta care a început cu apãrãtorii tradiþiei, cei doi ºi-au dat seama din ce în ce mai bine de inutilitatea acestor forme, ba mai mult, de faptul cã ele constituie o piedicã pentru aducerea sufletelor la Hristos. Lupta a devenit foarte îndârjitã. De fapt, la aceastã luptã Dumitru Cornilescu ºi prietenul sãu au participat mai ales ca implicaþi în sufletele lor, pentru cã nu duceau aceastã luptã cu arme ascuþite, ci doar îºi expuneau deschis convingerile la care ajungeau pe mãsurã ce trecea timpul. Clerul însuºi s-a divizat atunci în douã: o ceatã care apãra sãlbatic ºi fãrã abatere datinile strãmoºeºti ºi altã ceatã, care fãrã sã accepte în totul ideile înnoitoare ale celor doi, atrãgeau totuºi atenþia asupra stãrii deplorabile în care se gãsea biserica oficialã. Astfel, despre starea gravã a acesteia, arhimandritul Scriban scria atunci în revista „Neamul românesc": pretutindeni este lipsã de viaþã... O astfel de bisericã (Biserica Ortodoxã) devine o anexã politicã, iar de viaþã religioasã nu mai poate fi vorba. Ea duce o existenþã egalã cu moartea... Aceasta a fost biserica bizantinã, lãcaº decorativ, din care spiritul se stingea... Moºtenirea aceasta au cãpãtat-o toate bisericile ortodoxe; toate au caracterele sterilitãþii ca un viciu de naºtere." în aceeaºi vreme, scriitorul român Gala Galaction scria: "existã oameni care nu dau pe la bisericã decât în zile de sãrbãtoare, o datã pe an, care nu ºtiu nici decalogul, nici simbolul credinþei, care nu se spovedesc ºi nu se împãrtãºesc niciodatã, care nu cred nici în Tatãl, nici în Fiul, nici în Duhul Sfânt, aceºti oameni fac ºi desfac totul în biserica româneascã..." Cele scrise ºi publicate de Dumitru Cornilescu ºi Tudor Popescu nu semãnau deloc cu aceste anateme aruncate la adresa bisericii, din care înºiºi autorii lor fãceau parte. Poetul Dimitrie Nanu arãta atunci cã, prin contrast cu aceºtia, „ Tudor Popescu s-a mulþumit sã împlânte în sufletele credincioºilor calea mântuirii indicatã de Hristos, fãrã sã se rãzboiascã nicidecum cu rãtãcirile trecutului. ªtia cã, primenin-du-le sufletele, cojile au sã cadã de la sine." Convinºi de adevãrul cuprins în miºcarea de la „Cuibul cu Barzã", de curãþia spiritualã a promotorilor ei, scriitorii citaþi, care nu îndrãzneau însã sã pãrãseascã biserica oficialã, în ciuda stãrii deplorabile în care se gãsea, prevedeau un exod al sufletelor dinspre biserica oficialã cãtre noua miºcare. Astfel, arhimandritul Scriban continuã: "Dacãstarea noastrã bisericeasca nu se schimbã ºi fabricile oficiale urmeazã mai departe sã confecþioneze preoþi, dascãli ºi episcopi, toatã lumea iubitoare de Hristos se va duce dupã Tudor Popescu, dupã Cornilescu ºi dupã alþi revoluþionari, care se pregãtesc în umbrã." în revista „Crucea ", un preot modest din comuna Bãleºti, judeþul Gorj, scria: „Sãrmani apostoli Petru, Pavel ºi toþi ceilalþi, voi care nu aþi avut fericirea sã luaþi lecþii de ortodoxie de la noi cei de azi, voi care nu aþi ºtiut cã a fi apostoli ai Domnului înseamnã numai a oficia liturghii pompoase, împodobiþi cu stofe strãlucitoare; dacã activitatea voastrã s-ar desfãºura azi, noi, cerberii ortodoxismului, n-am putea sã vã privim decât ca «alunecaþi pe povârniºul di feritelor secte» ". Lupta publicã ºi mai ales cea subteranã au devenit tot mai acerbe. Obiectivul ei era ca preotul Tudor Popescu sã fie eliminat din Biserica Ortodoxã. Totodatã, Dumitru Cornilescu, deºi nu avea o poziþie oficialã ca sã poatã fi judecat, constituia un spirit prea ascuþit în coasta feþelor bisericeºti care se erijau în apãrãtorii ortodoxiei. Iar spiritul lui ascuþit, convingerile lui puternice ºi influenþa de care se bucura în toate cercurile religioase ºi laice din þarã, fãceau din el unul dintre obiectivele principale ale loviturilor lor.

„Experimentarea personalã ºi intimã a harului lui Dumnezeu este singura temelie a vieþii creºtine." D. Cornilescu Cuprins

Partea a treia

În exil

"Eu zicDomnuluimeu: «Tu eºti Domnul meu, Tu eºti singura mea fericire!» "
(Psalmul 16:2)

Peregrinãri

"Ascultaþi Cuvântul Domnului, neamuri, ºivestiþi-l..."

(Ieremia 31:10) Divergenþele doctrinare foarte ascuþite declanºate între Dumitru Cornilescu ºi apãrãtorii ortodoxiei ajunseserã la un nivel aºa de ridicat, încât unii chiar se temeau pentru viaþa lui. S-a ajuns astfel la ideea cã ar fi bine ca el sã plece pentru un timp din þarã, pentru a permite spiritelor sã se liniºteascã. De aceea, în iulie 1923, în urma unei convorbiri avute cu Patriarhul Miron Cristea care preþuia pe Dumitru Cornilescu, acesta a fost sfãtuit sã plece din þarã pentru o perioadã mai lungã, în acelaºi an, Dumitru Cornilescu avusese un conflict cu generalul Rusescu, a cãrui sorã frecventa adunãrile creºtine. Generalul Rusescu s-a considerat insultat de Cornilescu, deoarece îi spusese cã este pãcãtos, cã nu este credincios ºi de aceea l-a provocat la duel. La 1 iulie 1923 Dumitru Cornilescu a plecat împreunã cu Tudor Popescu în concediu, în Germania. Cu aceastã ocazie, s-au oprit mai întâi la o casã de odihnã pentru credincioºi de la Blankenburg, a cãrei adresã Dumitru Cornilescu o gãsise când era student, pe revista cu care era învelitã una din cãrþile pe care directorul seminarului i le-a dat sã le citeascã, în timpul cãlãtoriilor fãcute la Londra pentru tipãrirea Bibliei, Dumitru Corni lescu mai fusese în acest loc, unde fãcuse cunoºtinþã cu un pastor credincios, Ernest Modersohn. în fiecare varã acesta þinea un studiu biblic. El fãcea parte din cultul protestant, dar nu s-a despãrþit niciodatã de aceastã bisericã, deºi participa activ la o miºcare neoprotestantã numitã Geminschaft. Datoritã situaþiei oarecum comune pe care o aveau, precum ºi concepþiilor asemãnãtoare, între cei doi preoþi români ºi pastorul Modersohn s-a realizat o prietenie strânsã. În unele publicaþii ale sale, pastorul Modersohn recunoºtea cã el însuºi a fost binecuvântat prin legãtura cu aceºti doi credincioºi români. Modersohn a prezentat pe cei doi preoþi tinerilor pastori adunaþi la cursul de varã ºi i-a invitat sã vorbeascã. Dumitru Cornilescu a fãcut-o cu mare reþinere, deoarece considera cã nu ºtie destul de bine limba germanã. Dar toþi cei de faþã s-au arãtat interesaþi de lucrarea celor doi români, în timp ce, foarte transpirat, Cornilescu se plimba apoi pe aleile parcului înconjurãtor, o domniºoarã care participase la discuþie, s-a apropiat de el ºi l-a încurajat, spunân-du-i ce mult bine au fãcut sufletului ei cele auzite din partea lui. Modersohn însuºi a fost profund impresionat de cele spuse de Cornilescu, care reprezentau experienþe de viaþã. A colectat pentru el o mare sumã de bani ºi i-a oferit-o. Se gãsea în strãinãtate susþinut tot de subvenþiile prinþesei Callimachi. Cornilescu a vizitat mai multe case de odihnã pentru credincioºi, ºi chiar a stat câtva timp într-o casã de odihnã de la Erholungheim, condusã de diaco-niþe. Aici a întâlnit pe directoarea sanatoriului ºi ºcolii de diacone din Lãndli, Elveþia. Ea l-a invitat zicându-i: „Vino sã te odihneºti un timp în Elveþia ºi sã vorbeºti musafirilor sanatoriului nostru." Dumitru Cornilescu a acceptat invitaþia pe timpul vacanþei, dar nu a rãmas pentru totdeauna acolo, cum a fost rugat. Astfel, a început o perioadã lungã de peregrinãri prin mai multe case de odihnã, case particulare ºi hoteluri din diferite þãri europene, înainte sã dea curs chemãrii care avea sã-ºi punã pecetea pe cea mai lungã perioadã din viaþa lui. în septembrie 1923 pleacã în Elveþia ºi locuieºte la Iverdon, la niºte prieteni, între octombrie 1923 ºi iulie 1924 este invitat de un avocat la Londra sã predice Evanghelia în aceastã þarã. Acest timp l-a folosit ºi pentru a duce tratativele necesare cu Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate, pentru ca aceasta sã-ºi asume sarcina tipãririi Bibliei traduse de el, spre a fi scutit de grija banilor necesari publicãrii ei. Cu aceastã ocazie s-a întâlnit la Londra cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, care ducea în acelaºi timp tratative pentru ca societatea respectivã sã publice traducerea bisericeascã a Bibliei. Dupã îndelungate discuþii, societatea a acceptat numai traducerea efectuatã de Cornilescu. ºi i-a solicitat pregãtirea unei ediþii noi, lucru pe care l-a început imediat lucrând la ea mai întâi la Londra ºi apoi în Elveþia. în august ºi septembrie 1924 a studiat în Franþa, la Bologne, iar apoi la o staþiune din Savoie - Mornex, la o casã de odihnã pentru credincioºi, unde de asemenea a fost invitat sã predice. A fãcut acest lucru împreunã cu preotul G. Criveanu, mai târziu episcop al Huºilor. S-a întors în Elveþia, locuind mai întâi la Lausanne ºi apoi la St. Gallen, vestitele staþiuni de odihnã, în acest timp a lucrat la noua ediþie a Bibliei, a predicat unde era invitat ºi a pregãtit pentru publicare unele din predicile sale în limbile germanã, englezã ºi francezã, în mai-iunie 1925 îl regãsim în Franþa, probabil pentru a-ºi îngriji sãnãtatea din ce în ce mai ºubredã, în iulie-august ale aceluiaºi an, cãlãtoreºte din nou în Anglia pentru întâlniri cu agenþii Societãþii Biblice Britanice, fiind totodatã invitat sã se odihneascã în casa unui credincios bogat, la Illford. înainte de a se stabili definitiv în Elveþia, dând curs invitaþiei mai vechi primitã în Germania cu 4 ani în urmã, stã la Cannes, în Franþa, unde lucreazã, scrie, ºi pregãteºte pentru publicare materialele acumulate pânã atunci. Cuprins

Lãndly

"Neamurile se frãmântã, împãrãþiile se clatinã, dar glasul Lui rãsunã..."

(Psalmul 46:6) Era un bãrbat bine fãcut ºi deºi avea talia potrivitã, dãdea impresia unui om de staturã înaltã. Ascendentul pe care-l avea asupra altora era evident, chiar înainte de a începe sã vorbeascã. Dupã aceea, captiva irezistibil! Avea faþa ovalã, fruntea latã ºi pãrul castaniu. Impresiile contradictorii la prima vedere, de nespusã bunãtate ºi cea de o hotãrâre nestrãmutatã, erau date de zâmbetul abia perceptibil care îi flutura per^ manent pe faþã ºi de ochii cãprui, profunzi, care priveau parcã dincolo de suprafaþa lucrurilor ºi fãpturii omeneºti. Abia depãºise 35 de ani ºi pãrintele Cornilescu avea în spate o viaþã extrem de zbuciumatã. Câteva cute adânci i se imprimaserã pe faþã. Erau un rezultat al luptelor permanente pe care le dusese ºi al sãnãtãþii din ce în ce mai ºubrede. Uneori, ele dãdeau impresia cã vijeliosul de altãdatã se apropia de sfârºitul cãlãtoriei. într-adevãr, neobositul luptãtor pentru Hristos, omul totdeauna nemulþumit de ceea ce ºtia ºi însetat de a cunoaºte locuri noi, oameni noi, experienþe noi, pare ajuns la sfârºitul slujbei sale. O boalã cruntã îl obligã sã se gândeascã ºi la soarta trupului sãu, nu doar la starea sa sufleteascã. Se îmbolnãvise grav de tuberculozã. Boala se localizase la cotul drept, oprind mâna neobositã sã scrie, potolind dorinþa aprinsã de a cunoaºte lumea. ªi-a reamintit astfel de Casa pentru convalescenþi întreþinutã de diaconiþe la Lãndli, Oberãgeri, cantonul Zug, la 1/2 distanþã de Zuerich. S-a întors aici sã se odihneascã. Putea însã sã se odihneascã un om fãcut pentru activitate? Putea sã rãmânã inactiv un lucrãtor cu o asemenea energie? Avea în urma sa 20 de ani de activitate, cãlãtorise prin toatã Europa, vorbea 5 limbi, scrisese multe cãrþi ºi articole de revistã. Dar mai ales cunoºtea perfect Cartea Cãrþilor, pe care o tradusese cuvânt cu cuvânt, confruntând-o cu religia ortodoxã ºi cu toate traducerile importante ale vremii. La scurt timp dupã internarea în acest sanatoriu, conducãtoarea diaconiþelor l-a invitat sã predice celor internaþi. Aceºtia au fost miºcaþi de profunzimea ideilor sale, de simplitatea expunerii, au fost atraºi de farmecul personal al experimentatului ºi în acelaºi timp ireproºabilului predicator. L-au rugat apoi sã vorbeascã o sãptãmânã enoriaºilor ºi fetelor care se instruiau pentru diaconat, în ºcoala asociatã casei pentru convalescenþã. Nu fãcuse niciodatã slujbe -religioase. Nu predicase niciodatã vreo confesiune. Predicase, scrisese ºi luptase 20 de ani pentru rãspândirea adevãrului curat al lui Dumnezeu, în propria sa þarã ºi în multe þãri europene. Ceea ce propovãduia el era deopotrivã bun pentru ortodocºi, catolici, protestanþi, neoprotestanþi. Mesajul sãu cel mai de seamã era dragostea lui Dumnezeu pentru sufletele oamenilor, arãtatã în jertfa Domnului Isus. Spiritul sãu viu, inteligenþa sclipitoare, convingerile nestrãmutate pe care le avea, darul de predicator ºi farmecul personal erau tot atâtea calitãþi care fãceau pe tânãrul de altãdatã, acum matur ºi greu încercat, sã obþinã succes în tot ce întreprindea. A fost rugat sã se stabileascã acolo, devenind pastorul bolnavilor, profesorul ºi duhovnicul elevelor. Casa avea deja un pastor, dar în vremea aceea el era în Germania, în vacanþã. Nu a acceptat însã, din pricina colegului lui care trebuia sã se întoarcã curând, în ziua când pastorul trebuia sã soseascã la ora 3 dupã-amiazã, Cornilescu pãrãsise Lãndli la ora 11 dimineaþa, plecând la Zuerich. Solicitarea însã nu-i fusese retrasã ºi astfel, la insistenþa directoarei, a acceptat sã lucreze la o altã casã de odihnã, la Iselwald, lângã Interlaken. Acolo i-a plãcut. S-a simþit bine, lucra cu plãcere, era mai liber, nu avea permanent lângã el directoarea care îl stânjenea. A trebuit sã primeascã sã se angajeze aici. Boala îl obliga sã se stabileascã într-un climat de munte, într-un loc liniºtit. Lipsurile materiale au constituit ºi ele un motiv; prinþesa nu mai avea resurse ºi oricum, nu mai putea primi devize din þarã. Vorbea oamenilor din casa de odihnã de douã ori pe zi, câte o jumãtate de orã, pregãtea douã reviste sãptãmânal, predica oriunde era invitat. Era tot mai apreciat ºi iubit de toþi aceia cu care venea în legãturã. Curând s-a întors la Lãndli. Pe lângã activitatea de pastor a primit sarcina sã facã educaþia laicã ºi mai ales religioasã a diaconiþelor. Curând a devenit un element nelipsit atât la casa pentru convalescenþi cât ºi la ºcoala de fete. A început ca pastor; a devenit apoi ºi profesor ºi în sfârºit, în anul 1934, a fost numit directorul acestei Case ºi al ºcolii de diaconiþe din cadrul acesteia. Timp de aproape un sfert de veac (1927 - 1951) a educat 400 de diaconiþe, care au rãspândit Cuvântul curat al Evangheliei, aºa cum l-au primit de la iubitul lor pastor ºi profesor, în nenumãrate case de odihnã, case pentru convalescenþi, sanatorii ºi spitale din Elveþia, precum ºi alte þãri. Astfel, 58 dintre ele s-au dus misionare în China, 22 în Brazilia, 19 în Statele Unite ºi în multe alte locuri. O lucrare binecuvântatã de Dumnezeu pentru mântuirea ºi mângâierea sufletelor celor bolnavi! Se ocupa nu numai de educaþia lor religioasã, ci ºi de cea laicã, fãcând cu ele lecþii câte 2-3 ore zilnic. Erau pregãtite în primul rând pentru a duce Evanghelia bãtrânelor bolnave, femeilor, tinerelor ºi copiilor. învãþau sã facã cercuri biblice cu copiii ºi tineretul, sã mângâie pe bolnavi ºi sã-i îngrijeascã din punct de vedere medical ºi sufletesc. în acelaºi timp era ocupat permanent cu îndrumarea spiritualã a circa 150-200 de bolnavi în timpul verii - din aprilie pânã în octombrie - ºi 60-70 în cursul iernii. Totodatã mergea sã vorbeascã la o casã de bãtrâni din Zuerich, care funcþioneazã ºi astãzi. Rezultatele erau, desigur, pe mãsura lucrãtorului. Pe lângã pensionarii caselor de odihnã ºi sãnãtate pe care le patrona, veneau oameni de la mari distanþe ca sã-l audã vorbind. Unii bolnavi reveneau la odihnã pentru a le fi de folos mai mult din punct de vedere spiritual, decât trupesc. Cei ce-l auziserã, povesteau despre el când se întorceau acasã ºi astfel casele pentru convalescenþi de care se ocupa erau totdeauna pline. în afara programului era tot timpul ocupat cu consilierea spiritualã. Cele experimentate în România l-au învãþat cã cea mai sigurã întoarcere la Dumnezeu are loc în urma unor discuþii individuale, de la om la om Era un adevãrat doctor sufletesc, înþelegea aºa de bine pe bolnavi ºi-i îngrijea cu pasiune pentru cã-i iubea, simþea cu ei. Era el însuºi bolnav... Venise aici sã se odihneascã, dar lucra mai mult ca oricând. Pe lângã cele menþionate mai sus, avea ' nenumãrate probleme cu administraþia celor douã locaºuri, cu îndrumarea diaconiþelor trimise sã lucreZe în afara casei ºi, pe lângã toate acestea, întreþinea o vastã corespondenþã cu elevele lui de pretutindeni, precum ºi cu mulþi din enoriaºii care îi cereau sfaturi îi trimiteau prieteni sau rude sã-i îndrume din punct de vedere spiritual. ºi ca totdeauna când se face o lucrare deosebitã, avea de multe ori piedici din partea directoarei care nu înþelegea întotdeauna marea chemare a acestui om, care lucra sub îndrumarea directã a lui Dumnezeu. în anul 1935, boala ºi oboseala l-au doborât. A început la braþul drept ºi apoi s-a întins. A trebuit sã-ºi facã operaþie la braþ, rãmânând astfel infirm pentru toatã viaþa. Braþul care scria cu atâta repeziciune, un scris mãrunt, regulat, elegant, avea sã fie inutilizabil pentru totdeauna? Mare încercare pentru un maestru al condeiului! Asta era însã voia lui Dumnezeu, ºi el a luat totul din mâna Lui. De fapt boala, operaþia, limitele impuse de Dumnezeu în acest fel i-au decis soarta viitoare. Avea nevoie de control medical continuu ºi sã stea necontenit în climatul blând al Alpilor. Nici o altã þarã nu i-ar fi putut oferi condiþii mai bune ca Elveþia. ªi apoi se obiºnuise deja cu spiritul acestei þãri a libertãþii, a îngãduinþei creºtine, dupã atâta hãituiala pe meleaguri mai dragi, dar neasemuit mai vitrege... Necazurile care trebuiau sã-l încerce ºi sã-l cãleascã nu se puteau însã opri aici. Era fãcut dintr-un material slab din punct de vedere fizic, dar avea o tãrie nemãsuratã din punct de vedere sufletesc ºi spiritual. Era de fapt strãin în aceastã þarã, iar þara lui îl hãrþuia necontenit datoritã faptului cã locuia în Elveþia ca cetãþean român. Pe atunci, cetãþenia elveþianã se obþinea cu mare greutate. De altã parte, Cornilescu nu ar fi dorit sã renunþe la cetãþenia românã. De aceea, în fiecare an trebuia sã obþinã o prelungire a paºaportului. Cu aceastã ocazie, era mereu obligat sã-ºi reînnoiascã actele privind situaþia militarã, ceea ce i-a creat de multe ori mari necazuri. Conform legii româneºti, fusese deblocat din armatã imediat dupã hirotonisirea lui ca preot, în 1916. Avea asupra lui actul oficial de ºtergere din efectivul armatei, dar nu putea aduce nici o dovadã cã ar fi fost mãcar o zi preot undeva, nici în þarã, nici în strãinãtate. Regulile omeneºti nu au þinut niciodatã seama de importanþa lucrului fãcut, de lucrul în sine, de rezultatele obþinute! Nu avea hârtie ºi pace! De aici multe memorii, reconstituirea unor acte vechi cãrora nu le dãduse niciodatã importanþã; o corespondenþã îndelungatã cu cercurile militare, cu ambasadele ºi cu marii lui susþinãtori. Timpul trecea. Peste toatã Europa se acumulau nori negri, începuse rãzboiul, iar el avea cetãþenia unei þãri care nu-l dorea, lucrase ilegal într-o þarã care-i cerea sã intre în legalitate ºi nimeni nu þinea seama de imensul profit spiritual pe care îl aducea. începând cu anul 1938, relaþiile cu România au devenit din ce în ce mai oficiale, reînnoirea paºaportului se fãcea din ce în ce mai greu, aºa cã în 1940 s-a hotãrât sã cearã naturalizarea ºi cetãþenia elveþianã. Alte memorii, alte acte, alte necazuri! I-au trebuit aproape 10 ani de peregrinãri, dificultãþi, intervenþii, pentru ca abia în 1948 sã devinã cetãþean elveþian. L-au ajutat editorii, foºtii lui enoriaºi. Aceste necazuri au avut însã pentru noi cei de astãzi, un avantaj nepreþuit... Cornilescu nu voia niciodatã sã vorbeascã despre sine; cu atât mai puþin sã scrie despre sine. Obligat sã-ºi scrie biografia în vederea obþinerii cetãþeniei elveþiene, ºi pentru a explica peregrinãrile sale care nu se reflectau în nici un act legal, a trebuit sã-ºi calce pe inimã ºi sã înºire pe douã pagini de hârtie locurile pe unde a trecut, mobilurile care l-au mânat, sã se explice unei lumi care nu înþelegea faptele neobiºnuite, ci numai pe cele ale oamenilor de duzinã. Fãrã aceste memorii, firul vieþii acestui credincios ar fi rãmas necunoscut pentru totdeauna. Cuprins

În doi

"Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul sã fie singur»..."

(Geneza 2:18) Deºi Cornilescu iubea aºa de mult sufletele oamenilor, prin structura lui sufleteascã era un singuratic. Avea nevoie de momente prelungite sã se retragã departe de oameni, de lume, pentru a se regãsi pe sine, pentru a-ºi pune în ordine observaþiile fãcute asupra oamenilor... Fãrã singurãtate nu existã reculegere, cugetare, creaþie, spiritualitate! Era un singuratic aici jos între oameni, dar se regãsea pe sine totdeauna când urca în sferele cereºti. De acolo îºi trãgea seva, avutul nemãrginit de spiritualitate pe care îl revãrsa zilnic asupra celor din jurul lui. Cu cât lucra mai mult, cu atât trebuia sã aibã o perioadã mai lungã de retragere. Chiar dupã ce s-a cãsãtorit, petrecea uneori 2-3 zile fãrã sã stea de vorbã cu cineva. Sãrac, bolnav, departe de þarã, împlineºte vârsta de 50 de ani. Dumnezeu însã mai avea nevoie de el 35 de ani ºi pentru aceasta îi trebuia un sprijin material ºi moral care sã-l îngrijeascã, sã-l iubeascã, sã-l ajute în lucrarea pe care o fãcea ºi în alte lucrãri la care Dumnezeu avea sã-l cheme. Pe viitoarea soþie a cunoscut-o la Lãndli, în anul 1936, dar mult mai târziu s-a gândit cã i-ar putea fi tovarãºã de viaþã. Venise acolo ca asistentã particularã a unui medic bogat, care îºi cãuta sãnãtatea, în fiecare varã, Dumitru Cornilescu trebuia sã meargã la Montreux, staþiunea însoritã de pe malul Lacului Geneva, sã facã plajã ºi sã se odihneascã. Când s-a fãcut mai bine, mâna îi rãmãsese mai subþire ca cealaltã ºi o purta într-o cotierã. Aceasta a purtat-o neîntrerupt pânã la vârsta de 70 de ani. Boala lui nu a împiedicat-o pe tânãra Anna sã se simtã din ce în ce mai puternic atrasã de pastorul casei de odihnã la care a adus-o bolnavul ei. Când lua masa în aceeaºi încãpere cu el, ea considera aceasta o favoare. îl întâlnea de asemenea când îi asculta predicile, când venea sã acorde îngrijirea spiritualã pacientului ei. între timp acesta a murit, iar ea a fost solicitatã sã rãmânã ca asistentã în casa de odihnã respectivã. Dar nu a acceptat ºi s-a întors la ºcoala de asistente medicale de Cruce Roºie pe care o absolvise. Câþiva ani mai târziu, în 1940, s-au cãsãtorit. El avea 50 de ani ºi ea 36. Directoarea casei de odihnã, care avea în multe privinþe vederi deosebite de ale lui Dumitru Cornilescu, a fost la început împotriva acestei cãsãtorii. Dupã cãsãtorie, tânãra Anna a rãmas alãturi de soþ, la casa pentru convalescenþi la care Dumitru Cornilescu era director. Fãrã sã ocupe o funcþie oficialã, ea era ajutorul lui în toate privinþele. Avea de fapt mare nevoie de aºa ceva, de cineva care sã facã pentru el muncile care îl depãºeau fiziceºte, dar pe care nu accepta sã le lase nefãcute. Ea îl ajuta din dragoste, nu din obligaþie, ºi el niciodatã nu ar fi putut gãsi pe cineva mai potrivit, între cei doi s-a realizat o comuniune aºa de strânsã, încât, curând, toþi au binecuvântat unirea lor, care fusese binecuvântatã de Dumnezeu de la început. L-a îngrijit cu dragoste ºi cu devotament, pentru felul lui de a fi, pentru dragostea pe care o avea pentru slujba lui sfântã. Cãsãtoria l-a întinerit pe Dumitru Cornilescu ºi i-a dat forþe de lucru. Când alþii se gândeau deja la pensionare (mai ales cã era aºa de bolnav), Dumitru Cornilescu începe o nouã etapã în viaþa lui de lucra»-re pentru Dumnezeu. încã 11 ani lucreazã la Lãndli. Predici, publicaþii, pãstorirea sufletelor, administraþia casei pentru convalescenþi ºi a ºcolii, lecþiile zilnice, dar cu forþe noi, cu> un spirit înviorat. Legãtura lor a devenit aºa de strânsã, încât tânãra Anna era supranumitã „jumãtatea" pastorului Cornilescu. Ea îl însoþea absolut pretutindeni. Douãzeci ºi cinci de ani ea nu a avut niciodatã paºaport separat, ci era trecutã pe paºaportul lui. Spunea: "Dra-ga mea, unde m-aº putea duce fãrã tine?'' Când a devenit octogenar, deseori spunea: ,fãrã tine, draga mea, nu aº fi trãit eu nicidecum atât de mult!" îi spunea tot ce gândea, tot ce întreprindea, de la cele mai însemnate lucruri pânã la cele mai neînsemnate. Nu a considerat-o niciodatã inferioarã cu ceva. îi cerea pãrerea asupra celor mai importante lucruri, ca ºi asupra celor mai neînsemnate. Dacã ceva o depãºea, discuta cu rãbdare cu ea pânã ce ajungeau la acelaºi numitor comun. Nu aveau prea mulþi prieteni. ªi-au petrecut viaþa mai mult singuri, dar erau fericiþi! ªi el o spunea adesea... Când ea trebuia sã plece de acasã pentru o perioadã oricât de scurtã, el nu putea lucra singur, o aºtepta sã se întoarcã. De aceea prefera sã plece împreunã cu ea. Practic vecinii, oamenii din localitãþile unde au trãit, nu i-au vãzut niciodatã despãrþiþi. Aºa au trãit 35 de ani, care li s-au pãrut foarte scurþi. Cornilescu spunea adesea cã el a fost cu adevãrat fericit abia dupã 1940. Cuprins

Pe cont propriu

„...îi voi aduce înapoi în locul acesta ºi-i voi face sã locuiascã în liniºte acolo."

(Ieremia 32:37) Fãrã îndoialã cã cei 23 de ani petrecuþi la casa de odihnã de la Lãndli au reprezentat una din cele mai importante perioade din viaþa'lui Cornilescu. Marele singuratic, care aproape toatã viaþa lucrase pe cont propriu, fiind pensionat în 1951, s-a întors acasã la el. Au urmat 25 ,de ani, cei mai fericiþi din viaþa lui! Nu avea nici o obligaþie faþã de nimeni, nici un program, nici o epitropie. împreunã cu iubita lui soþie s-a stabilit lângã Montreux, în oraºul însorit, plin de vegetaþie mediteraneanã, de pe malul Lacului Geneva, la poalele munþilor Mont Blanc. Nu putea sã facã o alegere mai bunã. Bãrbatul care a suportat aºa de greu sã lucreze în acelaºi loc o perioadã aºa de lungã, 23 de ani la Lãndli, dar care avea totuºi nevoie de cât mai multã odihnã, ºi-a gãsit locul potrivit pentru o odihnã activã. Aici, la Montreux, totul esteîntr-o continuã schimbare. Nu trebuie sã faci nici un pas pentru ca an de an, lunã de lunã, zi de zi, orã de orã sã fii în acelaºi loc ºi parcã altundeva. Lumina, culoarea cerului ºi a apei lacului, verdeaþa munþilor, totul se schimbã necontenit ºi nu aratã niciodatã ca mai înainte. O zi þi se pare ca un an ºi un an ca o zi. Scurgerea timpului este aici imperceptibilã pentru cel inactiv, dar foarte rapidã pentru cel sensibil, perspicace ºi vrednic. Fericita familie s-a bucurat în acelaºi timp de ambele stãri de lucruri. ªi-au cumpãrat o vilã pe Riviera elveþianã la Montreux, localitatea Brent. Era pentru prima datã în propria sa casã, dupã 60 de ani de peregrinãri. Ca însuºi Stãpânul sãu, nu a avut unde-ºi odihni capul, în propria lui casã. Câtã deosebire faþã de oamenii obiºnuiþi! ªi nimeni nu s-a îndoit vreodatã cã el nu este unul dintre ei! Aici a început pentru el cea mai liniºtitã ºi fericitã parte a vieþii. Dumnezeu a îngãduit slujitorului Sãu ca aceastã perioadã sã nu fie deloc scurtã, în termeni omeneºti. Deºi doctorii au crezut totdeauna cã viaþa lui va fi scurtã, Dumnezeu, Dãtãtorul vieþii, a vrut altfel. Aºa rãsplãteºte El pe cei consacraþi Lui din toatã inima. Cel slab, bolnav, neputincios în termeni omeneºti, a fost situat de Dumnezeu peste limita celor „mai tari". De fapt, puþini au trãit aºa de deplin ca Dumitru Cornilescu, Psalmul 90. Aici, viaþa lui s-a împãrþit între lucrarea pentru Dumnezeu, îngrijirea sãnãtãþii ºi odihnã. Dar înainte de toate, ca ºi pânã acum, - lucrarea lui Dumnezeu. Pentru cã proteza pe care o avea la mâna dreaptã nu-i permitea sã scrie prea mult, în aceastã perioadã a propovãduit Evanghelia ori de câte ori i se ivea prilejul, folosind notiþe scurte, scrise pe un sfert de coalã de hârtie, în nemþeºte. Participa astfel la adunãri creºtineºti, la întâlniri între adunãri, la cursuri de varã organizate pentru creºtini de toate vârstele: când pentru tineri, când pentru oameni maturi, când pentru bãtrâni. Era solicitat peste puterile sale, dar nu refuza decât atunci când ar fi trebuit sã se deplaseze prea mult. A fost astfel o binecuvântare pentru mulþi. Suferea însã mult cã nu putea sã scrie cum ar fi vrut. Supãrarea pe care i-o producea aceastã infirmitate l-a fãcut sã capete tensiune arterialã. De aceea a trebuit sã evite mai mult eforturile, mâncarea copioasã, cãlãtoriile, înþelegea cã aºa îngãduie Dumnezeu, dar suporta cu greu imobilitatea la care era supus. Când scriu aceste rânduri mã gândesc la modul necugetat cum eu însumi ºi mulþi alþii ca mine din þarã ºi din strãinãtate condamnam imobilitatea unui lucrãtor al Domnului despre care ºtiam cum fusese la 20 de ani, dar despre care nu ºtiam cum arãta dupã 70 ºi apoi dupã 80 de ani. Puneam viaþa lui lungã pe seama unei presupuse forþe fizice deosebite. Lucrurile stãteau cu totul altfel. Dumnezeu þinea în viaþã pentru lucrarea pe care o voia El, pe cel care dupã pronosticurile oamenilor trebuia sã fi trecut de mult la Domnul. În al doilea rând, tot timpul anului dar mai ales vara, lucra printre turiºtii ºi vizitatorii frumoasei staþiuni Montreux. Primea chiar în casa lui persoane care voiau sã-ºi petreacã concediul în vestita staþiune. Cei care urmau sã locuiascã în casa lui erau anunþaþi de la început cã este vorba de o casã creºtineascã; cã înainte de micul dejun se citeºte Biblia ºi se cântã cântãri creºtineºti; cã la masã se face rugãciune, cã în aceastã casã nu se fumeazã, iar la ora 10 seara se încuie uºa. Niciodatã nu a înþeles ca sfinþenia sã se limiteze la sine însuºi, ci a extins-o totdeauna ºi asupra familiei sale, asupra casei sale, asupra tuturor relaþiilor sale. Niciodatã în viaþã nu a avut de-a face cu cineva dacã nu era implicat în lucrarea lui Dumnezeu. Nu a avut de-a face decât cu adunãri creºtineºti, cu case de odihnã pentru credincioºi, cu editori creºtini. Domnul Isus Hristos ºi lucrarea Lui au fost toatã viaþa lui Dumitru Cornilescu. Altceva nu ºtia. De aceea era foarte mult solicitat de credincioºii de pretutindeni, sã þinã predici, sã conducã cercuri pentru tineret sau bãtrâni, sã participe la întruniri creºtineºti de toate felurile. Deoarece vara era ocupat la Montreux, cãlãtorea pe distanþe scurte mai ales iarna. Dar toatã vara, în casa sa, fãcea zilnic adunare pentru vizitatori. Era plin de gândurile lui Dumnezeu în aºa mãsurã, încât totdeauna avea de împãrtãºit ceva altora. ªi o fãcea cu o mare putere a Duhului ºi într-un mod aºa de atractiv, încât oricine îl auzea pentru prima datã se hotãra sã facã orice sã-l mai asculte din nou. Predicile sale nu erau savante, docte; nu erau rostite într-o limbã greoaie, inteligibilã numai pentru iniþiaþi. Dimpotrivã, cele mai alese gânduri le îmbrãca într-un limbaj simplu, curgãtor, accesibil oricui, dar în acelaºi timp foarte corect. Niciodatã nu a fãcut distincþie între denominaþiile creºtine. Era fericit sã-ºi petreacã timpul ºi sã se îmbãrbãteze cu oricine, de orice limbã ºi denominaþie creºtinã, care stãtea pe temelia cea tare a Evangheliei, care chema Numele Domnului dintr-o inimã curatã. Nu a participat niciodatã la discuþii asupra pãrerilor îndoielnice ºi nu a supus pe nimeni unui tratament diferenþiat pe baze denominaþionale. Dimpotrivã iubea pe toþi cei rãscumpãraþi prin sângele Domnului Isus, ca pe fraþii sãi. Datoritã odihnei, armoniei în cãsnicie, îngrijirii deosebite pe care ºi-o acorda ºi de care se bucura din partea soþiei, a climatului foarte prielnic de la Montreux, sãnãtatea i s-a îmbunãtãþit simþitor. Vara fãcea plajã pe peluza din splendida lui grãdinã, tot timpul lua medicamente indicate de doctori, ducea o viaþã cu totul ºi cu totul ponderatã, fãrã nici un fel de exces, în acest fel, în jurul vârstei de 70 de ani se simþea mai bine ca oricând. Datoritã tensiunii arteriale i s-a recomandat sã mãnânce un regim special. Dumnezeu i-a fãcut parte sã intre în legãturã cu un dietetician vestit în Elveþia, care i-a devenit un bun prieten. Cornilescu îl servea pe medic cu cele spirituale, iar acesta îi acorda - în schimb - cea mai aleasã îngrijire trupeascã. Datoritã îmbunãtãþirii sensibile a stãrii sãnãtãþii, la 70 de ani a dat jos proteza de la mâna dreaptã, în acest fel, mâhnirea pe care o resimþise deoarece nu-ºi putea folosi pentru Dumnezeu mâna, aºa cum ar fi vrut, s-a transformat în bucurie. Deºi bãtrân, bolnav, consumat de mulþimea greutãþilor ºi împotrivirilor vieþii, a început iarãºi sã lucreze din plin. Cum? în multe feluri... „ Credinciosul transformã toate experienþele vieþii lui în valori veºnice; întocmai ca un arbore care îºi pregãteºte, din toate sãrurile pãmântului, hrana sa." D. Cornilescu Cuprins

Partea a patra

A doua viaþã

"Elîþi saturã de bunãtãþi bãtrâneþea ºi te face sã întinereºti iarãºi ca vulturul."
(Psalmul 103:5)

Privind înapoi spre þara lui

„Cãci aºa vorbeºte Domnul: «Nu se va mai întoarce.,.; ci va muri în locul unde este.., ºi nu va mai vedea þara aceasta»".

(Ieremia22:11,12) Toatã viaþa a avut pe inimã România ºi lucrarea lui Dumnezeu din aceastã þarã. Acolo îi rãmãsese inima, acolo unde împlinise lucrarea tinereþii sale. Avea în þarã fraþi ºi surori de trup, dar mai ales mii de fraþi ºi surori în Domnul. Aceºtia nu numai cã nu l-au uitat niciodatã, dar mulþi dintre ei îi cereau sfaturi asupra celor mai diferite probleme personale, creºtineºti, de adunare etc. Un mod binecuvântat în care a lucrat în aceastã perioadã, a fost prin scrisori. Multã îmbãrbãtare a adus credincioºilor din România pe aceastã cale. Era fericit ori de câte ori putea sã citeascã vreo câteva rânduri de la unul dintre cei cu care a lucrat în primul pãtrar al acestui veac în þara lui, de la cei care au fost primele roade ale descoperirilor pe care i le-a fãcut Dumnezeu din Biblie, precum ºi de la urmaºii acestora. Se bucura de asemenea foarte mult când vreun creºtin din þarã sau de pe orice continent i se adresa ca aceluia care i-a pus prima datã în mânã Cuvântul lui Dumnezeu, prin care L-a cunoscut pe Mântuitorul. S-a bucurat mult de scrisorile primite din partea unui credincios, care îi amintea cu patos de minunatele zile petrecute în 1923 la biserica „ Cuibul cu Barzã" ºi mai ales la adunãrile de marþi ºi joi seara þinute în ºcoala din apropierea acesteia. A fost adânc miºcat de cele câteva scrisori trimise de Emil Constantinescu din care afla noutãþi din þarã, despre mersul lucrãrii lui Dumnezeu în România, despre familia fratelui sãu Gheorghe Cornilescu care trecuse la Domnul, fãrã sã-l fi vãzut vreodatã timp de 45 de ani... Amintiri plãcute i-au readus înaintea ochilor scrisorile trimise de unii dintre primii oameni câºtigaþi pentru Dumnezeu prin lucrarea pe care o fãcuse în þarã. De 'asemenea, menþiunile pe care Vasile Teodorescu le-a fãcut în unele din scrisorile acestora, i-au reamintit anii dinaintea primului rãzboi mondial. în multe din aceste scrisori ºi în altele trimise de persoane mai puþin cunoscute, era invitat mereu sã viziteze þara în care s-a nãscut, adunarea la temelia cãreia a pus prima piatrã. Toate chemãrile lor au rãmas fãrã rãspuns! Atunci nu înþelegeam de ce, cu atât mai mult cu cât eu însumi i-am fãcut nu numai o invitaþie, ci i-am arãtat ºi posibilitatea efectuãrii ei, inclusiv grija de cele materiale. Acum însã înþeleg de ce nu s-a putut ºi cã aºa cum a îngãduit Dumnezeu a fost mai bine. Cu siguranþã însã cã cel mai mult l-a impresionat ºi l-a tulburat scrisoarea plinã de disperare scrisã de o credincioasã dupã moartea fratelui sãu Gheorghe Cornilescu. îi sunau în urechi vorbele puternice care ziceau: „Dv. sã vã amintiþi ce rãspundere aveþi faþade sufletele noastre, fiindcã la casa ziditã de Dv. am venit sã ne adãpostim... Amintiþi-vã cã sunteþi român ºi cã viaþa noastrã are atâta nevoie de binecuvântãrile Evangheliei, ale luminii spirituale... Acestei þãri îi sunteþi dator prin naºtere sã-i slujiþi cu toatã trecerea pe care o aveþi în locurile cereºti ºi cu toate darurile Dv." Nimic mai miºcãtor decât aceste cuvinte din inimã! Cu siguranþã cã nu exista credincios din România care sã nu fi gândit la fel. Douã lucruri erau însã potrivnice acestei dorinþe arzãtoare a credincioºilor români: mai întâi faptul cã Dumnezeu a vrut altfel ºi în al doilea rând, starea sãnãtãþii aceluia care rãmãsese în mintea ºi în inima lor „ca un vulcan", care abia împlinise 30 de ani când i-a pãrãsit. Acum însã avea 70 de ani, fusese sortit morþii de medici încã de la 50 ºi numai harul lui Dumnezeu l-a pãstrat pentru credincioºii din þara lui adoptivã ºi într-un fel ºi pentru români, pânã la frumoasa vârstã de 85 de ani. Nu s-a lãsat însã impresionat de nici o chemare, oricât a fost ea de entuziastã sau deznãdãjduitã. O viaþã de om ºi încã una foarte lungã, trãitã exclusiv în slujba lui Dumnezeu, îl învãþase cã singur Dumnezeu este Cel care face lucrarea, cã pentru aceasta El Se poate folosi de unul sau de altul, iar uneori de nici unul. Adesea regreta cã nu a învãþat mai devreme acest lucru, pentru cã ar fi fost scutit de multe necazuri ºi ar fi putut fi mai de folos Domnului. Ceea ce noi greºim din neºtiinþã, dar de bunã credinþã, El corecteazã în vieþile noastre ºi în istoria Adunãrii lui Dumnezeu, de care este legatã lucrarea noastrã. Aceasta este o învãþãturã de seamã pe care Domnul l-a învãþat pe Dumitru Cornilescu ºi prin care El ne învaþã ºi pe noi. De asemenea, se bucura de scrisorile fraþilor credincioºi români de orice denominaþie, din þara sa ºi de peste hotare. I-au scris mai ales români credincioºi din Europa occidentalã, iar mai târziu, în condiþii deosebite pe care le vom expune în continuare, i-au scris mai mulþi credincioºi din America. Cuprins

O altã uºã deschisã - America

„...mi se deschisese acolo o uºã în Domnul."

>b align="right">(2Corinteni 2:12) Dacã Dumnezeu închide o uºã undeva... El deschide alta... Cu voia Lui unele uºi pot fi închise o vreme pentru slujitorii Lui, dar Dumnezeu are totdeauna „o uºã deschisã pe care nimeni nu o poate închide..." (Apocalipsa 3:8). Dumitru Cornilescu îndeplinea toate condiþiile pe care le cere Dumnezeu pentru aceasta: „...cãci ai puþinã putere, ºi ai pãzit Cuvântul Meu, ºi n-ai tãgãduit Numele Meu..." (Apocalipsa 3:8). Dupã ce a trecut de 70 de ani, Dumitru Cornilescu s-a hotãrât sã întrerupã orice activitate ºi sã se odihneascã ultimii ani pe care îi mai avea de trãit. Odihnã binemeritatã!... Putea însã un spirit aºa de viu sã mai aibã odihnã? Desigur, nu! Cu ocazia uneia din cãlãtoriile sale în Europa, fratele Dãnilã Pascu ºi soþia, din Cleveland, Ohio, Statele Unite ale Americii, au vizitat pe Dumitru ºi Anna Cornilescu, la ei acasã, în vara anului 1960. Locuiau încã în vila lor de lângã Montreux. Au discutat, s-au bucurat ºi mai ales fraþii din America au fost impresionaþi sã audã prin viu grai lucruri pe care cei mai mulþi credincioºi le ºtiu numai din citite: nemuritoarea povestire a tinereþii lui Dumitru Cornilescu - „Cum m-am întors la Dumnezeu ºi cum am spus ºi altora." Din pãcate nu li s-a putut oferi un exemplar din aceAsta broºurã, pentru cã autorul ei nu mai avea nici unul. Spiritul practic american a fost însã la lucru. Ea a fost descoperitã curând în casa unui frate din Iugoslavia ºi publicatã apoi în editura Luminãtorul a Bisericii Baptiste Române din Cleveland. Aceastã cãrþulie a provocat în rândurile baptiºtilor români din America dorinþa de a cunoaºte personal, la ei acasã, pe „omul lui Dumnezeu carene-a tradus Biblia în cea mai frumoasã limbã românã", cum scria fratele Dãnilã Pascu în ediþia americanã a acestei broºuri. Din nou spiritul practic a fost la lucru, spre binecuvântarea a sute ºi mii de fraþi români de peste ocean. în vara anului 1964, pe când se gãseau la Geneva la un congres internaþional, Dãnilã Pascu ºi soþia au vizitat din nou familia Cornilescu, de aceastã datã invitându-i sã facã o vizitã de câteva luni, credincioºilor români din nord-estul Statelor Unite ale Americii. Invitaþia nu a fost acceptatã. Toate planurile neobositului lucrãtor erau sã se odihneascã, iar nu sã cãlãtoreascã ºi sã lucreze. în anul urmãtor, Dumitru Cornilescu ºi-a pus în aplicare a doua oarã, planul de a se pensiona, Mutându-se din vila sa, într-o casã micã, exclusiv pentru odihnã. Avea 75 de ani. Din nou a refuzat invitaþia de a merge în America; însã la insistenþele fratelui Dãnilã, a consultat un medic, ºi apoi pe al doilea; dar aceºtia nu l-au încurajat deloc sã facã o cãlãtorie aºa de lungã ºi obositoare. I s-a explicat cã promisiunile fãcute de americani, cã se va putea odihni în America, nu se vor realiza: Acolo viaþa este prea trepidantã, americanii prea întreprinzãtori ºi o astfel de cãlãtorie v-arputea FI fatalã", spuneau ei. A refuzat din nou! Iatã însã cã la 1 septembrie 1965 urma sã aibã loc la Detroit, Convenþia Baptiºtilor Români din S.U.A. Creºtinii americani voiau mãcar sã-l vadã pe legendarul Cornilescu la convenþia lor. "nu vei avea nici o obligaþie... Sã Fi vãzut ºi atât", i se spunea mereu. Cuvintele celui de-al doilea medic din Europa, care îl vãzuse ultima datã, îi sunau în urechi: Americanii nu in vitã pe nimeni degeaba... Vei locui într-un oraº mare, cu zgomot, cu smog... Vei fi exploatat LA maximum... Vei fi þinut treaz pana la miezul nopþii cum fac americanii... Vei muri acolo, iar noi avem nevoie de Dv. aici în Europa, laDv. acasã..." Mesaje telefonice ºi scrise nu conteneau sã soseascã, cu aceeaºi întrebare din ce în ce mai insistentã: „Vii?" Al treilea doctor consultat asupra oportunitãþii unei asemenea cãlãtorii în starea în care se afla, a fost nu numai de pãrere sã meargã, ba chiar arãtân-du-se entuziasmat, îi spunea: „Arfi o greºealã sãpierdeþi o asemenea ocazie unicã. Iatã aici medIcamentele necesare pentru cele 3 luni ºi Dumnezeu sa vã aibã în paza Sa !" Dar mai erau numai câteva zile pânã la convenþie, iar familia Cornilescu, care de 25 de ani nu pãrãsise niciodatã þara, nu avea paºapoarte noi, ci tot pe acela în care soþia era trecutã alãturi de soþul ei. Intervenþii de sus, intervenþii din partea unui senator american, bagaje fãcute în grabã ºi Dumitru Cornilescu a ajuns în America cu 3 zile înainte de convenþie. Tot ce-i spuseserã primii doctori s-a întâmplat întocmai: cãlãtorii una dupã alta, adunãri repetate, unele pânã la miezul nopþii, predici nenumãrate, cãldurã, hranã diferitã, suprasolicitare ºi multe altele pe care ei nu le-au prevãzut. Dar ºi al treilea doctor a avut dreptate: Dumnezeu l-a avut în paza Sa ºi a fost o posibilitate unicã pentru creºtinii americani sã se întâlneascã cu un frate atât de deosebit. A vizitat adunãrile baptiste din Cleveland, Detroit ºi împrejurimi, pe cele din Canada; a predicat în adunãri, în case, la întâlniri frãþeºti, în tabere de varã ºi în alte locuri. A fost pus de mai multe ori sã vorbeascã la radio... I s-au cerut mereu articole pentru a fi publicate imediat sau dupã aceea în revistele creºtinilor români din America. Trei luni de activitate neobositã, care l-a înviorat. Era o activitate pe mãsura lui la tinereþe, dar Dumnezeu când vrea sã facã o lucrare, poate sã întãreascã pe aleºii lui ca „vulturul". Dupã 3 luni de activitate neobositã s-a întors acasã sãnãtos ºi a continuat sã lucreze pentru cei din þara lui adoptivã, încã 10 ani. Cuprins

din nou acasã... la lucru

"Domnul... va da din nou putere mãdularelor tale; vei fi ca o grãdinã bine udatã, ca un izvor ale cãrui ape nu seacã."

(Isaia58:11) întors din zgomotoasa Americã în patria adoptivã - Elveþia, viaþa ºi lucrarea lui Dumitru Cornilescu au cunoscut un nou impuls. Douã lucruri au contribuit îndeosebi la aceasta: dorinþa lui nestinsã de a face ceva pentru poporul român ºi îmbunãtãþirea stãrii sale fizice. Cãlãtoria în America l-a fãcut sã înþeleagã cã ºi dacã nu se va mai putea întoarce vreodatã la poporul sãu, pe care l-a iubit ºi îl mai iubea încã cu o dragoste înflãcãratã, Dumnezeu poate sã-l foloseascã încã pentru românii de peste hotare, iar prin radio, pentru cei din România. Experienþa cãlãtoriei în America, binecuvântãrile primite prin ea de alte persoane, ca ºi cele pe care le-a experimentat el personal ºi soþia sa, l-au fãcut sã reconsidere planurile sale de viitor ºi sã se gândeascã la noi proiecte. La aceasta a contribuit apoi faptul cã dãduse jos proteza care atâþia ani îl împiedicase sã facã ceea ce considera cã este chemarea sa - sã scrie. ªi acum iatã-l din nou putând sã scrie... A fãcut-o cu precauþie în ultimii ani ºi fãrã nici un menajament în timpul cãlãtoriei în America. ªi în loc sã se simtã obosit sau neproductiv, a constatat cã se bucurã de o vigoare binecuvântatã pentru el ºi pentru alþii. înainte de plecarea sa din America, fratele Thomas Todor din Hollywood, California, îi scria: „Am dori foarte mult sã vã a vem cu noi, aici, în California, pentru o lunã sau douã. Nimic nu ne-ar face mai fericiþi decât sã vã avem cu noi pentru a ne bucura de pãrtãºie frãþeascã în casa noastrã. Sã vã conduc sã vizitaþi frumoasa Californie, ºi mai presus de toate sã avem împreunã pãrtãºie cu fraþii ºi surorile în Domnul Hristos din aceastã parte a Americii. Am stat de vorbã cu mai mulþi fraþi care au avut ocazia sã vã asculte ºi care mi-au povestit despre binecuvântãrile de care au a vut parte în acest fel." Thomas Todor îi face apoi invitaþia de a veni în mod special în California, cu altã ocazie, dacã nu putea rãmâne în continuare în America. Dar Cornilescu nu a rãmas ºi nici nu s-a mai întors. La numai douã sãptãmâni dupã plecarea lui cãtre casã, am avut eu însumi ocazia sã vizitez S.U.A. ºi sã aflu în mod direct despre impresia puternicã pe care a lãsat-o în urma lui ºi despre binecuvântãrile primite prin el, de românii din jurul Marilor Lacuri. I-am scris atunci o scrisoare de apreciere pentru rolul pe care l-a avut în propria mea educaþie creºtineascã, a pãrinþilor mei ºi a întregului neam românesc. Totodatã i-am fãcut în mod insistent invitaþia de a vizita România, arãtându-i cât de mult este dorit acolo, cât de necesarã ºi de binecuvântatã ar fi o asemenea vizitã, mai ales acum, când asociatul sãu în lucrare - Tudor Popescu trecuse la Domnul, între altele i-am scris aºa: „Cãrþile Dv. au reprezentat primele manuale pe care mi-am fãcut educaþia religioasa... Biblia tradusa de Dv. constituie baza renaºterii spirituale a multor români dupã primul rãzboi mondial ºi pânã în prezent. Ea a reprezentat o cotiturã nu numai în rândul cãrturarilor ºi celor interesaþi de religie, ci ºi a multor oameni din popor. Mama mea a învãþat sã citeascã numai ca sã poatã citi Biblia. Prin limbajul simplu, precis, revelator al Bibliei tradusã de Dv., Dumnezeu a pus la îndemâna acestui popor planul Sãu de mântuire pentru oameni, ºi a contribuit la formarea spiritualã a poporului nostru." în scrisoarea de rãspuns ºi-a exprimat, cu modes-tia-i caracteristicã, mulþumirea pentru aprecierile aduse, dar a refuzat proiectul unei vizite în România, pe motive de sãnãtate. între timp, amintirea cãlãtoriei în America ºi rezultatele ei exprimate în scrisori de mulþumire ºi noi invitaþii îl fac sã regrete cã nu a stat mai mult acolo. Mai mult, este îndemnat chiar sã se gândeascã la o stabilire definitivã în aceastã þarã, pentru anii care îi mai avea de trãit ºi de lucrat pentru Stãpânul sãu. Animatorul acestor propuneri ºi planuri este din nou Dãnilã Pascu din Cleveland, care s-ar fi bucurat sã aibã condeiul ºi glasul binecuvântatului lucrãtor în via Domnului, la lucru pentru programul sãu de radio ºi pentru revista pe care o edita la Cleveland. Planurile au rãmas însã numai planuri ºi dupã cât se pare neîmpãrtãºite de Dumitru Cornilescu. Þara lui adoptivã - Elveþia ºtersese urmele necazurilor ºi nemulþumirilor pe care le avusese în þara lui de origine. Devenise cetãþeanul acestei þãri minunate care i-a fost refugiu, câmp de activitate ºi adãpost binecuvântat pentru o jumãtate de veac. De aceea, Dumitru Cornilescu s-a reîntors la viaþa lui obiºnuitã, la scrierile lui, la predicile sale în public sau la radio, la participarea sa la conferinþe ºi întruniri creºtineºti din diferite case de odihnã ºi la pãrtãºia cu Domnul sãu, cu soþia ºi cu credincioºii cei mai apropiaþi. Dupã întoarcerea din America, Dumitru Cornilescu a continuat sã scrie predici ºi sã le înregistreze pentru programul de radio creºtin din Cleveland, condus de Dãnilã Pascu. ªi a fãcut lucrul acesta aproape neîntrerupt pânã la sfârºitul vieþii. Chiar în prezent, la câþiva ani dupã moarte, unele din predicile sale mai pot fi auzite la acest post de radio. Totodatã, în revista baptiºtilor români din America „Luminãtorul", predicile sale au fost publicate timp de câþiva ani dupã ce a vizitat aceastã þarã. în acest fel, el a scris peste 150 de predici scurte pentru radio, pline de harul mântuitor acordat de Dumnezeu oamenilor în persoana Domnului Isus, ºi de îmbãrbãtare sfântã pentru cei mântuiþi. Multe din ele se ocupã de subiectele fundamentale ale doctrinei creºtine. Altele sunt serii de predici înfãþiºând elementele de bazã ale creºtinismului, pe marginea unui text din Biblie. înseºi titlurile date predicilor sale sunt grãitoare prin ele însele. Astfel citãm: „Atraºi la cruce", "Mântuirea a fost desãvârºitã", „Rãstignit cu Hristos", „Noi avem un mare preot", „învoit cu Dumnezeu, pãrtaºi ai slavei Lui", „Biruinþa asupra lumii", "Pot totul", "Chemarea de Tatã". Dintre ciclurile de predici cu continuare citãm ciclul: "Naaman Sirianul" format din 16 predici, începând cu predica intitulatã Nefericire strãlucitoare", care descrie starea nenorocitã a unui general lepros ºi sfârºind cu predica: , fericita întoarcere acasã", dupã ce a fost curãþit de lepra lui. în aceºti ultimi 10 ani din viaþã a publicat de asemenea câteva zeci de predici ºi cuvinte de îmbãrbãtare în limba germanã, pe care le-a folosit la desele lui întâlniri cu credincioºii din Elveþia ºi cu cei ce îl vizitau din alte þãri, precum ºi cu ocazia invitaþiilor pe care le avea de a vorbi în case de sãnãtate. Prin intermediul prietenilor pe care ºi i-a fãcut în America, Dumitru Cornilescu a fost descoperit sau redescoperit de alþi credincioºi din Europa ºi America preocupaþi de lucrarea pentru România. Astfel s-a întâlnit cu pastorul român stabilit în Franþa - Jeremia Hodoroabã ºi cu Dr. Peter Trutza, stabilit în Florida, Statele Unite ale Americii. Aceºtia l-au vizitat de câteva ori, i-au înregistrat mai multe predici pe bandã ºi le-au transmis prin posturile de radio creºtine din Bonaire - Caraibe ºi din Monte Carlo - Monaco, în acest fel, nu numai creºtinii români din America, dar ºi cei din România au avut ocazia sã asculte o serie de predici transmise de Dumitru Cornilescu la radio. Vorbise ultima datã publicului român, în þarã, pe când avea în jur de 30 de ani, cu înflãcãrarea unui deschizãtor de drumuri. Revenea acum, dupã aproape o jumãtate de veac, cu profunzimea ºi calmul unei experienþe de octogenar, care umblase o viaþã întreagã cu Dumnezeu. Toþi aceia care ºtiau lucrarea pe care o fãcuse, sau cel puþin faptul cã el este cel prin care Dumnezeu a pus Biblia în "mâna poporului nostru, au fost miºcaþi de predicile lui domoale, blânde, dar pline de conþinutul trãirii unei vieþi de credinþã. Cuprins

Recunoºtiinþã

"FiindcãMãiubeºte-ziceDomnul... îl voi sãtura cu viaþã lungã, ºi-i voi arãta mântuirea Mea."

(Psalmul 91:14,16) Sunt foarte greu de descifrat mobilurile cele mai ascunse ale vieþii ºi lucrãrii unui om al lui Dumnezeu ca Dumitru Cornilescu, care a fãcut tot ce a fost cu putinþã sã se ascundã, sã nu-ºi etaleze lucrarea ºi sã nu primeascã recunoºtinþa oamenilor. Cel mai bun prieten al sãu ºi poate singurul prieten înainte de cãsãtorie, i-a fost însuºi Mântuitorul. Lucrul acesta rezultã în mod evident din pãrtãºia pe care a avut-o cu El toatã viaþa, din felul de viaþã de deplinã predare pe care a dus-o, precum ºi din mãrturia puternicã a predicilor ºi îndemnurilor pe care le-a dat toatã viaþa celor ce-l ascultau. Atât cei ce l-au cunoscut îndelung, cât ºi cei care au avut cu el doar convorbiri scurte, au rãmas cu convingerea cã el trãia o viaþã de strânsã legãturã cu Domnul Hristos. Acelaºi lucru rezultã foarte evident din experienþa de 35 de ani pe care soþia lui a avut-o alãturi de el. Dumnezeu a voit însã ca o viaþã aºa de lungã, plinã de zbucium fizic ºi sufletesc ºi trãitã într-o asemenea smerenie, sã aibã parte de o frumoasã rãsplãtire nu numai în cer, ci chiar ºi aici pe pãmânt. Cea mai mare rãsplãtire i-au fost desigur, aºa cum o mãrturisea singur, anii liniºtiþi de dupã retragerea lui la Montreux. Aici, numai cu soþia sa iubitoare, el mãrturisea cã a trãit cea mai fericitã perioadã din viaþã. Dumnezeu a voit însã ca Dumitru Cornilescu sã aibã ºi bucuria recunoaºterii publice a lucrãrii sale pentru România ºi mai ales pentru lucrarea de a fi tradus Biblia ºi a fi pus-o în mâna oamenilor de pretutindeni care vorbesc limba românã, în acest scop, Dumnezeu S-a folosit de iniþiativa predicatorului român Iosif Þon. Gãsindu-se la studii la Colegiul Baptist din cadrul Universitãþii Oxford - Anglia, acesta a vizitat Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate, unde a citit corespondenþa avutã cu România în anii în care Dumitru Cornilescu a tradus ºi tipãrit Biblia. Cu aceastã ocazie el a descoperit cã Biblia lui Cornilescu împlinea 50 de ani de la apariþie - în anul 1971. Totodatã a aflat cã autorul ei trãieºte în Elveþia. Miºcat de istoria palpitantã a traducerii ºi tipãririi celei mai mãreþe cãrþi care a apãrut vreodatã în limba românã, Iosif Þon l-a vizitat pe Dumitru Cornilescu în Elveþia, în vara anului 1970. Cu aceastã ocazie a aflat istoria fascinantã a unei vieþi, a unei lucrãri ºi a unei cãrþi care era normal sã atragã în mod deosebit atenþia unui om plin de iniþiativã. într-adevãr, Iosif Þon ia câteva iniþiative. Mai întâi semnaleazã apropiata aniversare la Societatea pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate, propunând sãrbãtorirea ei. De fapt, urma sã aibã loc o dublã sãrbãtorire, pentru cã în 1971 Dumitru Cornilescu împlinea 80 de ani. O coincidenþã frumoasã ºi o propunere de sãrbãtorire bine meritatã pentru un lucrãtor zelos care s-a bucurat aºa de puþin de recunoºtinþa oamenilor o viaþã îndelungatã! Iosif Þon a scris apoi un articol despre aceastã dublã aniversare în revista "European Baptist" ºi o scrisoare pe care a multiplicat-o în 50 de copii ºi a trimis-o pastorilor din România ale cãror adrese le cunoºtea, în aceastã scrisoare, ca ºi în cea trimisã lui Dumitru Cornilescu însuºi, Iosif Þon spunea: "Pentru noi anul acesta trebuie sã fie o deosebitã sãrbãtoare, cãci aceastã aniversare cuprinde în ea evenimente de mare importanþã." Iniþiativa lui Iosif Þon a fost binevenitã. Mai multe biserici din România ºi America, pastori ºi simpli credincioºi au scris scrisori de adâncã recunoºtinþã faþã de Dumnezeu ºi caldã apreciere faþã de traducãtor, pentru binecuvântarea pe care Biblia în traducerea lui Cornilescu a adus-o în viaþa lor, în particular, ºi în viaþa poporului român, în general. în scrisorile primite, credincioºii îºi exprimau aprecierea pentru acela care a pus în mâna poporului român de pretutindeni Biblia, Cartea Cãrþilor, Cuvântul lui Dumnezeu, în cea mai limpede ºi mai frumoasã limbã româneascã. Pentru douã generaþii de oameni, Cuvântul Sfânt a fost cunoscut, gustat, citit în fiecare zi, aºa cum l-a formulat sãrbãtoritul, cu tot harul cu care l-a umplut Dumnezeu, cu multã trudã, cu entuziasm divin ºi mãiestrie literarã neegalatã. Ei menþionau faptul cã istoria creºtinã româneascã va pãstra pentru totdeauna numele aceluia care a realizat marea operã de traducere a Bibliei în limba românã frumoasã, scrisã pe înþelesul tuturor. Ei ºi-au exprimat convingerea cã aceastã lucrare mãreaþã este scrisã în cer, în cartea faptelor. Mulþi pastori, lucrãtori în via Domnului în þarã ºi peste hotare, credincioºi care citiserã Biblia în fiecare zi timp de aproape 50 de ani, au realizat cu aceastã ocazie recunoºtinþa pe care o datoreazã aceluia care îºi închinase viaþa iluminãrii poporului român, prin Sfânta Scripturã. Unii recunosc îndelunga lor nepãsare faþã de acela care le-a fãcut cel mai mare bine pentru viaþa aceasta ºi pentru cea viitoare: le-a oferit Biblia, prin citirea cãreia s-au întors la Dumnezeu ºi au primit în fiecare zi putere de viaþã prin recitirea ei. Cu ocazia primirii acestor scrisori, Dumitru Cornilescu are sentimentul restabilirii legãturii cu poporul sãu, simþãmântul reintegrãrii lui în neamul cãruia ºi-a dedicat sufletul, talentul ºi energia tinereþii sale. Culege astfel, deºi mai târziu, roadele de recunoºtinþã ale cititorilor sãi români. Aniversarea este organizatã de secretarul general al Departamentului de traduceri al Societãþii Biblice pentru Rãspândirea Bibliei în Anglia ºi Strãinãtate, canon R.W.F. Wooton. La începutul anului 1971 acesta scrie lui Dumitru Cornilescu urmãtoarea scrisoare: „Iubite Domnule Cornilescu, Cunosc numele Dv. de mai mulþi ani, în legãturã cu traducerea româneascã a Bibliei ºi am citit o serie de scrisori care se gãsesc în arhiva societãþii, legate de aceastã lucrare. Dar numai cu puþin timp în urmã am aflat, prin intermediu] Rev. Iosif Þon, despre împlinirea în curând a 50 de ani de la traducerea Bibliei ºi despre faptul cã Dv. trãiþi în Elveþia. Aceste lucruri mi-au stimulat interesul în mod cu totul deosebit, ºi întorcându-mã la arhivã am aflat mult mai mult despre istoria traducerii Bibliei în româneºte ºi despre legãturile Dv. cu societatea noastrã. Am fost puternic impresionat de cele ce am citit, de scrisoarea trimisã mie de Iosif Þon, descriind viaþa ºi lucrarea Dv., ºi de broºura „Cum m-am întors la Dumnezeu ºi cum am spus ºi altora ". îmi pare bine cã va trebui sã merg de douã ori la Geneva în aceastã primãvarã. Sper foarte mult sã am ocazia sã vã întâlnesc..." ªi într-adevãr, s-au întâlnit. Mai întâi în luna martie, când canon Wooton a cunoscut pentru prima datã pe Dumitru Cornilescu personal ºi apoi pe 5 aprilie, în ziua aniversãrii. Sãrbãtorirea aniversãrii s-a fãcut în prezenþa membrilor Comitetului de traduceri al Uniunii Internaþionale a Societãþilor Biblice, prezidat de Dr. Oliver Beguin - secretarul general al uniunii. Au fost prezenþi de asemenea cu aceastã ocazie: secretarul Societãþii Biblice Elveþiene, secretarul Federaþiei Mondiale Luterane, secretarul Federaþiei Bisericilor Reformate ºi alte personalitãþi oficiale ale vieþii creºtine internaþionale ºi elveþiene. Sãrbãtoarea a început cu un prânz dat în cinstea lui Dumitru Cornilescu la vestitul „Centre des rencontres", din localitatea Cartigny, de lângã Geneva. Dupã prânz, canon R.W.F. Wooton a prezentat viaþa ºi opera lui Dumitru Cornilescu, a vorbit despre munca sa de traducãtor de literaturã englezã creºtinã în limba românã încã de pe vremea când era student la teologie în Bucureºti ºi a expus aspecte din activitatea de 5 ani pentru traducerea Bibliei în limba românã modernã. A insistat apoi asupra faptului cã în acea perioadã, când era cãlugãr ortodox, el a descoperit din Evanghelie, pas cu pas, calea mântuirii ºi a cãpãtat singur, fãrã ajutorul cuiva, o viaþã nouã, o viaþã de legãturã personalã cu Domnul Isus Hristos. El a devenit astfel un om nou, un om nãscut din nou, înainte de a fi sfârºit sã traducã Epistola cãtre Romani. Dupã aceea, cu optica nouã datã de calitatea de copil al lui Dumnezeu, el a revizuit cele 4 Evanghelii ºi cartea Faptele Apostolilor deja traduse, ºi a continuat traducerea cu fiorul temerii de Dumnezeu ºi al dragostei nemãsurate faþã de nevoile spirituale ale poporului sãu nemântuit. Vorbitorul a arãtat apoi cum la apariþia traducerii, criticii vremii au caracterizat Biblia lui Cornilescu ca net superioarã oricãrei alte traduceri, fiind prezentatã într-o limbã suplã ºi curgãtoare, care lipseºte oricãrei alte traduceri; fiind expusã într-o limbã care vorbeºte înseºi inimilor oamenilor". Pentru prima datã poporul român a cãpãtat astfel o Biblie în limba vorbitã, înþeleasã de oricine fãrã nici o dificultate, împotrivirea nãscutã în România faþã de miºcarea creºtinã determinatã de lucrarea traducãtorului, l-a obligat-pe acesta sã pãrãseascã þara în 1923 ºi sã nu se mai întoarcã acolo, niciodatã. Dar lucrarea începutã de el a continuat în þara sa de origine - România, iar Biblia lui s-a rãspândit între timp în milioane de exemplare la toþi cei ce vorbesc limba românã de pe tot pãmântul. De aceea autorul acestei traduceri a fost supranumit - Luther al României. Dupã terminarea cuvântãrii sale, canon Wooton a înmânat sãrbãtoritului o diplomã prin care Dumitru Cornilescu este numit preºedinte de onoare pe viaþã al Societãþii Biblice Britanice, precum ºi o ediþie de lux a ultimei traduceri a Bibliei în limba englezã, publicatã de aceastã societate. La sfârºit. Dumitru Cornilescu a vorbit în termeni impresionanþi despre orele lungi de muncã neobositã pentru traducerea Bibliei ºi despre roadele binecuvântate ale acestei lucrãri ºi ºi-a manifestat mulþumirea pentru recunoºtinþa acordatã. Aniversarea a fost menþionatã în presa elveþianã, sub titlul, "Martin Luther al României". A fost o aniversare de neuitat ºi o frumoasã rãsplãtire! Dar mai presus de toate, Dumitru Cornilescu s-a bucurat de conºtiinþa lucrãrii împlinite ºi de rezultatele ei binecuvântate: câºtigarea sufletelor românilor pentru Hristos. S-au împlinit astfel cu el cuvintele proorocului Isaia de la cap. 53, vers.' 10-11: „...va vedea o sãmânþã de urmaºi, va trãi multe zile ºi lucrarea Domnului va propãºi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui ºi se vaînviora." Dupã aceastã aniversare, octogenarul a continuat ca ºi înainte sã scrie, sã vorbeascã la radio, sã participe la cursuri, sã þinã predici în case de odihnã. Dar vremea plecãrii sale la Domnul era aproape. Dupã 4 ani, care nu s-au deosebit prea mult de cei anteriori în ceea ce priveºte prospeþimea ºi activitatea pentru Domnul sãu, Dumitru Cornilescu a fost chemat acasã! Era 27 august 1975. Numai câteva zile înainte de moarte s-a simþit mai obosit ºi a avut dureri mai intense decât de obicei. Nu se neliniºtea pentru sine, ci pentru soþia care rãmânea singurã. Treizeci ºi cinci de ani fusese fericit alãturi de ea, iar acum ºtia cã merge la Mântuitorul sãu iubit, fãrã ea. Dupã dorinþa sa, a fost îngropat extrem de simplu ºi fãrã nici o publicitate. Cel care cândva, cu 50 de ani în urmã, rãscolise o þarã, pleca acum pe ultimul sãu drum, singur. Dar îºi fãcuse datoria din plin. Nu aºteptase recunoºtinþã de la nimeni ºi pleca acum sã primeascã rãsplãtirea veºnicã a Domnului sãu, Cãruia îi închinase toatã viaþa. Iar rãmãºiþele lui pãmânteºti se odihnesc în cimitirul din Montreux, vizitate zilnic de aceea care a fost în ultima parte a vieþii lui, singurul sprijin pãmântesc, singurul prieten ºi confident - Anna Cornilescu. "Pe mãsurã ce-L cunoºti pe Domnul Hristos, în veþi sã te cunoºti pe tine însuþi". D. Cornilescu Cuprins

Partea a cincea

O viaþã sfântã - o cale de urmat

„Am fost rãstignit împreunã cu Hristos ºi trãiesc... dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieºte în mine."
(Galateni 2:20)

O viaþã sfântã

"Perii albi sunt o cununã de cinste, ea se gãseºte pe calea neprihãnirii."

(Proverbe 16:31) Dumnezeu are pentru fiecare din credincioºii Lui o lucrare; prin fiecare din ei are de transmis un mesaj. Ce anume? Când? Cât timp dureazã? Cât de important este? Rãspunsul la aceste întrebãri este treaba lui Dumnezeu. Rolul nostru, obligaþia noastrã de oameni credincioºi? Una singurã: ascultarea! Atunci, la timpul când Dumnezeu ne pune într-un anumit loc, pentru o anumitã lucrare, sã fim gata sã o împlinim. El este suveran sã ne foloseascã pe fiecare aºa cum crede El de cuviinþã, iar noi nu avem dreptul sã comentãm hotãrârile Lui. El poate sã foloseascã pe unii din credincioºii Lui pentru o lucrare care sã dureze toatã viaþa, pe alþii pentru o lucrare de numai un an, sau numai o zi!... Noi putem aprecia unele lucrãri ca fiind foarte importante, iar altele mai puþin importante; unele foarte interesante, iar altele mai puþin; unele pentru care, împlinindu-le, ni s-ar cuveni o rãsplatã mai mare decât pentru altele. Dar toate acestea sunt gânduri ºi mãsuri omeneºti. Pentru Dumnezeu însã conteazã un singur lucru: sã faci numai ceea ce El îþi dã de fãcut, atunci când El te pune sã faci, cu înþelepciunea ºi puterea pe care þi le pune El la dispoziþie; iar când El te pune deoparte, sã ºtii din nou sã asculþi ºi sã rãmâi liniºtit acolo unde a hotãrât El. Nouã ne place sã lucrãm, sã facem multe lucruri, sã le vedem roadele. Ni se pare foarte greu sã stãm deoparte atunci când Domnul ne spune: „Acum, lucrarea ta s-a terminat.'" Ascultarea se învaþã numai într-o viaþã de pãrtãºie permanentã cu Domnul Isus. Aºa ajungi sã-I cunoºti gândurile ºi dorinþele, ce-I place ºi ce aºteaptã El de la tine. Aºa învãþãm cã El vrea mai mult sã-L ascultãm decât sã facem'lucrãri pe care nu ni le-a dat El. Mulþi dintre cei care au cunoscut îndeaproape viaþa lui Dumitru Cornilescu ºi-au pus aceastã întrebare: „Cum se poate ca un om al lui Dumnezeu ca el, care a înfãptuit o lucrare creºtineascã atât de importantã pentru o þarã întreagã într-un timp record, sã-ºi trãiascã apoi tot restul vieþii în anonimat, fãrã sã mai realizeze lucruri la fel de izbitoare, deºi a mai trãit o jumãtate de veac?" întrebarea pare sã fie îndreptãþitã ºi neînþelegerea justificatã, pentru cã discordanþa dintre cele douã pãrþi ale vieþii lui Dumitru Cornilescu nu se referã numai la lucrarea lui, ci chiar ºi la caracterul lui, la acea parte din personalitatea omului despre care ºtim cã nu se schimbã. Cei 4-5 ani în care a tradus Biblia rãmân pentru toþi cei care l-au cunoscut, chiar ºi cei mai apropiaþi, o enigmã. Nimeni, nici chiar soþia lui, nu ºtie multe lucruri cu privire la aceastã perioadã din viaþa lui. Cum a fost posibil ca un singur om, într-un timp atât de scurt, sã facã o lucrare atât de mare, de grea ºi de importantã? Niciodatã nu se mai întâmplase aºa ceva. Nu numai cã a realizat aceastã lucrare singur, într-un timp record ºi fãrã sã aibã o pregãtire specialã, dar era ºi bolnav, nu ºtia ebraica, trãia într-o þarã cu posibilitãþi foarte reduse ºi mai ales era în necunoº-tinþã totalã despre elementele esenþiale ale mântuirii. Toate aceste carenþe trebuiau rezolvate din mers ºi au fost rezolvate! Cum a fost posibil? Desigur cã dacã privim la Dumnezeu ca autor al acestei lucrãri, nimic nu mai pare extraordinar. Dumnezeu cu resursele Lui, cu capacitatea Lui, cu dorinþa Lui de a aduce lumina în acest colþ de lume cuprins de întuneric... ºi atât! Au urmat apoi câþiva ani în care cãlugãrul solitar s-a manifestat ca un excepþional organizator, energic ºi efervescent. Ocupându-se de tipãrirea Bibliei a avut de-a face cu oficialitãþile din þarã ºi de peste hotare, cu cele mai de seamã feþe bisericeºti, pe care a trebuit sã le înfrunte fãrã compromisuri. Dupã aceea a urmat lupta dusã pentru a-l lãmuri ºi a-l convinge sã se întoarcã la Dumnezeu pe însuºi prietenul sãu Tudor Popescu. Apoi, împreunã cu el, lupta ºi munca extenuantã pentru înfiriparea ºi întãrirea bisericii lui Dumnezeu din România. în toatã activitatea pe care a dus-o în anii aceia a fost neobosit, nãvalnic, inepuizabil; un canal deschis prin care Dumnezeu îºi revãrsa pe pãmântul spiritual al României tot belºugul binecuvântãrilor Lui cereºti. A venit însã un moment în care Dumnezeu a socotit cã rolul lui Dumitru Cornilescu în aceastã lucrare ºi în acest loc s-a sfârºit. De aceea l-a luat din þara lui, dintre puþinii prieteni credincioºi pe care ºi-i fãcuse, din familia lui, din adunarea care abia se înfiripase ºi care avea atâta nevoie de el ºi l-a pus în alt loc. Din acel moment, viaþa acestui om al lui Dumnezeu intrã în umbrã: puþin cunoscutã, puþin semnificativã! De ce? Pentru cã aºa a hotãrât Dumnezeu! Lucru important ºi demn de luat în seamã este faptul cã Dumitru Cornilescu a înþeles foarte bine voia lui Dumnezeu cu privire la el. Dumnezeu l-a scos din lucrarea pentru alþii ºi l-a crescut pe el însuºi, l-a maturizat, l-a copt. în suferinþele unei boli fãrã leac, departe de toþi fraþii ºi surorile de trup ºi în Domnul, departe de poporul pe care l-a iubit ºi pentru care a fãcut atât de mult, fãrã sã poatã auzi mãcar o slovã din melodioasa limbã româneascã, despãrþit de toþi ºi toate a avut minunata revelaþie a întâlnirii lui cu Dumnezeu, pentru alte raþiuni decât iertarea de pãcate... Atunci când a apãrut mare în faþa oamenilor, nu era decât un învãþãcel înaintea lui Dumnezeu. Iar atunci când a dispãrut dinaintea privirilor oamenilor, când pentru ei se spune cã nu a mai fãcut nimic, a devenit un titan în aprecierea Celui Preaînalt. Cuprins

O cale de urmat

„Dupã ce a fost gãsit bun, va primi cununa vieþii, pe care a fãgãduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc."

(Iacov 1:12) A rãmas puþin de la el în afarã de Biblie: un mãnunchi de predici publicate în câteva broºuri! Cantitativ - foarte puþin! Sunt însã portiþe prin care aflãm ce a gândit, ce a crezut, cum a trãit Dumitru Cornilescu în aceastã lungã perioadã a vieþii lui; ºi despre aceste lucruri aº vrea sã spun câteva cuvinte. Ajuns în Elveþia prin forþa împrejurãrilor, el a trebuit sã rãmânã acolo ca într-un fel de exil. Lãsase în þarã totul. Era aici numai cu Domnul sãu, care i se descoperise ca Mântuitor cu câþiva ani în urmã, în liniºtea ºi singurãtatea unei chilii de cãlugãr. Dumnezeu l-a lãsat sã spunã ºi altora vestea bunã a Evangheliei pe care o aflase, sã arunce sãmânþa bunã într-un pãmânt care o aºtepta. Apoi l-a scos din nou din mijlocul oamenilor, l-a luat deoparte, ca sã-l înveþe miezul vieþii de credinþã, o lecþie care nu se poate învãþa decât în doi. Cunoºtea puþin atunci, dar Dumnezeu voia sã-i descopere mult. „Experimentarea personalã ºi intimã a harului lui Dumnezeu este singura temelie a vieþii creºtine", scria el, ºi aceasta a fost temelia celor 50 de ani de viaþã care a urmat. Tot ce a lãsat scris este îmbibat de aceastã realitate a vieþii lui. puterea unei vieþi de credinþã se aratã în lupta cu vrãjmaºul. Ea ne este datã în orele de meditaþie, când facem liniºte în noi înºine pentru a asculta glasul lui Dumnezeu." De la oameni învãþãm sã vorbim, iar de la Dumnezeu învãþãm sã tãcem. Cât de important este sã ºtim ºi sã putem face sã tacã toate glasurile înãuntrul nostru, ca sã se facã auzit numai glasul lui Dumnezeu ºi pe acela sã-L ascultãm. Care sunt urmãrile acestei ascultãri? Iatã ce citim în meditaþiile lui: „O viaþã de comuniune intimã cu Dumnezeu nu rãmâne fãrã nici un efect: ea se traduce printr-o asemãnare tot mai mare cu modelul divin; suntem transformaþi în chipuri asemenea Lui." „ Viaþa de comuniune cu Dumnezeu îºi rãsfrânge binecuvântarea asupra întregii noastre fiinþe. Nobleþea spiritualã ilumineazã viaþa ºi o face sã strãluceascã." „ºi ce izvoare de apã vie sunt în El! Iertare dumnezeiascã ºi înfiere, pace, legãturã cu Dumnezeu, firea dumnezeiascã chiar, iatã câteva din comorile acestei stãri binecuvântate de care ne bucurãm aici. ªi când ne gândim la ele, ni se înflãcãreazã inimile ºi cântarea înfloreºte pe buzele noastre." în toþi aceºti ani pe care i-a petrecut departe de þarã, Domnul Isus a fost pentru Dumitru Cornilescu nu numai un Mântuitor care l-a eliberat de un trecut pãcãtos, ci un prieten real ºi desãvârºit. Iatã ce scrie cu privire la acest lucru: „în Isus gãsim plinãtatea unei prietenii adevãrate, de fond... Eu am gãsit în Mântuitorul meu un prieten cãruia îi spun totul, cu care împart totul. Nu existã nimeni în aceastã lume mare care sã merite mai mult ca El încrederea mea. Prietenia Lui mã umple de o fericire negrãitã. Cum aº putea samã simt vreodatã singur sau sãrac alãturi de El?" Din pãrtãºia acestei prietenii divine a învãþat multe lucruri, pe care le-a menþionat apoi în scrierile lui: „Rugãciunea este de fapt punerea noastrã de acord cu Dumnezeu, pentru ca sã atingem împreunã cu El un þel comun ". Cât de puþini cunosc ce înseamnã în viaþa practicã aceastã „punere de acord" despre care vorbeºte el aici, aceastã armonie care se realizeazã numai „împreunã cu El", într-un „þel comun"... în viaþa de credinþã trebuie sã ºtim sã-L deosebim pe Domnul Isus Hristos de lucruri care nu sunt ale Lui, ºi sã fim una cu El în lucrurile Lui. Fiindcã „este periculos sã separãm problemele spirituale de interesele noastre trecãtoare". „Acela care ºtie sã se lege de Domnul Isus ºi sã fie nedespãrþit de El, nu se va gãsi niciodatã în impas." "Pe mãsurã ce înaintãm în viaþa de credinþã, învãþãm sã-L deosebim pe Domnul Hristos de toate celelalte lucruri." încã douã lucruri importante în legãturã cu viaþa de pãrtãºie cu Domnul, gãsite în meditaþiile lui: Este imposibil sã-þi faci provizii de har. El ne este dat din plin, dar numai pentru momentul prezent. "Nu existã nimic mai delicat decât comuniunea cu Domnul Isus. Este suficient un lucru de nimic pentru a o tulbura." în prezenþa lui Dumnezeu, orice lucru din viaþa celui credincios capãtã semnificaþie veºnicã: „Credinciosul transformã toate experienþele vieþii lui în valori veºnice: întocmai ca un arbore care îºi pregãteºte, din toate sãrurile pãmântului, hrana sa." Dar care este drumul spre aceastã viaþã de pãrtã-ºie intimã cu Dumnezeu? Rãspunsul lui este simplu ºi clar: "Existã un singur drum care duce la legãtura personalã ºi la o încredere nelimitatã în Domnul Isus: drumul ascultãrii!" Ce este ascultarea, Dumitru Cornilescu a învãþat, desigur, de la prietenul sãu, Domnul Isus Hristos: „ªi ce jertfã a fost pentru Fiul lui Dumnezeu sã Se facã Fiul omului!... Parcã-Laudpe Tatãl zicând: «Du-Te, Fiule, ºi scapã pe pãcãtoºii pe care i-am pedepsit în mânia Mea! Pedeapsa e grea, mânia împotriva pãcatului e mare, dar Tu poþi ºi trebuie sã-i scapi din ea, prin moartea ºi sângele Tãu!» ºi parcã îl aud pe Fiul rãspunzând: «Da, Tatã, vreau din toatã inima, vreau sã fac ce zici Tu. Ce vrei Tu este ce vreau ºi Eu.» ªi pleacã El, Fiul lui Dumnezeu celpreaslãvit ºi preasfânt, da, pleacã ºi ia chip de rob ºi Se face Fiul omului." Trãind o viaþã de ascultare dupã modelul Domnului Hristos ºi prin El, Dumitru Cornilescu obiºnuia sã-ºi noteze scurte meditaþii ºi gânduri pe mãsurã ce le asimila: „A ºti sã asculþi de Dumnezeu înseamnã sã fii de acord ca El sã-þi coordoneze toate planurile tale omeneºti." "Acela care stã sã discute un ordin divin, nu este demn de numele de creºtin." „Nimicc nune îndreptãþeºte sã credem cã Domnul Hristos ne va însoþi în toate experienþele în care dorim sã ne aventurãm. Din contrã, noi trebuie sã-L urmãm pe El, acolo unde vrea sã ne ducã." "Acela care nu ascultã în viaþa lui de cuvintele Domnului Isus: «Nu vã îngrijoraþi de nimic...», sã nu se aºtepte niciodatã sã aibã pace în sufletul sãu. " „Dumnezeu cunoaºte drumul pe care ne conduce. Nu ar fi nepotrivit sã nu ne încredem total în El, cu privire la viaþa noastrã? Nu este nici necesar, nici important sã înþelegem întotdeauna cãile Lui! Sã ºtim sã-L ascultãm ºi El Se,va îngriji de tot ceea ce ne priveºte." „Este foarte important sã ºtim sã mergem cu Dumnezeu: fãrã sã grãbim pasul ºi fãrã sã rãmânem în urmã." Cornilescu a mers la pas cu Dumnezeu, s-a odihnit la picioarele Domnului Isus. A trãit pe pãmânt cu seva pe care ºi-a tras-o din cer, ºi ea rãzbate în tot ce a scris: "DomnulIsus nu vrea sã fie pentru noi o idee abstracta, în care sã credem doar, ci o Persoanã vie, pe care în fiecare zi sã o cunoaºtem într-un fel nou, slãvit!" „Domnul Isus ne cunoaºte mai bine decât ne cunoaºtem noi înºine. El Se roagã în mod special pentru noi când ne simþim slabi ºi descurajaþi. El cunoaºte toate greutãþile pe care le întâmpinãm, toate pericolele care ne ameninþã ºi ne aude suspinurile." Ce privilegiu de a putea începe fiecare zi cu aceastã siguranþã ºi convingere: „Azi, Dumnezeu vrea din nou sã mã binecuvânteze. Fãrã îndoialã însã cã binecuvântarea divinã este deseori diferitã de ceea ce neînchipuim sau dorim noi. Dar nu e mai puþin adevãrat cã toþi aceia care se lasã în mâinile Sale binecuvântate, vãd sla va lui Dumnezeu. ...Ce mare iubire ne aratã Dumnezeu cã vrea sã meargã cu noi în viaþã! Acesta este ºi numele pe care L-a dat îngerul Domnului Isus: Emanuel - adicã Dumnezeu este cu noi. Isus este Dumnezeu ºi are toatã puterea. Dacã merge cu noi înseamnã cã toatã puterea Lui merge cu noi, A tun-ci nu mai este nici o greutate în viaþa noastrã în care El nu ne-ar putea ajuta. Dumnezeu] cel Atotputernic îmi fãgãduieºte sã meargã cu mine! Cum aº putea ºo vãi sã merg cu El?" "DomnulIsus merge cu noi nu numai ca Dumnezeu, ci ca Dumnezeu care S-a fãcut om, a trãit pe pãmânt, ºi a trecut prin tot ce trebuie sã trecem ºi noi, dar ca biruitor..." „ Viaþa este cu totul altfel când mergi cu Isus. El este un prieten bun care nu ne lasã niciodatã singuri. .. Ia-þi locul la picioarele Domnului Isus!" Cel care împarte cu Dumnezeu viaþa lui de fiecare zi ajunge în armonie cu cerul ºi cu el însuºi, reuºind sã se bizuie în totul numai pe Domnul, sã nu se mai teamã de nimic, sã-L slãveascã ºi sã-L înalþe înãuntrul lui pe Acela pe careL-a acceptat, nu numai ca Mântuitor, ci ºi ca Domn ºi Stãpân al vieþii. Iatã ce citim în scrierile lui Dumitru Cornilescu: „Isus, care a fost rãstignit odatã, este astãzi împãratul împãraþilor, Regele regilor, Domnul domnilor. El este Stãpânul ºi Cârmuitorul istoriei lumii; deaceeanune temem denimic, nici chiar atunci când ni se pare cã vine potopul peste lumea aceasta, cãci El liniºteºte furtuna ºi este Domn ºi Stãpân peste inimile noastre." „Dacã un suflet îl primeºte pe Domnul Hristos ca Stãpân ºi scop unic în viaþã, toate eforturile lui se coordoneazã în ordine ºi armonie spre acest þel." „Nu este totul sã ai credinþã. Nu este esenþial ca aceastã credinþã sã fie mare. Este însã foarte important ca slãbiciunea noastrã sã se bizuie pe puterea Mântuitorului ºi sã se încreadã în EL " "Dacã Hristos nu este singura ºi cea mai importantã preocupare a mea, nu voi ajunge niciodatã la plinãtatea dupã care inima mea este atât de însetatã." „ Ce durere pentru Mântuitorul nostru sã ne vadã înaintând cu anevoie sub povara greutãþilor care ne apasã, în loc sale aruncãm asupra Lui!" O viaþã trãitã în prietenie cu Dumnezeu i-a dat lui Dumitru Cornilescu o viziune nouã, pozitivã asupra multor lucruri. Care dintre noi nu ºtie, de exemplu, cã ispita este un lucru rãu, negativ, cel mai mare duºman în viaþa de credinþã? Sau cã necazurile ºi împrejurãrile mãrunte din viaþa noastrã de fiecare zi sunt lucruri care ne trag în jos, ca un balast nedorit? Dar iatã ce scrie el: "Ce este ispita? Este ocazia oferitã de Dumnezeu pentru a ne scoate biruitori asupra Celui Rãu... Dumnezeu ne dã posibilitatea de a învinge exact în momentul în care duºmanul vrea sã ne dea lovitura de graþie... Sã nu uitãm cã ispita, prin ea însãºi nu este pãcat, ci numai un prilej de izbândã... Sã înaintãm în viaþã cu convingerea cã este posibil sã ieºim biruitori din toate cursele duºmanului nostru. Vom avea biruinþa pentru cã ea ne-a fost asiguratã în Domnul. Dumnezeu pune toatã puterea Lui la dispoziþia noastrã, pentru a birui fiecare ispitã. Nu este acest lucru minunat? Sã ne luãm curaj ca sã biruim cu bucurie în fiecare zi." „ Toate ispitele noastre au asupra noastrã efectul pe care noi îl acceptãm. Dacã le privim ca pe niºte nenorociri, ele ne vor doborî. Dacã, din contrã, le vom vedea ca pe niºte ocazii de a pune la încercare credincioºia lui Dumnezeu ºi a Domnului nostru Isus Hristos, elene vor umple viaþa de o mare bucurie." „împrejurãrile mãrunte din viaþa noastrã de toate zilele sunt amãnunte pe care, într-o zi, Dumnezeu le va uni; ele vor constitui o operã mãreaþã: perfecþionarea caracterului nostru creºtin! Vom fi miraþi de valoarea pe care o vor cãpãta greutãþile pe care le-am întâlnit aici, jos, pe pãmânt. Ele sunt instrumentele transformãrii noastre dupã chipul ºi asemãnarea Domnului Isus. Sã nu pierdem din vedere acest lucru ºi sã nu privim nici oamenii, nici împrejurãrile în care ne gãsim, dintr-un punct de vedere omenesc. Aþintindu-ne privirile asupra scopului veºnic, sã devenim copii ai lui Dumnezeu fericiþi, purtãtori de biruinþe în orice împrejurare... Prin suferinþe, dragostea lui Dumnezeu ne conduce spre maturitate ºi frumuseþe spiritualã." în loc de ispitã - prilej de izbândã... în loc de nimicnicia vieþii de fiecare zi auzim de perfecþiunea caracterului creºtin, de fericire, biruinþã, frumuseþe spiritualã, dragostea lui Dumnezeu. Acestea sunt gândurile lui Dumnezeu, mesajul Domnului Isus Hristos. pentru timpul în care avem de trãit pe acest pãmânt. Dumitru Cornilescu a fost înainte de toate un evanghelist. Predicile lui erau simple, clare, curate, îþi aduceau vestea bunã a iertãrii în forma cea mai apropiatã de sufletul omului împovãrat de pãcate. Cineva care l-a ascultat vorbind a spus despre felul cum vorbea: "Mesajullui este limpede ca apa de izvor de stâncã, continuu, cristalin, de care te apropii cu încredere cã nu va izbucni în clocote; rãcoritor, dãtãtor de liniºte ºi asigurare." Ca evanghelist, mesajul lui era întotdeauna uimitor de simplu: "DomnulIsus a venit, a trãit ºi a murit pe pãmânt, fiindcã voia sã caute pe oamenii pierduþi... De la miazãnoapte la miazãzi, ºi de la apus la rãsãrit, cutreiera þara întotdeauna cu acelaºi gând: sã caute suflete... în oriceclipã, în oricezi, El era gata sã asculte necazurile oamenilor, cãci El venise sã caute pe fraþii Sãi... ªi dupã cum cãuta sufletele când trãia pe pãmânt, tot aºa le cautã ºi azi. ªi de-a lungul veacurilor El a cãutat totdeauna sã mântuiascã sufletele oamenilor." Când adresa ascultãtorilor chemarea la mântuire, la Domnul Isus, o fãcea într-un mod foarte personal, individualizat, voind parcã sã-l atingã pe fiecare în situaþia în care se gãsea, ºi sã-l punã faþã în faþã cu Domnul Hristos: „Cum te-a mai cãutat El pe drumurile greºite ale vieþii tale! Da, te-a cãutat! Când erai bolnav în pat ºi stãteai înaintea porþilor veºniciei - þi-aduci aminte? - atunci El te cãuta. Când te gãseai în nevoia aceea - ai uitat? - ºi ai strigat cãtre El ca sã te scape ºi I-ai fãgãduit cã ai sã te predai Lui - îþi aduci aminte? - El te cãuta! Când ai auzit o predicã bunã ºi ai simþit cã te miºcã la inimã ºi ziceai:, Asta e pentru mine", atunci El te cãuta! Când cineva þi-a pus în mânã o foaie creºtinã, în tren, în autobuz, sau pe stradã, atunci El te cãuta. Þi-aduci aminte când stãteai la mormântul acelei fiinþe iubite, când dupã moartea ei te simþeai singur-singurel pe lume ºi pãrãsit de Dumnezeu ºi de toþi ºi þi se pãrea cã viaþa nu mai are nici un rost pentru tine? Atunci El te cãuta. Da, da, El te-a cãutat de multe ori!" Sau: "Pe cine cheamã El la Sine? Pe cei trudiþi ºi împovãraþi! Adicã pe orice om, de orice limbã, de orice naþie, de orice vârstã, de orice stare, numai sã aibã nevoie de odihnã. Pe cei trudiþi sã le dea uºurare. Pe cei împovãraþi sã le poarte povara. Pe cei fricoºi, cei ce au teamã, sã le dea iertarea. Pe cei înlãnþuiþi de vreo apucãturã pãcãtoasã, sã le dea biruinþã ºi izbãvire din robia pãcatului. Pe cei împovãraþi, cu rãspunderi mari în casã, copii, afaceri, sã-i întãreascã ºi sã le dea odihnã în neliniºtea lor. Pe cei împovãraþi care se simt singuri pe lume, sã le dea prietenia ºi tovãrãºia Lui. Pe cei în deznãdejde sã le dea curaj ºi nãdejde. Oricare ar fi povara ta, Isus te cheamã... El dã odihnã. El o dã fiecãruia personal, nu uita! El îmi dã mie odihna de care eu am nevoie ºi þie odihna de care tu ai nevoie." Predicile de evanghelizare pe care Dumitru Cornilescu le-a þinut dupã ce s-a întors la Dumnezeu, în perioada cât a fost în þarã, erau pline de energia de care el însuºi era cuprins. El punea înaintea oamenilor pedeapsa lui Dumnezeu dacã nu voiau sã se întoarcã la El. Ar fi vrut parcã sã se pocãiascã toþi, atunci, când le spunea el. în a doua parte a vieþii lui, vorbea ºi scria cuprins de cu totul alte sentimente. Vorbea numai despre dragostea nesfârºitã a lui Dumnezeu faþã de cel pãcãtos, despre bucuria ºi fericirea de care ai parte când îl cunoºti pe Domnul Isus, despre viaþa de plinãtate care urmeazã unei predãri totale. Este adevãrat cuvântul care spune cã: "Din prisosulinimii vorbeºte gura..." El vorbea despre lucrurile de care îi era plinã inima. îl apropia pe pãcãtos cu dragoste, de dragostea lui Dumnezeu: „Prietene, se prea poate ca pãcatele tale sa fie roºii ca sângele, ºi vina ta sã fie nespus de mare. Eu nu vreau sã spun cã pãcatele tale sunt mici ºi cã vina ta nu e mare. Dar numai una îþi spun: dacãvrei sã îþi zugrãveºti starea în care te gãseºti cu un singur cuvânt, poþi sã spui doar: sunt pierdut! Mai mult decât pierdut nu poþi fi ºi nici mai puþin. Aºa e! Dacã da, atunci vestea aceasta bunã este tocmai pentru tine. Pentru cã Fiul omului a venit sã caute ºi sã mântuiascã ce era pierdut. ºi aºa eºti tu, pierdut!... Iubitul meu prieten, eºti tu pierdut? Atunci tu eºti tocmai bine venit la Isus!.." Sau: "Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu aspru ºi nemilos, ci un Dumnezeu care suferã când noi plângem ºi Se bucurã împreunã cu noi când suntem fericiþi..." De ce vorbea el atât de mult despre dragostea lui Dumnezeu pentru cel pãcãtos? Pentru cã ea este o dragoste cu totul deosebitã, singura care poate naºte dragostea pãcãtosului pentru Dumnezeu. Iatã ce spunea Dumitru Cornilescu: „Dragostea faþã de Domnul Isus Hristos nu poate fi impusã. Ea se naºte acolo, la cruce, când ochii pãcãtosului se deschid ºi vãd imensitatea dragostei Lui!" Sau: „Isus ne iubeºte ca cel mai devotat prieten. Dragostea Lui nu depinde de valoarea noastrã, ci este esenþa fiinþei Lui..." "Niciodatã o fiinþã umanã nu a strigat la Dumnezeu fãrã sã primeascã rãspuns..." "Mulþi oameni când aud cã-i cautã Isus, fug ca de foc. Se tem de El. De ce? Pentru cã îºi închipuie cã Isus îi va mustra pentru tot ce au fãcut în viaþã ºi le va citi pomelnicul tuturor pãcatelor sãvârºite. ªi apoi, aºa cred ei, vor începe o viaþã fãrã bucurie. Sã fie oare adevãrat? Nu! De o mie de ori nu!... Domnul Isus a venit sã mântuiascã, nu sã piardã oameni. El vrea sã-i facã fericiþi, nu nefericiþi. O, sãrmane suflet, numai fugi, cãci El te cautã numai ca sã te facã fericit..." El prezintã oamenilor un Hristos care ne poate salva din orice stare, mângâietor, neschimbat în dragoste ºi credincioºie, care face totul pentru noi ºi în locul nostru: „Când în viaþã vin împrejurãri grele, atunci Dumnezeu ne iese în ajutor. El ne ridicã, ne ia în braþele Sale ºi ne ascultã plângerea. Apoi, fãrã sã ne reproºeze nimic, El ne pune pe frunte sãrutul Sãu, care mângâie ºi vindecã..." „Puterea pãcatului care ne înfãºoarã este atât de mare, încât noi nu vom avea niciodatã puterea sã ne smulgem din el pentru a apuca mâna întinsã a Domnului Isus. Toate eforturile noastre vor rãmâne zadarnice. De aceea, Mântuitorul S-a aplecat pânã la noi. A coborât între noi. El întinde sprenoi mâinile Sale, într-un semn suprem de dragoste. Dacã le privim prin credinþã, le vom simþi întotdeauna destul de puternice pentru a ne salva..." "Dacã devenim orbi cu privire la frumuseþea lui Dumnezeu ºi insensibili la binecuvântãrile Sale, înseamnã cã un nor din viaþa noastrã acoperã slava Sa. Cu toate acestea, El rãmâne mereu acelaºi, neschimbat în dragoste ºi credincioºie..." „Când vezi un om care se cãzneºte sã devinã mai bun prin eforturile sale, este de datoria ta sã mergi la el ºi sã-i spui: «Vino la Isus, vino ºi ai sã vezi!...»" Dumitru Cornilescu punea mult accentul pe predarea totalã, în braþele Domnului Isus, fãrã nici o reticenþã, pentru ca apoi sã-L putem avea în totul pentru noi: „în fond, care este preþul unei vieþi creºtine? Singurul rãspuns exact este: totul! Nu este suficient sã-I dãm lui Dumnezeu jumãtate, un sfert, sau trei sferturi din viaþa noastrã. Nu! Domnul Isus pretinde sã-I dãm inima noastrã în întregime. Trebuie sã-I dãm totul, pentru ca sã primim totul. Numai acela care I se predã Mântuitorului în întregime este capabil sã trãiascã o viaþã creºtinã autenticã. Unii se pot speria la gândul acesta... De aceea în viaþa noastrã acest lucru nici nu a devenit o realitate; ºi nu este de mirare cãne-am oprit ºi nu mai suntem capabili sã înaintãm." „Ce trebuie sã înþelegem prin acest tot pe care Îl aºteaptã Dumnezeu de la noi? Tot înseamnã foarte exact tot. Dumnezeu nu face joc de cuvinte." Pre-dându-I lui Dumnezeu în întregime viaþa noastrã, binecuvântãrile care decurg de aici sunt nelimitate: „Secretul bucuriei creºtine stã în a-L accepta pe Domnul Isus Hristos în inimã, în a-I acorda o încredere nelimitata ºi a asculta în totul de El..." Sau cum citim în altã parte: „Câþi oameni sunt gata sã cadã de obosealã în lupta pe care aceastã viaþã o reprezintã pentru ei. Ah! Sã nu uitãm niciodatã cã, chiar acum, în momentul de faþã, Dumnezeu este lângã noi. El ne înconjoarã din toate pãrþile ºi ne dã putere sã trecem biruitori prin toate greutãþile care se ridicã înaintea noastrã. Dumnezeu este deasupra noastrã ºi ne binecuvinteazã. El este dedesubt ºi ne poartã în braþele Sale pline de dragoste ºi de har. La dreapta ºi la stânga El este sprijinul nostru. Dumnezeu este înaintea noastrã ºi ne conduce pe drumul cel bun, ca sã nu ne rãtãcim. El este în spatele nostru, ca sã nu rãmânem în urmã. Poate, câteodatã, privim cu îngrijorare la viitor. Sã avem curaj la gândul cã Dumnezeu S-a aºezat între noi ºi viitorul nostru.,. El este ajutorul nostru în orice vine din partea oamenilor sau a propriei noastre inimi." Dumitru Cornilescu nu propovãduia numai un Hristos care a murit pentru pãcatele noastre, ci unul viu, care trãieºte pentru noi: "El ne-a fãgãduit cã va fi cu noi pânã la sfârºitul lumii. Fie zile de nenorocire, fie zile însorite, fie zile întunecoase; pururea ºi pretutindeni El este cu noi ca sã ne ajute, sã ne îmbãrbãteze, sã ne dea putere ºi tot ce ne trebuie în fiecare clipã. Sã scriem ºi noi cu cretã pe perete în necazuri ºi în nevoi: «El este viu», «El trãieºte» ºi apoi sã ne vedem de drum plini de bucurie ºi de mângâiere." în alt loc, întâlnim aceste cuvinte: "Moartea L-a þinut numai o scurtã vreme sub puterea ei pe Domnul nostru iubit, pe Prinþul vieþii. La urmã a trebuit sã-I dea drumul... De aceea atâta bucurie în vãzduh, în cer ºi pe pãmânt... Viaþa a biruit! Biruinþa Lui este biruinþa noastrã. Cum sã nu sãltãm de bucurie la aceastã veste de biruinþã?... Da, iubiþilor, avem un Mântui tor viu!... ªtergeþi-vã lacrimile voi toþi cei întristaþi!" Am putea spune cã o trãsãturã dominantã a predicilor de evanghelizare ale lui Dumitru Cornilescu este bucuria, întâlnim în mod constant ºi din plin aceastã idee în cele ce spunea ºi scria. Iatã numai câteva exemple: „în Dumnezeu noi avem plinãtate de bucurie. Psalmi s tul ne aratã unde este adevãratul izvor al bucuriei când spune: «...îi adãpi din izvorul desfãtãrilor Tale.» Dumnezeu ne-a pregãtit un ºuvoi de bucurii multiple ºi variate, care nu trec odatã cu lumea, ci dureazã veºnic. Numai Dumnezeu poate sã ne dea adevãrata viaþã: o viaþã de o profunzime ºi de o intensitate pe care cu greu ne-o putem imagina." „O, iubitule, când Mântuitorul vine, nu zãbovi! Deschide-I, deschide-Irepede uºa inimii tale! Fã ºi tu ca vameºul Zacheu: el L-a primit cu bucurie... Nu-L izgoni, cãci izgoneºti fericirea ta; ba încã fericirea veºnicã. Primeºte-L ºi vei avea fericirea... Hotãrãº-te-te acum sã începi o viaþã nouã cu El ºi vei avea o sãrbãtoare adevãratã!... Zaci ºi tu, prietene dragã, în carcera pãcatului ºi a vinei nelegiuirilor tale? Ascultã vestea cea bunã: Fiul omului a venit sã te scape. Bucurã-te ºi veseleºte-te!" "Dacã cineva care aude vestea aceasta are încã un Mântuitor mort, sã se bucure, cãci poate avea de acum un Mântuitor viu, iubitor ºi milostiv. Vino ºi tu, prietene, la acest Mântuitor minunat ºi bucurã-te de toate binecuvântãrile pe care þi le dã El." „Un Mântuitor viu! Noroade, sã ne bucurãm ºi sã ne veselim!" "El aratã oamenilor cã aceastã bucurie ºi fericire este deplinã ºi-l însoþeºte pe cel credincios pânã în ultima clipã a vieþii sale pe pãmânt, pentru ca sã continue apoi, în chip desãvârºit, în veºnicie..." „ Vedeþi, ceea ce nu poate da slava acestei lumi, dã Isus fiecãrui om care-L primeºte. O fericire adevãratã, deplinã, adâncã, veºnicã... Ea rãmâne neclintitã chiar ºi în clipa morþii. Chiar ºi la moarte copiii lui Dumnezeu sunt fericiþi, cãci ei ºtiu cã pentru ei moartea înseamnã o mare moºtenire. Ei intrã într-o slavã ºi într-o fericire pe care nici un om nu a vãzut-o, nici o ureche nu a auzit-o ºi nici la inima omeneascã nu s-a suit. Aceasta e fericirea pe care a pregãtit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc." „ªi când te gândeºti cã fericirea aceasta pe pãmânt nu este nimic alãtun de fericirea care ne aºteaptã sus în cer, în casa Tatãlui ceresc! Ea e numai o arvunã. Acolo nu va mai fi nici o urmã de pãcat ºi vom vedea pe Isus faþã în faþã ºi vom fi asemenea Lui. O, ce fericire mare este aceasta!" „ Vezi, prietene drag, o asemenea fericire a pregãtit Isus celor ce-L primesc ca Mântuitor; o fericire veºnicã!" „Un izvor nesecat - iatã ce trebuie sã fie bucuria noastrã în Domnul. Ea trebuie sã creascã mereu, sã curgã din belºug, pentru a se vãrsa, întocmai unui fluviu puternic, în marea veºniciei." În predicile lui Dumitru Cornilescu întâlnim ideea cã mântuirea cãpãtatã prin sângele Domnului Isus este veºnicã ºi totodatã desãvârºitã: la ea nu mai este nimic de adãugat, nimic de scãzut, ºi nu poate fi anulatã de nimeni ºi de nimic: „înþelegem acum, ce deplinã iertare ne-a dãruit Domnul? El ne-a luat pãcatele, le-a acoperit cu scump sângele lui Isus ºi nu le va mai þine în seamã în veci de veci." "Dumnezeu ori ne ºterge vina, fãrã sã putem face ceva din partea noastrã, ori trebuie sã pierim sub povara fãrãdelegilor noastre... El ne iartã pãcatele, fãrã ca noi sã putem aduce sau face ceva. El poate sã ierte, pentru cã Isus a plãtit totul..." „Nu ºtim ce ne va aduce viitorul. Dar ºtim cu certitudine un lucru care ne este de-ajuns: cã dragostea lui Dumnezeu va birui." , Dragostea ºi credincioºia lui Dumnezeu cu privire la noi nu se schimba. El îºi duce la împlinire planurile Sale, în ciuda împotrivirii ºi a pãcatelor noastre." Am vãzut cã el vorbeºte de fericire în clipa morþii, pregãtitã de Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc ºi totodatã vorbeºte de viaþã veºnicã în prezent: „...Mântuirea înseamnã sã ai viaþã veºnicã ºi viaþa veºnicã începe aici pe pãmânt, din clipa în care primeºti pe Domnul Isus în inima ta." Viaþa lui D. Cornilescu a fost plinã de modestia pe care numai cunoaºterea lui Dumnezeu o poate da. El spunea: „Pe mãsurã ce-L cunoºti pe Domnul Hristos, înveþi sã te cunoºti pe tine însuþi. " ªi cunoscându-se pe sine, acest minunat om al lui Dumnezeu a cãutat sã rãmânã neîncetat în umbra Prietenului sãu divin pe care L-a vãzut întotdeauna nespus de mare. Toatã viaþa lui a cãutat sã-L facã cunoscut oamenilor pe Domnul Isus Hristos, aºa cum L-a cunoscut el: „Prinþul vieþii", „Domnul vieþii", prietenul desãvârºit..." în viaþa lui a învãþat sã meargã la pas cu Dumnezeu, sã depindã în totul de El, sã dea ºi sã primeascã totul de la El. De ce? Ne mãrturiseºte singur: „Noi avem nevoie de toate bogãþiile dragostei ºi înþelepciunii lui Dumnezeu, cãci numai o viaþã din belºug exercitã atracþie asupra altora." Cuprins